![](/pictures/1_garana_2017_-_enrico_rava_tomasz_stanko_quintet_3_and_lady_reading_14_07_2017.jpg)
"Cant la saxofon de la 13 ani. Cand am implinit 32, am simtit nevoia de ceva nou. Am plecat la New York, locul unde am cautat mereu inspiratie, pentru 6 saptamani. Dupa primele 4, nu se intamplase nimic special. Intr-o seara, am ajuns la Opera. Eram pentru prima oara in viata mea la Metropolitan. Se juca "Cavalleria rusticana" cu Roberta Alagna. Am fost vrajit, am inceput sa plang.
<<I have to do something with opera>>, mi-am spus. O prietena mi-a intermediat intalnirea cu o soprana. Dupa ce m-a supus la felurite teste vreme de o ora si jumatate, soprana mi-a spus: <<I think there is a voice there>>"
Aceasta e povestea pe care Hakon Kornstadt a spus-o celor 7.000 de oameni pe care i-a ridicat in picioare sambata seara, cu ocazia celui de-al treilea concert din a treia seara a celui de-al 21-lea Garana Jazz Festival. Norvegianul de 40 de ani, "tenor saxophonist and tenor", cum se recomanda pe site-ul sau oficial, a fost revelatia editiei. Acompaniat de un contrabas, un pian si un set de percutie, Kornstadt a cantat, mai intai la voce, apoi la instrumentul cu care si-a facut debutul in muzica, arii din opere de Gluck, Bizet si Leoncavallo, bucati de slagare frantuzesti si fragmente originale. Jazz & opera norvegienilor a provocat valuri de entuziasm, muzicienii fiind la randul lor uimiti de impactul pe care l-au avut, Kornstadt marturisind ca multimea de la Garana a fost, pesemne, cea mai numeroasa in fata careia a cantat vreodata.
![Hakon Kronstadt Quarteto](/pictures/2_garana_2017_-_hakon_kronstadt_quarteto_14_07_2017.jpg)
Momentul norvegian fusese anuntat de minunatul concert al legendarului chitarist Bill Frisell (revenire in Poiana Lupului dupa 4 ani), al carui permanent dialog cu bassist-ul Tony Scherr, impecabil sustinut de tobele lui Kenny Wollesen (in mana dreapta, batz, in cea stanga, maturica!), a semanat fericire in Semenic. Ora de happy music oferita de cei trei, usoara, blanda, hipnotica, s-a suprapus peste rasaritul de luna plina si peste pofta de zambet a publicului. Pentru bis, am avut parte de "What the world needs now".
![](/pictures/4-bill-frisell-pe-luna-plina-la-garana_14_07_2017.jpg)
Dar luat de valul (sax)-tenorului, am sarit direct la seara de sambata, ignorand cronologia. Pentru rigoare, sa ne intoarcem, asadar, la joia cand joaca a inceput cu fix 3 ore fara 2 minute intarziere. "Ne scuzati, dar toti artistii au venit cu acelasi avion. Avion care a avut mare intarziere", a sunat justificarea lui Marius Giura. Incapabil sa produca suparari majore in audienta (s-a murmurat doar "De ce n-au cantat cei de la Sebastian Spanache Trio, macar?"), decalajul a produs totusi prima mare-replica a publicului editiei: "Baaah, s-a imbatat publicul, bah!". Adevarul e ca, dupa 7 ore de condus (din Bucuresti) pe un 30+ de grade Celsius, in prezenta vedetei bahice absolute a editiei 21 pe nume Perun Quince (rachiu dublu distilat de gutui, ABV 40%, made in Srbija), seara te gaseste mult mai vesel decat in mod normal.
![Public Tonbruket](/pictures/5_public_garana_jazz_2017_tonbruket_06083-_14_07_2017.jpg)
But the music did begin, eventually, si suedezii de la Tonbruket au meritat fiecare clipa de asteptare. Mix-ul lor de melancolie scandinava dull & grey & blues, cu dinamism atroce de influenta rock & roll & etno & vag manele, a fost fix ce trebuia pentru un debut cu inima si pulsul in gat. Amintiri haotice: chitaristul la costum de corporatist & pianistul prestand la vioara & carpa de service vechi de Dacia folosita pentru ciupirea contrabasului.
