Zumzumzum prin India si Nepal

Am trecut mai simplu decit credeam din pakistan in india. Aparent a fost o idee buna sa trecem duminica pentru ca nu mai era nimeni in vama, nici pe o parte nici pe alta, doar angajatii plictisiti. Cip a avut de rezolvat o mica problema: cind am intrat in pakistan au pus una dintre stampile cu data gresita, si rezulta acum ca am stat 11 zile desi aveam viza doar pt 10, dar i-a convins repede. Ne-am oprit in Amritsar si am dat o tura cu o biciricsa pina la Golden Temple, mi-a fost cam mila de nenea ala sa pedaleze pentru toti 3 dar n-avea pedale si la pasageri sa-l ajutam.



n-am mai pierdut vremea si dimineata am sters-o catre dharamsala …am fost avertizati ca e drum de 5 ore desi sint numai fo 230 km. Ei bine au fost mai bine de 5 ore. Se circula ca naiba, drumul e vag asfaltat, gropi nenumarate, nisip, teren alunecat, poduri rupte…o veselie…si peste toate astea soferul indolez e foarte nesimtit! sa lasam detaliile, a fost foarte foarte frumos drumul pe stinga si pe dreapta

cind am hotarit sa plecam pe 1 august, unul dintre motive a fost reusim sa urcam pe karakoram highway sau pe drumul manali-leh.um viza de pakistan a fost prea scurta si situatia de acolo nu era chiar ok, am hotarit sa incercam turul kashmir-ului (oricum preferam varianta asta). De la amritsar am mers repede la dharamsala de acolo la manali pe un drum superb. In manali (vashist ca sa fim exacti), am stat o zi sa ne pregatim de drum (caciuli de lina, ciorapi de lina, o citirica) am intrebat la toate agentiile de voiaj daca drumul mai e deschis si pe 21 aug am sters-o.

Manali-leh e un drum legendar printre motociclisti, puteti gasi nenumarate descrieri pe net. Drumul e un fel de transfagarasan al indienilor dar cu citeva diferente: e mai lung, avind 470 de km, are 4 trecatori in loc de una, e mai inalt, cea mai joasa trecatoare are cam 3900m si cea maiinalta are 5300m. dupa ce se trece de rothang la care e prima trecatoare, altitudinea scade rareori sub 4000m.

Drumul este deschis oficial pina la 15 septembrie, dupa aiamuncitorii nu il repara, autobuzele nu mai merg. drumul mai ramine deschis pina la prima ninsoare.

prima trecatoare, rothang la a fost destul de dificil de trecut, urcusul e destul de consistent (de la 2000 la 3900), in noaptea de dinainte plouase destul de tare acolo si era mult noroi. destul de multe piriuri de trecut prin vad, uneori drumul si riul se confunda a doua trecatoare baracha la a fost ceva mai usor de trecut, drumul e mai bun. aici deja peisajul incepe sa fie din alta lume, cerul e de un albastru absolut ireal iar muntii te lasa cu gura cascata.

Dupa Baracha La mai sint cam 30 de km pina la sarchu. Sarchu este tabara traditionala pentru noapte si consta intr-o tabara de corturi unde poti dormi si bea un ceai cald. Nu exista apa, curent sau alte prostii.

In Zarchu ne-am mai intilnit cu 2 englezi pe enfield, un elvetian cu un ktm 950 cu cutia de viteze blocata in treapta a doua si 4 belgieni tot cu motociclete indiene. Toata lumea se grabea sa treaca inainte de venirea zapezii.

Sarchu e 4200m si noaptea este relativ racoare (dimineata termometrul de pe moto arata 1 grad) si evident totul e neincalzit. Din fericire sacii de dormit si hainele groase si-au facut datoria si am reusit sa dormim rezonabil.  Din cauza altitudinii si lipsei de orice lumina cerul arata absolut incredibil.

Am scapat si de rau de munte desi am dormit un pic cam sus (in mod normal ar fi trebuit sa ne aclimatizam). Eu m-am simtit un pic rau dimineata si am fost destul de deshidratat dar nimic grav.

