BestFest editia post-cincinala. Artisti internationali cum nu mai vazuse islazul comunei Tunari de anul trecut. Un weekend in care multi bucuresteni n-au reusit sa se treaca prea mult de soseaua de centura.
Vineri dup-amiaza incepe incet dar sigur. Pentru unii la 4, pentru altii imediat dupa savarsirea orelor de program. Alaturi de melomanii pop-rock, satenii din Tunari au beneficiat, ca o scuza pentru 'deranj', de o invitatie de a-si parasi televizoarele si a asista live, la un potpuriu de artisti internationali.
BestFest camp. 7 scene, corturi, zone de chill-out, tiribombe, cinema in aer liber, standuri, mici, bere. The basics :)
Day 1
Bestfest camp prinde viata incet, cum ziceam. Pentru unii cu Popa Sapka, pentru altii, mai lenesi (ca mine), cu Grimus. Pe deasupra trec, nu foarte rar, avioane, ceea ce da destul de bine in context.
Publicul devine consistent dupa 8, cand pe cele 2 scene principale cele mai populare trupe de hiphop ale patriei, Parazitii & BUG Mafia - ca sa nu se supere nimeni. Parazitii, cu live band. Tobe, bas si chitara, band-ul nu s-a auzit rau, insa vocile (si mai tarziu la BUG mafia) s-au auzit parca usor cam infundat, facand versurile mai greu de distins, desigur in beneficiul festivalspectatorilor mai usor ofensabili. Cu voci infundate cu tot, atitudinea a ramas in picioare, si asta conteaza. Si in hip-hop, si la concerte. Cert e ca ne-au incalzit, pe lumina.
As fi vrut sa bifez si Negura Bunget, just because - desi cu adevarat sunt fan Martolea (din nou, pentru atitutdine :) - dar cum se pe la festivaluri, am socializat de n-am mai reusit.
The Qemists, o surpriza placuta pentru toata lumea - care nu-i auzise in prealabil. Din Brighton, dar nu indie / brit pop. Electro cu nerv, toba si chitara. Din familia Pendulum. Drum'n bass that rocks. Cum da bine in aer liber. In acord cu publicul. Energici, poate si pentru ca vizita lor la B'estfest a fost primul concert din noul lor turneu.
Garbage au beneficiat de un public incalzit pe care nu l-au dezamagit. Seniorii scenelor principale si-au meritat fruntea afisului din prima seara. Trippy grunge (post-grunge, zice W). Cantautori cu o medie de varsta peste 50, dar cu nerv. A fost poate si pe fond de bere, muzica, dar va zic, m-am indragostit de Shirley (45). Ma visam prada de cougar* (desi nu prea mai am varsta :) Shirley a flirtat insa binevoitor cu tot publicul. *De altfel, la un moment dat a zis "In a world of little girls, this is a cougar’s song" (ref Battle in Me).
A promis ca la urmatoarea vizita in Romania o sa-ncerce sa ne zica cateva pe limba noastra. Desi ar fi pacat de accentul scottish (restul trupei sunt americani). Apropo de Romania, Shirley ne-a zis ca suntem cumva inruditi cu trupa, sotia (sau fosta sotie?) bateristului (Butch Vig - btw, producatorul Nevermind) e romanca.
Nu toata lumea era la Garbage. Cel putin, imediat dupa, cortul cu Suie Paparude era plin ochi si mai ales urechi cu o multime sensibila la basi. Fidela, recunoscatoare si in plin avant. Incepand cu Soundcheck si terminand Pentru inimi. Asa cum se si cade intr-o vineri seara.
Am ajuns la Vita de Vie. La bis. Sunetul mai tare, rece. Acustic. Ca-n Maramu'. (Cumva dupa ce Mala Vita, pe scena de vis-a-vis incepusera deja niste acorduri :) Aflaram dup-aia ca tot concertul fuse acustic. Adica, au cantat basul si cu toba mare, fara bas (amplificat) si toba tare. Respect pentru nou si altfel. "Play music" in sensul ludic al lui play.
Surpriză! Viţa de Vie a avut un concert acustic, unul �n care toate melodiile au fost reorchestrate (flaut, contrabas, muzicuţă) şi-au sunat foarte bine. Să asculţi “Vino la mine” �n variantă country e foarte amuzant. Andreea Vasile
Mala Vita, balcanic punk. Ne-au zis de SlibovitzaSlivovitza. Cu acordeonul, altfel nici nu i-am fi crezut. God is a Gipsy.
