dordeduca
0 evenimente in martie:
etc
  • home
  • evenimente
  • impresii
  • foto
  • news
  • dordeduca ical ics
  • twitter
  •  

Impresii
08 aprilie 2008 Cornelia

Chiselet - amintiri din copilaria mea

Galerie Film cazare Harta Transport Comentarii

Cum nu aveam chef de ramas in Bucuresti, ma hotarasc foarte repede sa il insotesc pe tata la Chiselet – Calarasi – undeva pe drumul ce pleaca de la Oltenita. Plecam cu rata. Nu stii ce e aia rata? E un autobuz din ala vechi de iti e ca se dezmembreaza pe drum, dar cu care pana la urma ajungi unde trebuie, desi merge cu 20 km/ora - si care te face sa plangi cand ii vezi pe altii pe doua roti care trec pe langa tine.

De fiecare data cand intram in curte, o bucurie sincera ii cuprinde atat pe Aurel (catelul din lunga dinastie a Aureilor – pe toti cateii din ograda i-a chemat Aurel sau Aurica), cat si pe cei trei pisoi infometati. La vederea gentilor rosii ale tatei, ei stiu bine ce aduc ele: carnita si alte feluri de mancare nesavurate de noi la timp, dar delicioase pentru gusturile lor.



Potecuta din curte este marginita de zambile si clopotei colorati. Nu m-am indurat sa ii rup, ci i-am lasat sa isi traiasca momentele pana la ofilire in propriile radacini.



Infulecam frugal o gustare cu sunca – slanina -, branza si alte mancaruri de prin provizii si plecam la vie. Aurel – iubitor de libertate si fidel stapanilor – sare gardul si vine dupa noi, dupa care revine constiincios la curtea pe care o are in paza. Parcurgem poteca dintre vii cu o bicicleta pe care s-au incalecat un sac cu foarfeci de vie si o sticla cu apa si una cu vin – rodul din toamna.



Pe drum, tata imi spune o intamplare locala. Intr-o zi, la gradinitia din sat, s-a intamplat o intamplare: un copilas a luat un ursulet din zestrea de jucarii a gradinitei. Educatoarea – cu un extraordinar simt psihologic – i-a anuntat pe copii cum un ursulet a plecat de langa celelalte jucarii si ca jucariile vor plange dupa el si ca nu se pot duce la culcare daca nu sunt toate. O fetita anunta cum ca ursuletul a fugit la ea in buzunar. Extraordinara scena care fara acest simt psihologic putea fi uratica!

Uneori simt ca am ajuns la varsta la care sa receptionez la adevarata valoare intelepciunea tatalui meu, intelepciune pe care o doresc molipsitoare. De la el am invatat sa folosesc zambetul ca raspuns diplomatic. Rabdarea lui insa nu am contagiat-o insa, inca. 

Cateva elemente aparent minore dau farmec peisajului: scartaitul foarfecei cand tai coarda vitei de vie, tata in genunchi, ca si cum roaga Pamantul sa ii mai dea inca un an rodul muncii sale, in timp ce desavarseste o gura de vin din cel rosu ca apusul, dinamismul meu utilizat la smulsul aracilor. La vie e bine totusi sa bei si un pahar de vin, asa ca sa aduci aminte pamantului ce rod sa iti dea. Eu insa ma las imbatata de mirosul florilor pomilor ce si-au explodat culorile si parfumurile.



Daca ma vedeti saptamana aceasta cu zgarieturi pe maini, sa stiti ca nu sunt de la gherute de pisoi – cu aia ma inteleg foarte bine, doar sunt feline ca si mine:D – ci de la corzile de vita ce m-au insemnat cand le smulgeam de langa ele aracii ce le-au insotit existenta pentru un an. Dupa aceasta experienta, recomand terapia prin smuls, asemeni descatusarii fortei pe un sac de box.

Tata imi da primele lectii despre taiatul vitei: “Tai pana dai de verde, dai la o parte tot ce e uscat si lasi 3-4 corzi pe butuc.”

Incerc sa calaresc bicicleta mult prea inalta pentru echilibrul meu. Ii vorbesc tatei oarecum dezinteresat – el, nu eu – ca drumul cu colb este perfect pentru motocicleta mea. Ma surprinde cererea lui de a il duce cu moto mea la padurea dinspre Dunare, cu moto care i-a provocat atata teama de cand am luat-o si pe care imi dadea de inteles ca o va admira dupa ce o voi vinde-o. O iau ca pe o promisiune din partea mea si ii raspund cu “Da!”.
La apus, facem o mica vizita celor “apusi’. Cimitirul se afla la capatul ulitei centrale, cat mai departe de apa. Lumanarile se incapataneaza sa stea aprinse, vantul luandu-le flama.



