22 iunie 2011

Glastonbury, prima zi.

Glastonbury, day 1. Dupa cum anticipam, un grup de apropiati ddd e la fata locului, in frunte cu Brz care ne va tine la curent cu demersul lucrurilor, seara de seara, pana i se va stinge lumina.

Gllaaaastonburrry. World famouuusss Glasto!
Actiunea incepe pe malul Tamisei next to good old Big Ben. Asteptam autobuzul oficial, intarzie 45 min din motive de sofer, dar atmosfera nu sufera.

How does it take to Glasto?, intreb ingenuu.
Between 3 and 5 hours depending on the traffic.
Fusera 5 plus, pana la urma (~230km). Cu tot cu o ora pauza la benzinarie. Cu tot cu o hiper ploaie, in mai multe reprize.

Iata-ne ajunsi. Cu bagajele in dinti si pe umeri, ne asezam cuminti la coada. 2 ore mai tarziu ne salutam prietenii veniti inca de dimineata cu masina si cu cortul nostru. Ei avusesera timp de somn si prime beri, noi vreme de escapada cu bus-ul si de innotat prin noroaile Glasto-ului. Pentru ca, fratii mei, sunt meeeega noroaie. Fara bocanci sau cizme, wellies how they call them here, esti mort. Nu e vorba, ca si cu ele dansezi, dar, orishicat, ai o sansa la verticalitate.

Glastonbury 2011

Back to cort, asadar. Fara de prieteni si venirea lor matinala nu stiu ce se faceam. E miercuri, 6 seara, actiunea principala incepe de-abia in 2 zile (pe 24), si locul, imensa ferma care gazduieste festivalul, e deja plin.

Ne lasam rucsacii, apoi pasapoartele si cheile in locker tent si gataaaaa muzica. Debutam cu blues in Bourbon Street Tent. Berea e 4 lire pint-ul, la pahar de plastic, nenea de pe scena, un canadian gigantic, Matt Andersen, incalzeste tot, de la glezne innamolite pana foarte sus, cu doar o chitara rece.
Noroi, muzica si bere!
_____
Sursa foto @glastolive

festival live open-air La Glastonbury