![Tonbruket la Garana Jazz](/pictures/7_tonbruket_garana_06105_14_07_2017.jpg)
Dupa un popas in lumea jazz-ului clasic, olecuta prea musically-correct, oferita de 5-ul german Wolfgang Muthspiel, seara s-a incheiat cu bazaitul post-modern, cautat-cacofonic si mult-prea-cautat-experimental, oferit de proiectul Sun of Goldfinger al chitaristului american David Torn.
Vinerea a debutat, la timp, cu nemtii de Melt Trio, alerti, variati, placuti, impresionati de public. O excelenta deschidere pentru melanjul de jazz-etno-fusion-rock progresiv-reggae-conga, oferit de vecinii belgradeni de la Vasil Hadzimanov Band (candva, ar trebui organizat un festival de jazz balcanic, stropit cu bere artizanala din aceeasi zona!).
![Ha Noi Duo](/pictures/8_ha_noi_duo_001204_14_07_2017.jpg)
Cel mai discutat moment al serii si, poate, al festivalului, l-au oferit vietnamezii de la Ha Noi Duo and friends, ce au produs o alaturare de rock stralucitor, datorat chitaristului cu look de saman Nguyen Le, si un nedorit reminder al coloanei sonore a filmelor TVR - ceausiste, cauzat de pustiul cu voce androgina si instrument cu o coarda pe nume Ngo Hong Quang. Impresiile au variat de la "Asa ar suna Twin Peaks, dac-ar fi subacvatic" la "In tara asta s-a murit ca sa nu mai ascultam asa ceva".
![Enrico Rava Tomasz Stanko Quintet](/pictures/9_enrico_rava_tomasz_stanko_quintet_194932_14_07_2017.jpg)
Duminica a adus incantatorul duo de trompeta Enrico Rava (Italia, 77 de ani, Donald Sutherland - look) - Tomasz Stanko (Polonia, 75 de ani, spy-like-cap), genul acela de intalnire la care se cuvine sa abandonezi tot ce te-ar putea opri din a te preda zambetului (asta pare a fi cuvantul anului garanian 2017!). Au urmat John Scofield si Bobo Stenson, ale caror prestatii, desi de o calitate comparabila cu cea a muzicienilor din prolog, n-a reusit totusi sa alunge din Poiana sunetul Rava-Stanko, care se lipise atat de puternic de melancoliile unora dintre noi.
![Bob Stenson Trio](/pictures/10_garana_2017_-_bob_stenson_trio_14_07_2017.jpg)
Festivalul a facut pasul decisiv spre maturitate. Pana la urma, la 21 de ani se voteaza si se bea peste tot in lume! Scena cea refacuta dupa incendiul din toamna trecuta e mai inalta si mai ofertanta decat originalul. Multi dintre busteni sunt noi, desi parca oleaca prea rotunzi pentru greu-incercatele dorsale ale suporterilor. Ce ramane insa, crescand parca de la an la an, sopra tutti e tutto, e aburul acela elegant, cultivat, politicos, pofticios, pontos al Garanei, un soi de definitie in perpetua schimbare a cevasazica prietenie, fericire, libertate.
Mai multe poze: Galerie foto @ facebook
---
Alte impresii despre Garana Jazz 2017:
Garana 2017: muzici si faze (scena9.ro)
Garana Jazz Festival 2017. Opera, saxofon, Cuba, tambal. Povestea din Poiana Lupului continua (debanat.ro)
Fenomenul "Garana". Hipstereala oamenilor inteligenti (adevarul.ro)
---
Jazz do it
![Public Garana Jazz 2017](/pictures/13_public_garana_jazz_204256_hdr-_14_07_2017.jpg)
![](/pictures/14_public_garana_jazz_200731_hdr-_14_07_2017.jpg)
Bare necessities
![](/pictures/999_plaiurile_garana_164942_14_07_2017.jpg)
![Next on Garana](/pictures/99_garana_2017_-_program_poiana_lupului-_14_07_2017.jpg)
Next at Poiana Lupului
______
Autor:
Alexandru PopescuMihai Brezeanu