A urmat Selah Sue, o voce care nu putea sa nu te duca cu gandul la Amy Winehouse, in tinerete. Selah are 23 de ani, un aspect sincer si sanatos :)
Dupa care Milow. Mai devreme nu citisem atent si crezusem ca e vorba de Mylo. Nu era. Milow a venit cu o chitara prietenos-romantica da si cam inofensiva, mai binevenita la Om bun decat la un festival open-air. Parerea mea. Un domn care a devenit celebru cu un cover. Dar a mai trebuit sa cante si alte piese, ca sa mai umple time slot-ul.
Royksopp a incheiat pentru multi seara. In forta. 2 norvegieni futuristi la clape si butoane + vocea lui Anneli Drecker (cu o palarie pe fata care m-a dus in context cu gandul la Geordi La Forge) au cucerit multimea de la prima nota pana la ultimul bis.
As fi vrut sa stau si la Booka Shade & Obituary, ba si la Bass Turbat (macar pentru naming) dar cum spuneam , pentru multi, noaptea s-a incheiat la Royksopp. Si a mea.
Moby la B'Estfest 2012 - autograf in acte legale.
Day 3
In a 3-a zi, am ratat Elefanti bizari, Subcarpati si Mono Jacks. N-as fi vrut, dar am dormit. Am ajuns la Pipes & Pints, niste cehi care canta punk la cimpoi. Si canta bine. Si vesel. Chiar si pe lumina. O surpriza de energie, chiar si pentru cei care ajunsesera din greseala la scena Jagermeister.
Dupa Pipes and Pints, pe scena Coca Cola, Dope D.O.D. niste tineri care vor sa para "scary" & "real". Ca niste hip-hopperi dezamagiti ca sunt albi (desi unul nu era).
Hey yo wassap J.D. nigger what’s crackin’ what u doin, what’s goin on, what’s happenin’ see nowdays im pimpin the mac n’ sellin crack n . . . What up is I hang with the hardest motherfuckers I got rhymes by the buckets make you niggas wanna suck it When I busted my first rap the whole planet shifted . . . I will strike down with vengeance and furious anger Those who attempt to poison and destroy my brothers The sky will turn black and then terminal cancer I'll eye-gauge a faggot with the back of a hammer
Si tot asa. Stiti voi, hardcore motherfuckers! Care probabil inca stau cu parintii.
Dupa care cate putin din Taine, Skindred si Tristania care n-au fost nici rai nici buni (paote si din lipsa-mi de atentie).
Caro Emerald. O artista remarcata in Romania printr-o reclama la Orange, invitata la un festival sponsorizat de Vodafone. Trompete vesele. A dansat si a facut lumea danseze.
Pulp. Jarvis, interpretand un unchi romantic - pervers care-si invata nepotii cum e cu albinutele, baietii si fetele, din amintiri. Cu succes. A incercat sa anunte o parte din piese in romana. Cu partial succes. Show-man suav, simpatic & engaging (care e cuvantul in Romana, antrenant?). Si asa publicul ramas a plecat acasa binedispus. Sper
Concluzii
Organizare foarte buna insa impresia generala (in jurul meu) e ca s-ar fi asteptat la un line-up si mai consistent. Parca putin sub editiile anterioare. Poate si de-aia in ultimele zile dinaintea week-end-ului B'Estfest, au fost, pe ici pe colo, o multime de concursuri cu invitatii la festival. Si destul de multi primitori (nu platitori) de invitatii. Posibil sa fie o perspectiva subiectiva. Cert e ca de ceva vreme am depasit perioada pionieratului entuziast (caruia-i multumim) si asistam la tot mai multe evenimente organizate profesionist. Pentru care suntem recunoscatori. Si visatori la urmatoarele intamplari.
Smida Jazz Festival
Blaj aLive
Timisoara Jazz Festival X
Calatorie intre Cer si Pamant 2018
Garana Jazz XXII - Povestea unei capodopere
Plai 2018
Oslea Night Ridge 2018
JazzTM
Garana din ce in ce mai mare - Program final
Daca e Gopo, e prono
