Asia Centrala partea II – Kyrgyzstan – Pamir - Vf. Lenin (7134 m)

Ne intalnim cu un convoi plecat din Berlin sa faca tot drumul matasii http://berlin-hongkong.com/. Am mai intalnit si pe altii pe drum, din Elvetia si Austria. Ultimii 40 de km sunt offroad ca lumea. Ajungem pe la 17:45 in tabara de baza unde suntem poftiti la un ceai cald. Dupa ceai si ceva mancare, seful taberei (Dima) ne prezinta un posibil program pentru varf si costurile la toate serviciile pe munte. Caratul bagajului cu calul costa 1.5 EUR / kg din tabara de baza in tabara I.
Alte costuri:
-    mancarea: mic dejun/pranz/cina: in tabara de baza: 5/7/6; in tabara I: 6/9/8.
-    o noapte la cort: in tabara de baza: 4; in tabara I: 6.
-    Butelia de gaz: 5



Intreb daca au telefon satelit sus si imi spune ca nu au, dar ca pot sa trimit mesaje prin statia radio si ei le trimit pe mail (am trimis vreo 4-5 mesaje si nici unul nu a ajuns pe mail la destinatie). Am gasit si telefon satelit intr-o tabara de la “Tien Shan Travel” care nu functiona cand am trecut noi pe acolo (si costa 5 EUR / min).

Marti, 8 iulie 2008 | Base Camp - Tabara 1 (T1)

Avem 45 kg pe cai, restul la noi. Eu cam 10 kg, Fane vreo 20.
Pana in tabara 1 sunt cam 6 ore de mers, dar facem 8. Trecem peste mai multe vai. Urcam si coboram o gramada. Peisajul este foarte frumos. Este roca de mai multe culori. Se vede ghetarul.. plin de noroi negru. Trecem prin zone cu pamant rosiatic. Poteca taie niste fete mari de tot cu grohotis. Ajungem la un moment dat intr-o vale unde trebuie sa trecem un rau. Fane trece primul. Se descalta. Curentul este foarte puternic, intra pana deasupra genunchilor. Prin apa circula cu mare viteza bolovani care te lovesc in picioare. Eu imi incerc norocul ceva mai sus. Apa nu e chiar asa adanca, dar imi ingheata picioarele instantaneu. Si sunt si ceva bolovani care ma lovesc de picioare. Dupa inca un deal si o vale mai urmeaza un rau.. dar asta e mai mic si il trecem incaltati.

La ora 16:00 ajungem. Sunt cam ametit si am ceva dureri de cap. Ne dau un ceai si o gustare si apoi ne apucam sa punem cortul. A inceput sa ninga. Dupa ce punem cortul luam apa din rau (avem un filtru de apa si solutie de purificat apa). Gatim un plic de “Mountain House” si ne bagam la somn. N-am dormit deloc pana pe la 3 din cauza de dureri de cap. Dupa ce am luat o aspirina m-am simtit mai bine si am putut sa dorm pana pe la 7.

Miercuri, 9 iulie 2008 | T1

Dimineata gatim o omleta. Am cumparat multe plicuri de mancare de la “Mountain House” si “Alpine Aire” (dintr-un magazin online; au iesit mult mai ieftin cu tot cu transport decat cumparate de la noi).

Pe la ora 10:00 plecam spre Tabara 2 (T2) pentru aclimatizare.

Ne propunem sa urcam pana pe la 5000 metri si sa ne intoarcem. E plin de crevase, dar poteca e foarte bine conturata si se vad toate. Eu merg mai incet, Fane o ia inainte. Fac o pauza inainte de serac. Ma intalnesc cu 4 fete din Iran care coboara. Ghidul lor a picat in crevasa in dimineata respectiva pentru ca ninsese cu o seara inainte si a vrut sa le faca o poza, s-a departat cu spatele, si nu a vazut unde a calcat. Seful taberei noastre impreuna cu alti ghizi de prin alte tabere s-au dus sa-l scoata din crevasa.

Mai urc un pic si ma intalnesc cu tot grupul, inclusiv ghidul care era ranit. Facea eforturi destul de mari sa mearga. A coborat pana sub serac de unde a fost pus pe un izopren si tras de ceilalti. Ceva mai jos a venit unu cu un cal si s-a suit pe cal ca sa ajunga in tabara. Eu urc pana pe la vreo 4800 si dupa ma intorc. Vine si Fane, care urcase pe la vreo 5000 si coboram impreuna.

Joi, 10 iulie 2008 | T1
Zi de relaxare. Noroc ca ne-am luat niste carti cu noi.

Se vede in planul 2 varful Lenin (7134 m)

Vineri, 11 iulie 2008 | Aproape de T2

Ne trezim la 6 cu gandul de la pleca la ora 8. Plecam la 9:30. Ne legam in coarda inainte de serac.

E foarte cald, urcam in bluza subtire. Pe la 5 dupa amiaza incep sa apara niste nori negri care se tot apropie. Din fericire ne cam ocolesc. La 17:30 ne oprim si punem cortul in locul unde il pusesera iranienii cu 2 zile inainte. Mai eram cam 2 ore pana in T2. Suntem pe la vreo 5200-5300 m. Afara e putina ceata si fulguieste usor. De data asta am mai putine dureri de cap. Avem si o statie walkie talkie cu care luam legatura cu T1 (dupa cum am stabilit, luam legatura de 4 ori pe zi cu ei). Din pacate statia nu mai functioneaza mai sus de locul asta ca nu e vizibilitate directa si e slaba.


______
Autor: Cristian Boboc

pagina urmatoare »