Xtrem de Bucovina

Pentru cei mai multi dintre romani, bucovinenii sunt oameni pasnici care se bat cu turcii si construiesc manastiri pictate cu albastru (de Voronet). Mai scriu poezii, picteaza oua si sunt buni mesteri in lemn. Si cand spui Vatra Dornei, multi se gandesc la o statiune plina de pensionari care beau apa (in realitate i-am vazut ca beau si bere). Ce legatura au astea cu sporturile extreme? Pai, niciuna. Pentru ca Bucovina inseamna mai mult decat manastiri si oua pictate, iar in jurul statiunii Vatra Dornei sunt cateva locuri de-a dreptul minunate unde te poti da cu capul de stanci in liniste (cu raftul pe Bistrita Aurie, la catarare in Rarau, cu bicla pe vai, cu parapanta s.a.m.d.).



O mana de tineri entuziasti de pe aceste plaiuri au incercat sa-i reuneasca pe toti cei care practica si ofera sporturi provocatoare de julituri, fracturi si senzatii tari intr-o prima editie a unui festival de extrem in Bucovina – Dorna Xtrem.

Asa ca, vineri dupa-amiaza, cu mic cu mare (eu eram ala mare), am pornit cu masina spre Vatra Dornei si am ajuns noaptea tarziu dupa o proba de 40 km denivalari pe soseaua ce ocoleste lacul de acumulare Izvorul Muntelui. La ora aceea tarzie am avut si un incident neplacut cu o pisica bezmetica care a traversat neregulamentar … trebuie sa recunosc, desi nu e o mandrie (prietenii vor spune ca am facut-o intentionat) dar m-a marcat. Sper ca era la primul nivel si i-am luat doar prima viata :( .

Sambata dimineata am urcat cu telescaunul (pentru rautaciosi: aveam multe bagaje si ne grabeam sa prindem concursul de downhill) pe Dealul Negru locul in care urmau sa se desfasoare activitatile. Sus, bikerii strangeau ultimele suruburi si se incalzeau prin cateva rape de langa linia de start, caii plimbau deja turistii, pustile de paintball erau gata incarcate, unii trageau cu arcul iar un parapantist se straduia sa decoleze … in general, nimeni nu statea degeaba (bere era oricum din belsug).



Pe la trei a inceput prima mansa din concursul de downhill pe traseul amenajat de Gratian si Sorin. Vremea era buna desi se primise o avertizare de vreme rea dinspre Calimani. Rand pe rand, la fiecare 3 minute, cei 54 de concurenti au intrat in concurs unii mai inversunati si dornici de a castiga premiul cel mare oferit de Seat, altii mai grijulii cu membrele lor. Toti au fost incantati de traseu si batalia pentru podium a fost super apriga. Ca si bonus, exista o portiune mica de up hill, ceva vaci care pasteau pe traseu si pe final 2 tarani cu bate care s-au trezit ca nu le mai convine deal-ul cu organizatorii. Mansa s-a terminat fara incidente/accidente desi spre final a inceput o ploaie insistenta care a ingreunat traseul.



Seara, deoarece ploaia nu incetase, toata lumea s-a strans in cabana la proiectia filmului Touching the void (ce ar fi trebuit sa fie proiectat pe un ecran afara). Toata lumea a comentat, a suspinat, a suferit si in final s-a bucurat. Cum orele erau tarzii, al doilea film pregatit de organizatori nu a mai avut adepti. Am fost cativa care am infruntat vremea umeda si am aprins un foc suficient de mare cat sa ne usuce pe o parte dar totusi insuficient si pentru celelalte 3 laturi (nu a fost cel mai mare foc de tabara din Bucovina asa cum promisesera organizatorii in program). S-a cantat (cantece mai mult s-au mai putin deocheate), s-a filosofat (ca sa o sa zic intr-un limbaj academic), s-au negociat componente pentru bicle (nu stiu cati si-au m-ai adus aminte dimineata ce-au negociat …) iar unii au incercat sa-si gaseasca parteneri(e) de infruntat mai usor umezeala din cort.


Dimineata m-am trezit greu, ca de altfel intreaga adunare in frunte cu organizatorii … ploaia incetase si norii se ridicau de prin depresiuni si se imprastiau. Cele doua momente mult asteptate pentru ultima zi au fost concursul de down hill (mansa a II-a) si concursul de cross country. Pentru primul, batalia mare a fost pentru locurile 2 si 3 iar la al doilea concurentii au avut un traseu in care au transpirat din belsug (la deal).



Pe la 5, am inceput sa coboram spre statiune pe cararea de sub teleferic si am injurat copios cele aproximativ zece garduri ce trebuiau sarite si pe ctitorii lor (treaba asta cu proprietatea poate sa fie cateodata foarte neplacuta pentru locurile turistice).



Dupa ce am mancat cate o inghetata, am pornit la drum spre casa …. aceleasi denivalari pe la Bicaz, camioane saltaretze dupa Bacau dar fara pisici sinucigase de data asta.

Tot in zona, urmeaza: Drop`n`Roll Downhill Challenge si un festival de extrem pe Muntele Mic in septembrie.

Galerie foto: Extrem de Bucovina
Galerie foto @ gratian.eu

Alte reusurse:
www.dornaxtrem.ro
Agale prin Bucovina
Asociatia pentru Turism Bucovina



______
Autor: Mihai Dragomir