care inca se naste.
Constanta este si ea una dintre cele mai vechi localitati atestate pe teritoriul Romaniei, cu radacini in vechiul Tomis. Apoi, renascuta de acelasi nas ca si
al Constantinopolelui, a ajuns sa fie casa a numeroase etnii care locuiesc in buna integere si in zilele noastre: turci, tatari, greci, lipoveni, etc.
Am fost de multe ori in Constanta, de cele mai multe ori in trecere catre vreo plaja, dar niciodata nu am facut-o la pas, ca in weekendul de sfarsit de mai de anul acesta. Si nu stiu cum ne-am potrivit de ne-am dus in zilele cu maxime cantitati pluviale. Printre picaturile(oaiele) de ploaie ne-am gasit calea, insa, catre muzee si colturi uitate din oras.
Din pacate, cele doua roti stabilite pentru distanta Bucuresti - Constanta se inlocuiesc cu cele fara numar ale trenului. De fiecare data cand merg cu trenul am ocazia sa fiu la curent cu noile tipuri/trenduri de vagoane achizitionate de CFR. In ultimii ani nu cred ca am mers de doua ori cu acelasi tip de vagoane si, din pacate, locurile pentru bagaje se reduc din ce in ce mai mult. Imi place cum suna "tren de calatori", de parca ai fi mai calator daca alegi ca mijloc de locomotie pentru vacanta//calatorie trenul.
Privesc pe geam ciulinii
Baraganului, cu alura de cactusi exotici. Imi plac florile de camp, in camp. Ruinele comuniste si ploaia in reprize creaza un peisaj de splen catre litoral.
De la cultura H
amangia si pana
Gumelnita, dar si dupa, locuitori "primordiali" ai Dobrogei venerau cultul
cavalerului trac. Poate un predecesor al simbolisticii
Sfantului Gheorghe, acesta nu semnifica altceva decat credinta ca
binele invinge raul. Dupa care au venit zeii la putere(a mentala).
Nemesis - zeita razbunarii si a echilibrului in Univers (din razbunare vine echilibrul?) era una dintre ei.
Sarpele Glykon, un alt
cult practicat in Dobrogea, este cel mai important artefact din muzeu, pe care multi il stim de pe timbrele colectionate in copilarie (cel putin eu).
Aflu sau
imi reamintesc multe la Muzeul de Arheologie si Istorie, cel mai vizitat muzeu din Constanta. Imi mai starnesc pofta de legene lapitii, care au invins
centaurii ce amenintau cu rautatile lor traiul vechilor greci. Imi pun intrebarea si daca zeii aveau ingerasi.
Micute camee imi mai amintesc ca in Romania se afla
a cincea ca marime din Europa, la Muzeul de Istorie din Bucuresti.
Mahoane (sau
mahone) isi amintesc valurile marii si leganatul pescarusilor de pe holurile muzeului.
O vizita intr-un anticariat cu povesti aduse pe mare ne provoaca curiozitatea sa il intrebam pe anticar daca are amintiri cu "Toate panzele sus". Ne spune ca isi aminteste din copilarie cand secvente din celebrul film se filmau in vechiul port din Constanta. Mie imi faca iara pofta de Sulina si de drum spre Delta.
Intru pentru prima oara si in moscheea Cartol I, "ridicata cu ajutorul lui Dumnezeu". Frumoasa imbinare de religii! :)
Acvariu, din pacate, este cam deprimant.
De cazino ce sa mai zic? A inghitit bani si a insumat tristetea pierzatorilor, ajungand el insusi un pierzator.
Se viziteaza gratuit, poate in speranta ca cuiva cu dare de mana i se va face mila si ii va reinvia gloria, cel putin pe cea arhitecturala.
Cormoranii isi odihnesc zborul in ploaie, pe stabilopozii prinsi in conversatie cu valurile.
Cel mai mult m-a uns pe suflet
Muzeul de Arta, de mare arta. Este al doilea din tara ca bogatie artistica, dupa cel din Bucuresti. I-am gasit aici pe
Corneliu Baba, Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza,
Ion Jalea - de care am aflat ca a sculptat toata viata cu o singura mana.
Inainte de a lua calea casei, poti sa te plimbi un pic si pe malul Siutghiolului.
Smida Jazz Festival
Blaj aLive
Timisoara Jazz Festival X
Calatorie intre Cer si Pamant 2018
Garana Jazz XXII - Povestea unei capodopere
Plai 2018
Oslea Night Ridge 2018
JazzTM
Garana din ce in ce mai mare - Program final
Daca e Gopo, e prono