In sarchu a fost un episod haios cu aparatul foto. Din intimplare am uitat sa reincarcam acumulatorul in manali si ni s-a terminat chiar cind am ajuns in sarchu. Am incercat sa gasesc un generator ca sa reusesc sa reincarc bateria dar fara succes. Singurele surse de electricitate erau niste baterii solare legate la niste lampi cu acumulatori. Din intimplare am descoperit un cort unde bateria solara era legata la un acumulator de tractor, tot din intimplare am descoperit ca alimentatorul de la charger era de 12 volti. Evident am taiat cablul alimentatorului l-am legat la acumulatorul de tractor si in amuzamentul general am incarcat acumulatorul de la aparat.

Dupa ce in prima zi a fost cald (20 de grade), in ziua a doua vremea s-a racit. Cind am plecat erau cam 4 grade si pina la leh temperatura nu a urcat peste 12 grade. Manusile de ski si minerele incalzite au fost salvatoare. Francezul cu enfield nu avea echipament de iarna si a cam suferit.

Deja la 4000m orice efort te lasa fara respiratie imediat, e un pic deconcerant sa simti ca nu poti respira. Am ajuns in Tanglang La le la ora 13, aici e punctul cel mai inalt al calatoriei noastre 5300m (a doua trecatoare ca inaltime din lume deschisa traficului auto). Saracul Grasu’ ne-a injurat copios pt ca l-am adus asa de sus fara sa ii modificam carburatia. Peste 4000m puterea scade drastic iar ultimele pante (peste 5000m) am reusit sa le urc doar cu treapta 1.

Din Tanglang La am coborit in Leh (la ses, doar 3500m), unde am ajuns destul de obositi dar foarte incintati. In concluzie: daca aveti posibilitatea treceti neaparat pe drumul asta,daca aveti posibilitatea sa veniti cu moto (puteti inchiria in manali)este si mai bine. Nu aveti cum sa va dati seama din poze cum arata defapt muntii astia.

Sringar

Srinagar a fost locatia perfecta pentru citeva zile de pauza. Am fost inspirati si nu am ramas la o un boathouse in centru, pe lacul Dal si am mers in nordul orasului, pe Nageen unde era mult mai liniste simmai frumos.

Orasul e asezat pe doua lacuri si un riu, partea veche e chiar pe lac si restul de jur imprejur. sint canale care unesc lacurile si casele si barco-casele si barcute cu visla in forma de inimioara care te plimba intre ele.

Casuta noastra plutitoare nu arata asa de bine pe afara, dar era chiar dragutza. nu avea decit doua dormitoare si o bucatarie, o camera de papat, una de citit si uitat la tv si o veranda cu bancute -perfecta de uitat la lac si la barcute, si de baut un ceai kashmiresc  foarte bun. Va fac si eu la iarna, m-a invatat tanti cum se produce.

Recunosc ca n-am fost in delta, dar cam asta mi-au sugerat plimbarile cu shikara (barcutza) canale cu nuferi si lotusi (pacat ca nu mai erau infloriti), gradini plutitoare, case mai vechi si mai noi, si o groaza de pasaret de toate felurile. Recunosc ca preferatul meu a fost un kingfisher mic si albastru care mi-a tinut companie la primul ceai baut pe veranda. se mai uita la mine, mai baga o scufundare…foarte simpatic, cu nasu lui maare

Ne-am plimbat pe la gradinile mughalieno-britanice….dragutze si ingrijite si inca pline de flori , ne-a fost lene sa ne urcam la templul din virful dealului si am dormit si ne-am uitat la lac si am stat degeaba. odihna si tratament :)

Partea usor ciudata este cu armata, soldati peste tot pestrada…multi. Am intrebat si noi care e ideea si le e frica de atacuriteroriste…aparent nu s-a mai intimplat nimic de multa vreme…dar sint inca toti acolo. e frumos tare in kasmir dar nu stiu daca chiar asa de frumos sa se bata ca disperatii atitia ani pentru bucata aia de pamint.

