Debit mare de adrenalina prin vene

O sa incep sa va povestesc aventura mea in stil pur didactic:

Am invatat la scoala despre simpatomimetice si efectul lor asupra organismului, dar nu am stiut pana nu am incercat pe pielea mea cat adevar era in cartea mea de farmacologie la capitolul adrenalina: efecte pozitive pe toate functiile miocardului, hipertensiune arteriala, cresterea volumului respirator, hiperglicemie si mai pe romaneste : AM SARIT CU PARASUTA!!!!



Se facu ca era o zi de sambata, la sfarsitul lui mai cu emotii dar si cu mult avant plec cu un bunul meu prieten Verde sa-mi primesc cadoul de ziua mea: o saritura cu parasuta(sa nu punem la indoiala bunele lui intentii).

Ora 11 aerodromul de la Tuzla si multe emotii.

Ora 12 aerodromul de la Tuzla si mai multe emotii, caldura,multi oameni care sar cu parasuta, la fel de multi care se intorc ok dupa fiecare saritura, lucru incurajator pentru un om care din cauza emotiilor are dureri de stomac.


Ora 14 , emotiile ating punctul culminant si imi vine randul sa sar, asta dupa ce am supervizat cu atentie impachetarea parasutei pentru tandem, de parca m-as fi priceput. Ma echipez, instructorul ma indruma cum sa stau si ce sa fac, mai exact ce sa nu fac  atata cat sa nu-l incurc, dupa deviza: tot ce trebuie sa faci e sa te bucuri de experienta.


Apoi mi se da sa semnez o declaratie pe proprie raspundere cu mai multe paragrafe dintre care unul mi-a atras atentia "Nu suntem raspunzatori de eventualele accidente." Si imediat au venit gandurile negre: ce accidente?ce se poate intampla?doar nu o sa patesc chiar eu ceva? care sunt sansele sa nu se deschida parasuta? daca se rupe hamul? Si cu intrebarile in gand m-am suit alaturi de ceilalti care sareau, in avion. Si incepu sa imi bata inima tare, sa respir des (ca in explicatia de la inceput), mi-era greata si nici pilotul avionului nu-mi usura situatia facand intoarceri ametitoare in aer spre deliciul celorlalti  dar nu si al meu. Dupa 25 de minute de la decolare se ajunge la 3000 m. Bine legata de instructor ne asezam in usa avionului, cu fata schimonosita de aerul pe care il dizloca avionul in miscarea sa ne desprindem de podeaua avionului. Si urmeaza 30 de secunde de cadere libera cu 200 km/h. Am experimentat cea mai tare senzatie asa de intensa ca l-am observat cu greu pe cel care statea in fata mea si ma filma. O zmucitura si poc s-a deschis parasuta, ochii se fac mari la vederea peisajului de acolo de sus: toate sunt mici, masinile oamenii casele, parcele de pamant si marea era mai albastra ca niciodata. Zburasem la propriu si acum pluteam ca un fulg in aer atarnata de instructor. e un sentiment minunat sa vezi zarea , sa vezi cum se desfasoara totul sub picioarele tale.


Odata cu aterizarea se termina si senzatia de plutire si veni dorinta de a mai sari de cateva sute...mii de ori. Si acum mai visez noaptea desprinderea de avion si caderea libera....


______
Autor: