Concertul ?Therion goes classic? a fost o imbinare mai mult decat inedita a stilului rock cu muzica clasica; o colaborare reusita intre membrii formatiei suedeze Therion, Orchestra Nationala si Corul Academic Radio, condusi de dinamicul si originalul dirijor Markus Stollenwerk; pe scena au evoluat soprana Ruxandra van der Plas-Voda (Germania / Romania), al carei repertoriu include deja cateva roluri wagneriene, tenorul olandez cu o cariera internationala Harrie van der Plas (Olanda / Germania), Mona Somm (Elvetia/Franta) si tenorul Marian Somesan (Romania).
Publicul a fost putin luat prin surprindere: rockerii au stat cuminti pe scaune, neindraznind sa se manifeste decat cu timiditate abia la a treia parte a spectacolului, unde au fost interpretate exclusiv piese Therion, insa impreuna cu orchestra acestea, au fost mai soft.
![](/pictures/c6f50b089d5d6a6c43ad1c32a0441147.jpg)
Am avut norocul sa prind loc in primele randuri, iar langa mine erau 3 rockeri care au dat in continuu din pletele mai lungi sau mai scurte, traind muzica intr-o stare apropiata de extaz. Am auzit insa si comentarii de genul "cine sunt chitaristii aia de pe scena?" de la oameni mai in varsta, care, ce-i drept, venisera sa vada un concert de muzica clasica. Prin natura sa, acest concert a adus in imensa sala a palatului un public eterogen, de la pustii veniti sa faca ?pogo? pana la batrani cu urechi fine. Am vazut o doamna cu parul alb-blond, trecuta de 50 de ani, in bocanci si cu un tricou negru cu SEPULTURA.
![](/pictures/079b0e79878c3e8b1b027a4efd2ac6f0.jpg)
Concertul a avut 3 parti:
Prima parte: Piese Therion in interpretarea exclusiva a orchestrei
A doua parte: Piese clasice (Wagner, Mozart, Dvorak, Verdi) in interpretarea Therion si a orchestrei.
A treia parte in care formatia impreuna cu orchestra, corul, sopranele si tenorii au interpretat piese originale Therion.
Pe toata perioada concertului formatia a stat daca nu in planul secund, atunci intr-un echilibru cu orchestra, evitand sa iasa in prim plan si sa domine atmosfera. Cred ca a fost o incercare mare pentru publicul obisnuit Therion sa guste acest concert, sa-si vada idolii undeva in spatele scenei, e drept deasupra orchestrei, insa oarecum in umbra. Intre trupa si public, fizic vorbind, erau interpusi toti ceilalti: corul, orchestra, iar in prim-plan sopranele si tenorii. Atitudinea trupei a fost intr-o oarecare masura distanta, sau ... rezervata, in final lipsind bisul desi publicul l-a cerut cu insistenta, lasandu-se cu greu ?dus? din sala.
![ther4](/pictures/c66162ebf81c718e2d51df30fc438857.jpg)
Totusi, tinand cont de natura concertului (scopuri de binefacere, fondurile adunate fiind donate copiilor bolnavi de cancer din Romania) si de numele lui, ?Therion goes classic?, concertul a fost mai mult decat reusit.
Imi spunea un prieten in final ca ?a trait din plin nebunia sunetului; ca a avut senzatia ca muzica in intra prin crestetul capului, ii rascolea toata mintea si o lasa linistita?. In final se intreba ?unde a intrat atata sunet? in el. :)
Nu stiu daca e intelept sa impartasesc aceasta ultima observatie, totusi o scriu: si pe mine m-a linistit concertul... intr-atat incat la penultima piesa am adormit brusc si subit, i toata nebunia de sunet de acolo si in ciuda faptului ca stateam in primele randuri. There, I said it!
______
Autor:
Irina Cristian