Marea majoritate sint musulmani asa ca am beneficiat de inca 2-3 zile de ramadan  cintat muezinul si batut toba de mic dejun inainte de rasaritul soarelui, plus ceva mai complicat de mincat, baut pe strada…n-a fost asa de grav ca in pakistan totusi. Ne-am mai distrat intr-o seara cu o incercare de furtuna, aparent nuavem nici rau de mare…se balanganea intr-un mare fel “hotelul” nostru iar dimineatza era tot lacul verde, adusese vintu la loc algele curatate cu o zi inainte.

Proprietarul era simpatic, din seria clasica deja in care nu  toata ziua. Mai inchidea un geam si mai aprindea o lumina…plus cele 5 rugaciuni obligatorii… plus plimba cite un ceai de la maica-sa la noi din cind in cind. Am incercat sa calculam din ce traieste acea familie, erau 7 adulti si un pusti de 9 luni, traiau in barca de linga…care era jumate din a noastra si nu pareau sa munceasca niciunul. erau toata ziua creanga pe barca sau in parcul de pe mal :) nu ne-am lamurit.

Delhi

Am ajuns si in Delhi. Nu ati vazut aglomeratie pina nu ati incercat sa intrati in orasul asta pe la ora 3. Am stat in trafic cam 2 ore. Termometrul de pe moto nu indica mai mult de 50 de grade asa ca nu stiu exact cit de cald era, dar in orice caz… cald. Daca ii vedeti pe indieni cum se bulucesc in trafic, cum se baga ca
prostii in fata ca sa blocheze complet si definitv orice intersectie, cum nu te-ar lasa sa treci desi nu ii costa nimic….Ce e la noi e parfum.  Probabil ca asa va fi si traficul din Bucuresti peste 20 ani de becalizare si manelizare 

Orasul e mai frumos decit ne asteptam, e plin de viata. Partea construita de englezi e foarte eleganta si verde, partea indiana e plina de jeg dar totusi cu un farmec al ei. Incepem sa ne obisnuim cu stilul indian. Avem un sentiment nefiresc de familiar  toata lumea se cearta, se impinge, vrea sa te pacaleasca labani…intelegeti voi. In sfirsit am gasit un loc unde oamenii sunt chiarmai prost-crescuti decit in Romania…

Agra

Inainte de a incepe turul Rajastanului si Gujaratului am dat, bineinteles, o tura pina la Agra. Ne-am pregatit sufleteste pentru a face fata vinzatorilor ambulanti si hoardelor de turisti si in 5 ore de cind am plecat din hotelul cel obosit din Delhi eram deja cazati in Agra (am avut noroc ca am gasit usor iesirea din oras). I-am gasit si lui Grasu’ un locsor confortabil in curtea interioara si am plecat la colindat.

Fortul din Agra e urias si foarte ingrijit construit, jumate din gresie rosie si jumate din marmura alba. Cind am plecat de la hotel coada de la Taj Mahal era cam de 500m dar pina am vizitat fortul tocmai bine se eliberase asa ca am intrat usor. Probabil sunteti curiosi cum ni s-a parut.

Mie unul mi-a placut mai mult decit in poze, asezarea e foarte bine aleasa pe malul riului, intrarea in parc e destul de departe de cladire care pare parca de jucarie. Pe masura ce te apropii perspectiva se schimba si cladirea devine dintr-o data foarte mare. De aproape minaretele par un pic prea groase dar cladirea in sine e perfecta. Numarul imens de oameni e un pic enervant, dar asta e. Indienii au un sistem foarte interesant de vindut bilete: au bilete pentru straini si bilete pentru bastinasi. Cele de straini sunt mai scumpe (evident), cam de 10 ori mai scumpe. La Taj Mahal au reusit un record al diferentei de pret, biletul indian 20 de rupii cel strainez 750 de rupii (1euro=56 rupii) . Probabil puteau sa puna si 5000 de rupii biletul tot atit straini ar fi fost…

Orasul in sine ni s-a parut cam obosit asa ca nu am mai stat si a doua zi cum era planul initial ci am sters-o la Jaipur.



