Bansko, in anticiparea sezonului de ski

Alex: "Te cauta cineva pentru o invitatie in Thailanda"
"Ok...  - eu abia intorcandu-ma fix de pe acele plaiuri asiatice (despre asta in episodul urmator)."
. . . 
Eu: "Invitatia era la Bansko."
Alex: "Eh, Bansko, Bangkok, care-i diferenta?". Si pana la urma a cam avut dreptate, deoarece la Bansko poti sa te relaxezi printre altele si cu un reusit masaj thailandez.
. . .

O plimbare tematic-exploratorie alaturi de alti¹ jurnalisti luam calea Bulgariei. Sunt singura care merge a treia oara la Bansko. Prima oara era acum trei toamne, iar a doua acum doua veri.



Cum iarna a batut la usa, dar inca nu a intrat in peisaj, sezonul de schi nu s-a deschis nici pe delusorul din Parcul Tineretului, de la marginea caruia plecam, dimineata, dar nu foarte. Porumbeii isi incalzesc penele la soare; doi curcani calare pe doi armasari M.A.I. isi fac rondul de dimineata.



Iubesc oraselul asta de la poale de Pirin si nu puteam sa refuz invitatia. Toamna este pe sfarsite si culorile ei erup sub un cer senin. Ca si sofer (calare, cel putin) ma simt foarte confortabil pe drumurile Bulgariei. Drumul este relaxant, iar eu alternez imaginile padurilor si ale campurilor de pe traseu cu imaginile orientale din paginile lui Istrati.



Un prim popas il facem vis-a-vis de gara din Ruse. Apoi, la drum si la un bum, cartea mai ca-mi sare din mana si Orientul dispare facand loc prezentului iminent. Din fata venea un TIR caruia i-a explodat o roata. Cum se mai intampla. Nu ne intersectam totusi traiectorile. Oprim si incercam sa ne dam seama de ce noroc am avut. Reusim. Pesemne ca vom avea o vacanta superba daca am trecut peste asta. 



Drumul pana la Bansko e lung, cu mult noroc reusind sa il faci in opt ore. Noi am reusit in unsprezece. Bulgarii, ospitalieri cum ii stim, ne-au asteptat cu cina calda, iar camerele gazdei (Premier Luxury Mountain Resort - un nume care lasa putin loc imaginatiei :) au fost si mai calde. M-am amuzat, oarecum, ca weekendul trecut am tremurat in refugiu prin Buila - Vanturarita si acum am schimbat putin registrul :)

Bansko ramane un orasel de munte unde mai gasesti traditionalism si boemie si, in acelasi timp, o statiune moderna de schi atat pentru avansati, dar si unde-ti poti invata cristianele si unde gasesti si un hotel cald, la o aruncatura de bat de partii - in cazul nostru unul cu camere si servicii premium, exact cum ii spune si numele. E confortul necesar refacerii, bine-meritat dupa o zi de harnicie pe partie.



Pentru sambata avem programat un rasfat cu masaj. Inainte de asta, o iau usor la pas printre razele de soare care mangaiau zidurile de piatra si lemn.



Un bulgar incearca sa ma atraga in mehana lui (taverna), insa ii raspund frumos, in engleza, ca e posibil sa revin pe seara. Este primul care ghiceste ca sunt romanca. "How did you guess?" "You look like a bulgarian woman, but you don't speak Bulgarian." :) Asta da logica! A, si chiar mai inainte vorbeam cu cineva ca bulgaroaicele nu sunt tocmai frumusele si ca daca dai de vreo bulgaroaica frumoasa, e sigur turcoaica.



Revin la masajul promis. Aleg sa fiu 'culturally sensitive' si sa aleg un 'masaj balcanic', nestiind la ce ma inham. Sunt dezmierdata din calcaie si pana in crestetul capului si apoi mi se iau riguros toate vertebrele la inventar. La sfarsit, simt ca plutesc. Recomand.

Post masaj, piscina si luat temperatura saunelor, sunt gata incalzita pentru atractia serii: Premier Secret Jurnalists Cup.

Suntem imperecheati intru cunoastere reciproca cu cate un omolog bulgar. Eu si Penko. Penko Roussev. Mai putin articulat in engleza decat as fi sperat. Aflu ca e producator de filme documentare, proaspat premiat la Londra pentru un film despre Sulina.

O degustare de vinuri ne-a incalzit si arcuit simturile pentru o vanatoare de comori - o prezentare jucausa a hotelului si atractiile lui.

Comoara a fost gasita, unde altundeva decat intr-unul dintre apartamentele de lux ale resortului, alaturi de sampanie si caviar.

Noaptea a continuat la Amvrosia, o cină de toate stelele, insotita de o prezentare de vinuri. I-am cantat la multi ani unuia dintre colegi si l-am ascultat pe un Florin Chilian al locului - Valdi Totev (am recunoscut cantand "Zece", in bulgara).



Duminica, inainte de intoarcere, am mai aruncat o privire pe crestele Pirinului, oftand ca nici de data aceasta nu le-am cucerit, asa ca n-am ce face, va trebui sa ma intorc :)

____________
¹Ca dovada ca printul inca se descurca, singura reprezentanta a unei publicatii online a fost yours trully.

______
Autor: Cornelia Florea