Traseu: Carbonare (1093m) - Passo Sommo (1343m) - Ref. Stela d'Italia (1536m) - Passo Coe (1610m) - Monte Maggio (1853m) - Passo della Borcola (1287m) - Posina (560m);
Date tehnice: AICI
Distanta: 33km;
Diferenta de nivel pozitiva: 922m;
Altitudine maxima: 1853m; Azi plecam ceva mai devreme din camping, si incepem cu o urcare usoara, pe sosea, pana in pasul Sommo. De aici iesim de pe sosea pe un drum forestier, marcat cu insemnele unui maraton desfasurat in urma cu cateva zile. Forestierul este iarna o partie albastra de ski, ce urca pana la refugiul Stela d'Italia, unde facem o scurta pauza. Suntem in mijlocul unui cochet domeniu de ski. Fiind vara, o gramada de lume se plimba foarte relaxata pe potecile de pe creasta pe care ne aflam.
Ne punem in miscare, si in scurt timp ajungem la fortul Sommo Alto (1613m). Vizitam si noi culoarele intunecoase ale fortului, parte dintr-un intins lant de fortificatii ce aparau vaile din jur, apoi pornim mai departe pana in pasul Coe (1610m).
Dupa o scurta coborare pe sosea, incepem urcarea pe un forestier pietros spre Monte Maggio (1853m). Pe ultimii 200m diferenta de nivel rulam pe un drum cu bolovani mai mari decat de obicei, care ne solicita concentrarea in asa masura incat nici nu stim cand ajungem sus.
In continuare traseul urmeaza acelasi Sentiero della Pace, pe o poteca superba, de-a lungul unei creste cu privelisti spectaculoase spre masivele din jur. Expunerea mare si terenul accidentat ne fac sa descalecam des, si dupa scurt timp incepem sa coboram abrupt spre firul vaii. Pe parcursul coborarii dam peste ramasitele unui camion urcat aici in perioada Primului Razboi Mondial. Camionul asta ii intriga pe toti cei ce parcurg acest traseul, intrucat este foarte neclar cum a reusit sa urce, in conditiile in care ne aflam pe un versant foarte abrupt, iar drumul ce urmeaza spre vale este intr-atat de accidentat si inclinat, incat abia poate fi parcurs pe biciclete.
Poteca se termina in Passso della Borcola (1287m), de unde coboram pe serpentine abrupte pana in punctul de unde ar fi trebuit sa inceapa ultima urcare a zilei. Decidem sa lasam urcarea asta pentru ultima zi, cea de maine, pe care oricum ar fi fost prea scurta. Asa ca mai mergem cativa kilometri pana in Posina, unde ne hotaram sa nu mai punem corturile, si ne cazam la o pensiune din sat, intr-o casa veche si pitoreasca, insa foarte curata si bine intretinuta.
______
Autor: Doru Staiculescu