O data cu seara vine si ora de muls a incornoratelor. Cum laptele e bautura mea preferata – vorbesc de laptele de poveste sau de frumoase amintiri din copilarie, nu de cel strecurat din supermarketuri - , tata are de facut un drum pana la sursa. Poarta se deschide, bicicleta patrunde scartaind in ograda, iar tata vine cu o veste trista: nu au fatat vacile, asadar nu este lapte. Ca urmare, pastele vor fi cu branza din Obor. Imi iau locul la cratita si la focul buteliei fac o oala cu delicatese.:D El are de ars niste frunze din toamna. Pastele sunt de la pachet si inlocuiesc pofta mea de taitei de casa, framantati din faina abia scoasa din bob. Imi aduc aminte cand – copil fiind si petrecandu-mi mare parte din zilele de vacanta cu bunicii la tara – imi placea sa imi bag mainile in faina calda, proaspat macinata la moara din sat, vie si functionala la acea vreme.



Trasul cu prastia in crucea de pe turla bisericii in trecut nu era semn de profanare, ci de fala. Inca mai vegheaza peste sat crucea inclinata, ochita de un bun tintas. Ulitele perpendiculare pe drumul principal duc adesea la islaz, locul de potolit foamea incornoratelor.

In curtea ce parea mult mai mare cand eu era mic copil, traieste si acum ca si atunci smochinul din ale carui smochine nu imi amintesc sa ma fi infruptat prea mult. Alaturi de el, isi mai intinde crengile la fel de exotic si un maslin. Tepii lui te tin insa la distanta. In rest, usturoi, ceapa, hrean, varza…fara puisorii de gaina ce in trecut faceau mare harmalaie cu ciocurile lor de abia iesite din ou sau de sub aripile clostii aprige cand ne apropiam de puiutii ei.



Amintirile mele din copilarie mai pastreaza inca gustul azimelor dogorinde scoase din cuptor sau a painii calde abia scoase din vatra alaturi de care ispititoare stau gogosile plamadit din restul de coca pusa de o parte pentru poftele noastre de copil.

Aurel isi face datoria si latra de cate ori se apropie cineva de poarta.

Cu cateva minute dupa ora 8 p.m. stingem lumina, sa fim in asentiment cu intregul Pamant, sarbatorindu-i atfel ziua. Cum mi se intampla mereu in aceast cadru, acumulez un somn de vreo 11 ore. Aerul tare si sanatos imi purifica gandurile si creierul.

Drumul de intoarcere acasa imi ofera unul din rarele prilejuri de a intra in cotidianul oamenilor simpli de la tara (fara umbra de jignire, doar admiratie). La picioarele mele zace o rata cu picioarele legate si aripile rasfirate pe podea; un sac de cartofi sta falnic in marginea din dreapta a scaunului meu. Dialogul a doi pasageri imi starneste un zambet sincer. O mica barfa spunea ca: “Nu e ea de vina. Asa a facut-o Dumnezeu cu mintea slaba!”



Berzele au revenit la cuiburi. Pomii si-au facut datoria primavaratica de a inflori. Palariile de odinioara – ca si palaria bunicului cu care imi placea sa ma privesc mereu in oglinda – sunt acum inlocuite de sepcile de firma, cum itarii au fost inlocuiti de mai practicii blugi. Doamnele de la oras, venite in vizita pe la parinti sau alte rude, duc in brate povara florilor de gradina: zambile, lalele, narcise sau clopotei ne incanta privirile. Eu inca astept ca bratele mele sa se umple de liliac. ;)

Vechile silozuri si depozite ale produselor agricole nu isi mai indeplinesc menirea. Goale, ele strajuiesc pe marginea drumului.

Dincolo de dealuri, Dunarea isi unduie valurile si isi indruma apele catre marea cea mare. Mai la sud, pe malul stang, Bulgaria isi gazduieste oamenii asemeni noua.



Carutele nu mai au voie sa mearga pe drumul public. O data iesite din curte, ele sunt obligate sa iasa pe prima strada din cale si sa urmeze…drumul de enduro.

Mii si mii de pungi disgratioase se lafaie pe campuri.

Dupa vreo 80 de km si aproape 3 ore de mers, ajung la marginea orasului aglomerat. Berzele, florile colorate si oamenii simpli nu mai erau in peisaj.


______
Autor: Cornelia Florea
 
Tag-uri
Nu exista tag-uri atasate.
Impresii
Contine 22 poze
 
Evenimente in Urmatoarele 2 saptamani
Stiri
LMMJVSD
Anul anteriorMartie 2024 Anul urmator
    010203
04050607080910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
       
 Ianuarie
Februarie
Martie
Aprilie
Mai
Iunie
Iulie
August
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
Decembrie
 
echipa dordeducaPrima pagină | Evenimente | Impresii | Foto | Stiri | Echipa | Parteneriate
Toate materialele de pe aceste pagini sunt scrise de noi pentru plăcerea cititorilor noștri. Avem totuși niște Condiții de utilizare.
despre noi
publicitate
parteneriate
echipa
contact
Cu scuzele de rigoare, dordeduca.ro e momentan în hibernare; posibil să revenim într-o formă nouă. ¯\_(ツ)_/¯ [Fb / Ig]