Cu motocicleta prin Banat si Tara Hategului

Miercuri plecam pe la 9 dimineata din Aninoasa spre Baile Herculane, pe un traseu mai mult pe forestiere decat pe asfalt. Dupa ce trecem in fuga rotilor prin micile orasele de mineri de la poalele muntilor, cu soarele zambind pe cer, facem un mic popas pe iarba verde acolo unde se termina soseaua si unde aceasta se continua cu drum forestier si realizez ca pentru mine un exemplu de fericire este cu verde de iarba, cu miros de rasina (iar stau cu nasul pe sus :), cu un cer albastru cu nori pufosi si cu mine calare pe motor, chiar daca sunt in spatele iubitului.

A fost ziua cea mai plina de aventuri, urmata in aproape de ziua de joi. Ploaia ne-a insotit pe o buna parte de drum, noroiul s-a pus in fata noastra, drumul parca nu se mai termina, iar cand se termina…trebuia sa facem cale intoarsa…pentru ca se termina. Soarele se mai juca din cand in cand prin ploaia …uda, foarte uda, pe care o simteam pana la piele. Am urmat traseul: Aninoasa – Vulcan – Lupeni – Uricani (Valea cu Brazi) (aceasta portiune de drum este mult contestata sosea prin Parcul National Retezat, un drum de vis, dar care - din pacate -  cu siguranta isi va lasa amprenta intr-un mod daunator asupra naturii) – Campu lui Neag (Valea cu pesti) – Cerna Sat (Lacul Cerna)- inapoi prin Baia de Arama ( va explic imediat de ce) – Baile Herculane.



Nu pot crede cum i-a dus mintea pe unii sa faca ditamai soseaua in paradisul de langa noi. Da: unii imi veti spune iar ca sunt naiva si ca nu inteleg interesele materiale. Si inca nu imi pot imagina cum poteca pe care alergam calare va fi sosea si cum va pica o mare parte din versant sub bratele de fier ale buldozerului.

Mai facem un repaos si o data cu el si planul pentru a doua zi prin Defileul Dunarii si poftim deja masa de pranz la Orsova. Mmmmmm! Ma intreb deja ce bunatati sunt locale (probabil cele pe baza de peste)?!?



Ajunsi la intersectie, in sat, o luam pe drumul bun pe care apoi l-am crezut prost si pe care am revenit in cele din urma...sa va explic: dupa ce facem vreo 10 km, cu soare si veselie, intalnim un nenea pe ATV care ne recomanda sa o luam pe drumul mai scurt cu vreo 30 km prin Cerna Sat. Pe aici vroiam si noi sa ajungem, dar nu am vazut indicatorul si am luat-o spre Pades. Ne intoarcem, ajungem iar in satuc si o luam spre Cerna Sat.



Poate trebuia sa o luam ca pe un semn faptul ca namolul ne-a suparat motocicleta care nu a putut trece cu amandoi in spate, speriidu-ma un pic.



Un alt semn a fost oprirea cu moto pe marginea rapei. Asta chiar m-a speriat!!! Ne oprim la marginea rapei de vreo doua ori; imaginea motocicletei cazute nu este prea vesela, iar eu pun umarul la scoaterea ei din namoale. Pentru ca nu am citit atenti informatiile lui Mihai, observam pe pielea noastra ca dupa ce mergem pe un drum mult mai prost care nu se mai termina...acesta se termina, pur si simplu, drumul fiind rupt. Asa ca intoarcem, urmand sa o luam pe drumul prin Pades - Baia de Arama.



Peisajul verde si insorit nu ne dadea de banuit descatusarea norilor ce a urmat. Cer destul de des sa oprim pentru fotografii si omul ma intelege si se supune dorintei mele. (Multumesc, T! :) )



Ne strecuram printre fulgere si nu va spun ce emotii ma incearca atunci cand vad fulgerul in acelasi timp cand aud si trasnetul. A fost la cativa metri de noi! Ma intreb prin ce noroc nu ne-a nimerit ca doar aveam ditamai fierul intre picioare!!! Dupa alergatura prin ploaie si ascunderea pe sub copaci din mers, avem surpriza ca podul sa fie inchis. Cireasa de pe tort a fost trecerea cu moto prin trei baltoace pana la nivelul rotii. Stiu ca pare incredibil, dar...Honda e Honda!



Si ploua cu galeata si nu mai aveam rabdare sa gasim un adapost. Teo rezolva problema si trecem "fraudulos" printre portile de la podul de la centrala aparent inchise. In cele din urma ajungem la Pades, dupa ploaia crunta ce ne-a udat pana la piele, si batem cu ruga de mila la o poarta sa ma lase sa imi schimb hainele, sa le pun si eu in cele din urma pe cele impermeabile. Mda, le aveam in bagaj, dar mi-a fost lene sa le pun si asa mi-a trebuit. Adevarul e ca asa aventura a fost mai mare! :) In spatele casei in care m-am schimbat si de unde a luat o sticla de apa si o ciocolata se afla Monumentul de la Pades (poate va amintiti de la orele de istorie ce semnifica).



Ajungem in cele din urma la Herculane unde oprim la intamplare la Pensiunea Soimul unde si gasim cazare pentru 65 lei/camera. E cald, e curat si cel mai important e ca au apa calda si ca ne pun si hainele la uscat, desi pe langa toate astea au si niste reguli ale casei.

      

Seara ramanem cu gura cascata la luminitele din boscheti. “Ce e asta?”, intreaba Teo uimit. “Ce sa fie: licurici!” De cand nu am mai vazut licurici!!! Spectacolul este de neuitat si evident de nefotografiat.:(
Ca o concluzie, la sfarsitul zilei Teo exclama: “Honda isi merita sloganul de << The power of dreams!>> A dovedit-o cu varf si indesat!"
 

______
Autor: Cornelia Florea

pagina urmatoare »