Aer, soare, sunet - Padina Fest 2015

...dar, sa nu ne grabim, ajungem si la Suie Paparude imediat.

Am revenit la Padina Fest 2015 dupa ce anul trecut am fost si ne-a placut.
Am ajuns vineri dis-dupa pranz, evadati din codurile galben/portocalii/si-ce-alte-culori-le-or-mai-trece-prin-cap de canicula ale capitalei patriei. Prima diferenta fata de precedenta editie a fost accesul masinilor mult mai limitat, la distanta si controlat (destul de bine de catre reprezentatii unei firma de securitate) fata de zona de festival. Ceea ce mie mi s-a parut salutar, altora controversat, obisnuiti fiind ca masina se parcheaza fix acolo unde are treaba muschiul dumnealor, fix in fata presului de la intrarea in cort, if possible.

Am campat si am dat buzna in tarcul festivalului (mai strict pazit ca anul trecut), in timp ce formatiile faceau ultimele retusuri si acordari de instrumente.

Am regasit cu bucurie tiroliana, zona de hamace si relaxare, alaturi zona de gratare mai bine variata in mancaruri si bunatati. Unul din cele mai de success standuri, aparut in premiera anul asta, a fost cel de langosi, unde cererea a fost constant mare pe toata perioada festivalului :)

Dar, muzica... sa-nceapa muzica!!
Urma seara de vineri, prima pentru noi la Padina Fest 2015. Pe afis, nume mari si grele: Firma, Luna Amara, Robin and the Backstabbers si, headlineri, Alternosfera.

Cu mic cu mare, ne-am adunat nerabdatori in fata scenei. Parca mai multe familii cu copii anul asta, iar asta nu-i decat un semn bun (nu copii cu tableta-n mana butonand disperati, ci zbenguindu-se de zor cu ochii la scena). Vorba aia: sa formam auditoriul si publicul de maine, nu?!

Firma si Luna Amara au prestat la amurg, incalzind cu brio atmosfera, Robin si-ai sai backstabbers au plusat si-au facut un spectacol de zile mari. Relaxati, amuzanti, dar cu mare chef de cantare de calitate, am avut impresia ca organizatorii au gresit ordinea si-au pus headlinerii pe penultima pozitie. Putea cumva seara sa urce si mai sus???

...si-au venit Alternosfera!
Puternici, profesionisti, foarte prezenti si cunoscuti in peisajul mioritic de cativa ani buni, au reusit un spectacol de mare amplitudine in fata unui public ce-ar fi putut spune versurile pe de rost la 3 sferturi dintre melodii.

Am remarcat sonorizarea (ce recenzie ar fi aia daca n-as zice ceva de sonorizare, ca si cum m-as pricepe) - toba, basul si distorsu' s-au auzit clar peste brazi, cinste instalatiei sonore si inginerilor de sunet antamati de organizatori.

Fara interactiune din partea vreunui membru al formatiei cu publicul numeros, Alternosfera a compensat prin cantare si amploare, spectatorii gasind rar si cu greu momente de respiro. Nu mai zic de membrii formatiei, care-n ciuda gradelor Celsius care deveneau din ce in ce mai putine, pareau ca evolueaza sub cod de-ala colorat de canicula.

Aproape de ora 01:00, dupa un bis destul de scurt, dar vizibil marcati de efortul depus (o alta dovada c-au pus mult suflet), seara s-a-ncheiat, am incheiat si noi fermoarele peste cele ~10 grade C de-afara.

Sambata a debutat lenes, ca orice sambata care se respecta. Dupa o cafea binevenita, prima intamplare a zilei a fost startul la competitia de alergare.