Chandigarh

Desi am trecut de o vreme de Chandigarh, nu am apucat sa punem nici o poza din orasul sintetic. Cind India s-a despartit de Pakistan, provincia Punjab a fost impartita jumi-juma. Capitala, Lahore, a ramas in Pakistan asa ca indienii l-au chemat pe Le Corbusier si i-au comandat un oras nou. Antoine francezul cu care ne-am intilnit pe Manali-Leh ne-a zis ca nu e nimic de vazut in Chandigarh, dar totusi nu am rezistat tentatiei de a vedea un oras facut de la 0.
Eu nu ma prea dau in vint dupa Le Corbusier, asa ca e posibil sa nu fiu chiar impartial  Orasul e foarte patratos, incepind cu planul (tot orasul e impartit in
sub-orasele de 1kmx1km) si terminind cu blocurile de beton care sunt peste tot. E adevarat ca e foarte verde si aerisit (singurul oras indian unde nu era aglomeratie).

In plus, toate blocurile parca stateau sa cada (asta poate nu e vina lui Le Corbusier) asa ca tot orasul avea un aer usor parasit. In partea administrativa parca s-a exagerat un pic cu spatierea, intre fiecare doua cladiri este o padure plina de fiare vechi si camioane militare. Orasul mai are o gradina de piatra, foarte futurista desi usor infantila si un lac artificial pe care te poti plimba cu hidrobicicleta

Jaipur

Sintem de 2 zile incoace in Jaipur, capitala rajahstan-ului in asa numitul oras roz  care, fie vorba intre noi, e destul de roz.seara, mai la apus, arata foarte dragutz orasul vechi , plin de oameni si de masini si de agitatie cu toate cladirile cele roz-rosii locuite mai de omuleti mai de citeva maimutze care traversau gratios pe firele de deasupra strazii tot orasul vechi este inconjurat de ziduri si in mijloc se afla palatul. Am fost ieri sa-l vizitam si spre surprinderea noastra am putut vizita doar o curte interioara si citeva galerii cu textile si arme adunate de prin variile palate si forturi de pe-aici. Castelul insine este inca resedinta maharajahului si binenteles ca acesta semrespecta si nu se viziteaza, se vizioneaza de la departare

Nu ne-a impresionat foarte tare, cam prea roz si cam simetric …Vasul este din argint, cintareste cam 350 de kg si era folosit de amicu
maharaja in excursiile in Anglia - un fel de termos asa, in care isi lua apa din Gange sa nu se “impurifice” de la apa de la robinetul englezesc am mai dat o tura prin oras si am aflat de pe un cos de gunoi (poatesingurul pe care l-am vazut) ca avem o datorie sfinta “keep the pink city green” . am mai facut si niste poze cu participantii la trafic, asa pe furate, ca am aflat intre timp ca indianu cel  frumos are taxam pentru poza (10-20 de rupii in functie de aratare

Jaisalmer

Jaisalmer are un fort locuit in virful dealului si ceva case si hoteluri mai jos, e construit tot din sandstone si arata foarte fain galben asa. stam intr-un hotel simpatic, chiar in fort si avem locuri de spionat la fereastra si se vede cam asa nu sint prea multe de vazut aici, fortul si inca vreo 3 haveli facute de ceva negustori avuti. cum doua din ele erau inca in parte locuite am mers la a 3-a  in care teoretic nu mai statea nimeni dar curat surpriza, era toata dormitor de lilieci



 Ne-am trezit dimineatza devreme, am dus bagajele intr-o camaruta si am pornit ca tot turistu din zona la safari cu camila in marele desert indian. ne-am dat cu jeep-ul vreo 30-40 km si apoi am incalecat fiecare pe cite o sa, eu pe Mahinda, Cip pe Khalu si cei doi ghidusi pe Moria.

