1 mai rafting – cu barca pe cfr

Intr-o dorinta de reinterpretare a obiceiului conform caruia de 1 Mai tot romanul face un mic efort de contractare a porilor si isi introduce fizicul in apa proaspata a Marii Nationale, noi am schimbat nitel peisajul cu 1.2 km in sus si temperatura cu 5-6 grade in jos. Totul a inceput cu un anunt gasit de Mihai pe alpinet. Asa ca, in timp ce majoritatea conationalilor se reasigurau de efectul benefic al berii asupra unui stomac de mici gazduitor, noi ne-am petrecut ziua de 1.05 pe soselele patriei, indreptandu-ne entuziasti spre Bratca, o comuna voiasa situata undeva intre Cluj si Oradea, la poalele muntilor Padurea Craiului.

Dupa ce am ajuns in locatie, primele 2 ore au fost o retraiere ale perindarilor nocturn-urbane din adolescenta - primind numai raspunsuri negative in toate barurile din localitate. De data asta intrebarea era daca stia cineva ceva despre niste oameni cu niste barci. Singurul raspuns oarecum consolator a venit destul de tarziu cand am aflat ca existase totusi cineva care mai pusese intrebarea asta cu jumatate de ora inainte. Raspunsul asta nu a indulcit totusi privirile ‚prietenoase’ indreptate cu generozitate spre Mihai de noi toti restul, dupa o zi intreaga de mers la 30 grade fara o finalitate usor identificabila. Dupa 1 ora de bantuiala, am facut rost de doi ghizi pre-puberi din zona, cu o care si-au stins tigarile si s-au urcat la noi in masina sa ne conduca prin sat. Discutabil, dar dupa parerea mea (p.m.) unul dintre ei era si usor aburit. Important e ca jumatate de ora mai tarziu eram in tabara raftangiilor. Asa iata-ne intr-un mult asteptat sfarsit in compania discretilor organizatori, seara terminandu-se cu rapida instalare de corturi la lumina farurilor. Desi am ajuns acolo neanuntati si turele de rafting erau deja stabilite, Csaba, capetenia taberei ne-a promis ca va face tot posibilul ca a 2-a zi sa intram si noi in tura de dupa-amiaza.
Momentul la care urma sa inceapa tura de dup-amiaza [a 3-a si ultima din ziua respectiva] fiind in jur de ora 17 am intrebat ce-am putea sa mai vedem prin zona. Asa am ajuns la Pesterea Ungurul Mare desprea care va povestesc cate ceva aici.

La ora 5pm ne-am intors in tabara gata de umflat barci si muschii in costumele de neopren. ca 30 de minute mai tarziu sa ne avantam in apele Crisului Repede. Inainte de imbarcare am fost sfatuiti[obligati] sa intram in rau intru obisnuinta cu apa si minimizarea socului psihologic la o eventuala parasire brusca a barcii in mijlocul curentului. Nu stiu si nu sunt foarte curios cum ar fi fost fara, dar chiar si imbracati in neopren pana la gat, primele 10 de secunde sunt critice pana ce apa rece de munte de sfarcuri intaritoare[si de stiti voi ce stiti voi in ce sens transformatoare J ] ajunge la o temperatura apropiata corpului, So dupa un scurt instructaj am incalecat. adica ne-am imbarcat: 12 oameni: 4 canoe de 2 locuri si un raft - 4 locuri. Desi tocmai aici ar trebui sa fiu probail cel mai generos in amanunte, tot ce pot sa spun e ca e foarte cool, poate nu chiar ce ati vazut pe discovery sau eurosport, dar suficient de zdruncinator ca sa simti ca se intampla. Exista desigur potentialul[valorificat la maxim de unii dintre noi] al unor debarcari involuntare care datorita vestei si castilor de protectie sunt mai mult vesele decat periculoase. Si cu mult mai vesele si mai putin periculoase pentru spectatori :). Pe drum [35 km - 2 ore] am fost salutati cu simpatie de cei care campasera pe marginea raului dar si cu pietre de niste foarte tineri conlocuitori (care nu schimbasera inca acordeoanele pe ghiozdane) incantati de tintele miscatoare in echipament de protectie.

Suficient de inedita a fost si intoarcerea la tabara. Ne-am desumflat barcile si ne-am indreptat linistiti spre gara. Nu stiu daca pozele sunt la inaltimea peisajului suprarealist[sau dadaist?] cu 14 oameni in costum de neopren, casti si veste de salvare a steptand cuminti trenul, sprijiniti de padele in lumina amurgului. Si cum raftingul e un sport estrem in care trebuie sa fii pregatit pentru evenimente neprevazute, trenul a intarziat mai mult 20 de minute.

Daca ati citit pana aici, probabil sunteti curiosi sa vedeti si pozele.

· rafting – Vacante si Calatorii
· articlul de pe alpinet

______
Autor: Alexandru Popescu