Competitia de trail running a avut o singura proba, de ~16km, Padina - Vf. Omu si retur. Pentru ca (din pacate) inscrierile s-au facut doar la fata locului (nu si online, cu mult inainte; competitia destul de mult-asteptata fiind anuntata in program cu foarte putin inainte de startul festivalului), participantii au fost mult mai putini fata de anul trecut (cand s-au intamplat 2 probe, de 15 si 25km) – format mai degraba din oameni veniti pentru festival, care mai si alearga, nu si oameni veniti pentru concursul de alergare, care stau si la festival.

Si, pentru ca tot ziceam de competiile sportive, deja clasice ale Padina Fest, merita amintit ca, din pacate, cursa de ciclism MTB (ce avea, de regula, loc duminica) nu s-a mai intamplat defel. Motivul invocat de organizatori (si confirmat si de participantii de anul trecut) este asfaltarea drumului. De unde pana-unde MTB pe asfalt? Anularea a fost insotita de promisiunea unei alte variante de traseu pentru la anul.

Revenind la festival, Padina Fest are si aduce un foarte mare avantaj: daca simti ca nu-ti gasesti ceva de facut on-site, ai ditamai muntii si natura disponibili pentru cutreierare. Am profitat si noi de acest lucru alegand sa facem o drumetie pe traseul Pestera Ialomitei – Babele – Vf. Omu – Padina. O zi minunata, cu panorame plenare, care ne-au pregatit cheful pentru seara.

Seara muzicala de sambata pornea cu un mare handicap, dat nu atat de impresia foarte buna lasata de seara anterioara, cat de numele mai putin sonore de pe afis.

Au deschis Niste baieti c-o evolutie care, pare-mi-se a zgariat pe ici pe colo (si nu neaparat izolat) ceva urechi si creierele dintre cu ale lor cover-uri si inserturi putin cam fortate.

Naked, o trupa din Serbia, doar instrumentala, a avut, de asemenea, o priza relativ scazuta la public.

Surpriza avea sa vina de unde m-asteptam mai putin. In asteptarea celor de la Suie, au evoluat Firkin, o trupa din Ungaria, in premiera prezenta la Padina, care-a trezit si insufletit atmosfera. C-o muzica de influenta irlandeza si medievala, membrii entuziasti si zburdalnici pana la parca a-si da duhu’ pe scena, au fost chemati si-au venit la 2 bis-uri. Si-ar mai fi cantat mult si bine, poate, daca  organizatorii nu i-ar fi aratat ceasul vocalistului :).

Ce-a urmat, a fost de zile mari. A fost suficient sa zica Dobrica ‘Buna seara, Padinaaaa!’ pentru ca publicul s-o ia razna. Suie Paparude! O clasica la Padina Fest, prezenti la aproape fiecare editie (minus anul trecut - din motive obiective date de problemele de sanatate ale lui Michi, absenta compensata cu brio, atunci, de Bean si-al lui Subcarpati).

Destul de rar mi-a fost dat sa vad o mai mare chimie intre public si formatia pe scena. Cu chef de cantare, Michi, Dobrica si Bean au aratat ce-nseamna o experienta de 22 ani de joaca cu publicul, care public a dansat, cantat si savurat din plin. Dovada: dupa al 2-lea bis, multimea tot mai vroia in ciuda frigului patrunzator de-afara. Seara era insa gata. Inapoi la corturi si-n sacii de dormit, ca gradele erau iara putintele.

Ziua de duminica, cea mai lenta :) Inviorare in reluare, leneveala la soare si cafea la hamac, impachetat catrafuse.

Dincolo de orice comparatie cu anul trecut, am simtit ca organizatorii pun, din nou, suflet. Asta m-a facut sa revin si asta m-a facut sa-mi planueisc prezenta si la Padina Fest 2016.

Pe drum inapoi ma tot gandeam ce are Padina Fest de ne-a facut sa revenim. Cadru natural de poveste (remarcat si laudat mai ales de strainii aflati la fata locului, atat din public, cat si de pe scena) cu o coloana muzicala bine aleasa + activitati bine asortate cadrului natural = LOVE.