Ne-am plimbat, am vazut vulturi cu nasu galben, antilope agitate, multi pauni (cred ca ai oamenilor de prin sate) tot felul de soricelo-marmote si sopirle… pe linga capre, oi, camile, indieni, alti turisti, alte camile

Ainvatat sa facem turbane, sa facem chapati si pakora,am dat bobo la copii, Cipi a reusit sa o faca pe khalu sa stea culcat , am vazut dune peste dune, sate micimici,  un super apus si rasarit si am dormit sub o droaie de stele

Rathambore

Ieri am ajuns, pe un drum vai mama lui si indrumati de indieni -vai mama lor, in sawai madopur tinta fiind  rezervatia de tigri din Rathambore. am gasit o casuta super simpatica intr-o curte geniala si apoi scos grasu la plimbare pina la fortul de la intrarea in parc. Am vazut crocodilul indian si un cerb o frumusete  si maimutele deja intrate in cotidian

Azi ne-au trezit foarte devreme (6:20), ce-i drept cu doua cani de cafea si apoi in 5 minute safari-stul batea la usa sa ne grabim ca ne asteapta jeep-ul   si uite asa am pornit in cautarea tigrilor bengalezi din Rathambore. Jungla destul de deasa doar citeva spatii mai deschise si mai ierboase, un fost riu in timpul musonului, si munte si pe o parte si pe alta. la ora aia cam orice animal era la cafea asa ca a durat un pic pina sa-si faca aparitia. L-am vazut pe Bambi si am fost incintata

Khajuraho

Kajuraho e un satuc de vreo 10.000 de locuitori pierdut in centrul indiei. un singur lucru poti sa faci acolo, sa vezi templele. sincer sa fiu, nu prea stiam la ce sa ma astept, khajuraho e faimos pt sculpturile erotice si pentru numarul imens de turisti. pina la urma totul a fost ok, am gasit un hotel fain, grasu’ a dormit linga bazinul cu pesti din curtea interioara a hotelului.  Templele sunt o demonstratie de migala si armonie. Sculpturile erotice variaza de la hilare, a anatomic imposibile pina la … informative

Varanasi

Cum ar zice indianul in seara asta “happy Diwali” ,sintem in varanasi,orasul este o poveste intreaga mai ales acum ca e si Diwali, un fel de Craciun cu artificii si pocnitori. Am dat o tura cu barcuta pe Gange azi si e o nebunie totala….aici se scalda in fata templului, sa se purifice in apa sfinta, la juma de metru mai incolo spala rufele intregii familii, la inca 2 pasi se sapunesc si se clatesc in aceeasi apa sfinta, mai incolo un pic sint rugurile funerare cu publicul aferent, vacile cele negre se balacesc si ele, mizeria de pe trepte e data cu furtunul in acelasi Gange… n-am bagat nici macar un degetel 

Orasul vechi e intins pe malul riului , stradute de juma de metru- groaznic de murdare, caldiri ce stau sa cada (doar ca n-au unde), case vechi si murdare,tarabe, omuleti peste omuleti …acum pe seara am fost pe malul Gangelui sa vedem cum e cu sarbatoarea, arata genial riul plin de barcute din frunze cu luminarele aprinse inauntru …toata lumea era prezenta…in barci sau pe mal, inclusiv turistii cu blitz-urile la datorie. Peste tot, pe strazi, pe terase, pe tarabele cu fructe, in hotel, sint aprinse candele de lut sa-l ghideze inapoi acasa pe Rama. si o groaza de artificii si mult prea multe pocnitori 

Lumbini

Gata cu india, am trecut aproape fara sa observam initial in nNepal, noroc cu un vajnic lucrator din vama indiana ca a alergat dupa noi sa ne spuna ca am trecut deja de control pasapoarte india. Granita este practic deschisa, o groaza de lume merge de colo-colo asa ca era cam greu de identificat ghereta stinghera cu miile de stampile.   Ne-am oprit aproape, in Lumbini-ul in care s-a nascut Buddha, un satuc cu 15 case din care 4 sint pensiuni si un parc cu multe stupe si gompe si niste pietre care indica precis locul nasterii,  cum s-au ales pietrele cu pricina …n-as putea sa va spun eu exact :)

Ieri a fost ziua 100, am sarbatorit cu cel mai bun rom nepalez si cu cola si ciocolata iar azi, treziti devreme de muzica de la templul de peste drum, am luat 2 biciclete la plimbare printre temple. japonia, thailanda, vietnam, china si-au facut fiecare cite un templu mai mare sau mai mic…A fost placuta plimbarea, nu era multa lume si mlastinile de pe margine erau populate cu niste berze ciudate, protejate in zona asta.

Chitwan

Am fugit din lumbini si ne-am oprit direct printre elefantzei, in Sauraha, Chitwan NationalPark. Grasu s-a cam simtit eclipsat cind a fost depasit de respectivii nasosi. Pe seara am iesit in cautare de un internet si ceva bun de papa si am dat peste un BMW si ne-am interesat de proprietar in ideea ca aflam detalii despre cumparat benzina nepaleza. erau doi vietnamezo-americani, mindrii ca ajunsesera pina acolo plecind binenteles din Bucuresti…cu o luna inaintea noastra. mica lumea…Asa ca luat o cina internationala, pe marginea riului, cu cei doi, plus 2 belgieni pe un enfield si un neamt tot cu bmw, povesti de pe
drumuri si ceva bere…foarte dragut. dimineatza, cu noaptea-n cap, ne-am dat cu o canoe pe riu in jos, si am revenit in sat prin jungla.
Ne-am intors chiar la baia elefantilor, pe care o asteptam amindoi cu interes…din pacate era foarte turistica treaba, faceau mai mult tumbe fortate pentru spectatori decit baiebaie…le-am facut o poza doua, da nu ne-am bagat pe dupa masa, am continuat activitatile exotice si am plecat sa ne damcu elefantul…ne-am suit in cosulet cu doi americani care ne-au povestit cum e sa te invirti cu propriul yacht in jurul lumii…suna destul debine! aviz marinarilor nostri sa nu stea pina la 70 de ani pt asta
Ieri am stat in curte si-am citit si pe dupa-masa am plecat in plimbarepina la crescatoria de elefanti. erau ceva turisti si acolo dar cel maidragut a fost un mic trompetic care evadat din incinta si a venit direct la punga cu biscuiti, nu vede bine in fata asa ca teperchezitioneaza cu trompa nu cumva sa mai ai bobo ascuns pe undeva. un deliciu de animal, ne-am distrat
Grasu a dormit bine citeva zile in fata casutei, iar azi a cam ajuns lafinalul calatoriei, el vine acasa si noi zburam mai departe,  bravo grasu!!!

Kathmadu

Sintem deja de o saptamina in kathmadu. stam in Thamel, cartierul turistic al orasului. adevaru e ca e destul de turistic, multi multi oameni, multe magazine cu toate prostiile(in specialechipament de munte, pe toate scrie northface o droaie de restaurante (unele cu papa foarte buna)  si de bodegi(cu bere :) , de vinzatori ambulanti si de bici-ricsisti :)ne-am reintilnit aici cu cei 2 americani si cu belgienii si cu 2 australieni si am cam avut program de cina-bere-birfa in fiecare seara. 

Orasul nu e foarte mare, nu e nici prea curat, piata din centru nu ne-a prea impresionat dar am dat mai multe ture, mai cu moto mai pe jos sa vedem cele citeva temple de pe-aici care ne-au placut si sa rezolvamcu viza de thailanda. A fost un pic complicat si cu thailandezii careaparent nu dau vize din kathmandu decit cetatenilor nepalezi…Am insistat un pic, am scris o scrisorica catre consul si s-a rezolvat acum vreo 3 zile am fost cu belgienii pe Enfield si cu un american nereusit pe o Honda la plimbare pina in bhaktapur (cam 20km) .era fain orasul, numai caramida si lemn dantelat peste tot, cu doamnecare tricotau caciuli, sosete si o droaie de copii care jucau ceva degenu ratzele si vinatorii cu un ghem de sfoaranu ne-am lamurit de ce sint atit de fardati copii de pe-aici, l-am intrebat pe un nene din jaisalmer si ne-a zis ca acel negru de la ochii protejeaza de soare, caldura…nu prea cred…



continuarea: zumzumzum.ro | ioana-si-cip.dinbucuresti.ro | traiectoria pe google maps

______
Autor: