Viena - orasul Craciunului

Cum unii dintre noi lucreaza la sfarsit de an, am ales o mini vacanta la mijloc de decembrie, acolo unde sunt cele mai frumoase si atractive cadouri de Craciun: la pietele de Craciun de la Viena. Cel mai important cadou a fost luminia si iubirea pe care am gasit-o in sufletele noastre!

Visam sa ajung candva in Viena inainte de Craciun, imaginandu-mi o oaza de lumini calde si colorate, asezate sub fulgii de nea! Zapada nu a fost, dar orasul parca era o imensa planseta de turta dulce.



Drumul nostru incepe din Arad (devenit anul asta un al doilea oras pentru mine), undeva pe la 7 dimineata, intr-o zi linistita de duminica. Ajungem intr-o ora la vama si evadam repede in Ungaria.

Pusta ungara era presarata cu turme de caprioare timide. Cate 30-40, gingasele salbaticiuni isi purtau pasii pe campurile mai mult de primavara decat de iarna.



Inainte de a iesi in Austria, facem un popas de masa la un restaurant cu speficic unguresc (Csarda): Rozsa Csarda. De data asta nu aleg un gulas (imi e de ajuns sa il gust pe cel comandat de Teodor, care oricum vine la ceaun de 3 persoane, insemnand o portie pe care nu o poti manca de unul singur), ci aleg o friptura de curcan cu un sos ce imi amintea de bucataria ungureasca, descoperita cu cativa ani in urma tocmai la Budapesta. Nici portia mea nu este tocmai mica si nici portia de ciolan comandata de T nu e una care sa nu te sature. Nu mai zic nimic despre platoul comandat de amicii nostri, cu cateva variante delicioase de carne si legume de tot felul! O cafea austriaca ne aminteste destinatia care ne asteapta.



Pana la Viena mai avem putin. Cazarea era de vreo luna aranjata la un hotel cochet langa Prater - Hotel Wien Austria Classic  - la un pret pe doua nopti mai mic decat cel de la receptie pe o noapte (aranjat prin agentie de turism).

Ne acomodam si iesim in graba spre Schonbrunn. Pentru mine era prima vizita in Viena, in afara de cele de tranzit si de vizita de la gradina zoologica de anul trecut. Abia acum aveam sa descopar in amanunt orasul. Ghinde lunguiete scuturate din ramuri acopera acum litiera padurii. Brazi instelati stau si ne privesc falnici de sus, impopotonati cu mai multa fala decat Schonbrunul insusi.



Mai multe piete si pietisoare sunt raspandite prin Viena. Intram mai intai in atmosfera cu cea de la Schonbrun. Toti pe care ii intalnim au in maini cani din care ies aburi fierbinti. Ne aprovizionam si noi cu vin fiert, amanand pe mai tarziu ciocolata cu rom sau punchul specific austriecilor (mai degraba un fel de ceai cu rom). Luminite multicolore, globuri imense si in majoritate rosii, candelabre de luminite si zambete spanzurate pe fetele trecatorilor sunt ceva normal in peisaj. Desi soarele avea de lucru prin alta parte, norii nu si-au stors picaturile de ploaie, dar nici nu au cernut fulgii de zapada.



Eleganta si rafinamentul sunt la ele acasa. Covrigi, clatite, vin fiert, brazi, turta dulce sub diferite forme si culori atragatoare, decoratii pentru ramurile verzi ale celor care pana de curand erau locuitori ai padurilor, oameni rosii in obraji si cu bucurie in suflet, copilasi cocotati in carca tatilor, ceai si ciocolata cu rom, cozonac, acadele si ciubuce sunt acum prezenti cu totii acolo unde candva si-au purtat pasii Maria Tereza ori la fel de celebra Imparateasa Sissi.  Aroma de scortisoara sau de vanilie, imprastiate pe gogosi sau alte dulcegarii din coca, carnati, cartofi copti, castane fierbinti nu te pot lasa indiferent, de parca toate gusturile copilariei si-au facut loc in Viena.



Brazi falnici sau mai mititei stau de vanzare la fiecare colt de strada asteptand sa fie impodibiti si sa bucure sufletele de Craciun, adunand sub poala lor darurile asteptate de peste an.

Nu prea m-a impresionat mirosul de balega din Viena, avand ca sursa caii galopand in fata trasurilor cu iz de anii 1800. Ma uimeste ca sunt mai multe birjarite decat birjari, cu palarii micute pe cap si manand cu gratie calutii prin oras.



Nu stim daca ne uimesc sau par ceva firesc spatiile comerciale goale, date spre inchiriere. Din pacate, criza economica este si ea in Viena.

Cum sunt curioasa si pofticioasa, incerc un Kaiserschmarrn. Aspectul de dumicati cu zahar nu era pe atat de atragator, cat mirosul parfumat de vanilie. Tot o noutate pentru mine este si spuma la cornet.



Coruri de colindatori ne ureaza probabil de bine (nu inteleg o iota din limba germana si de aceea profit cat pot de cunostiintele lingvistice ale lui T).

Primaria Vienei este gatita de mar sarbatoaee si constituie in luna decembrie principala atractie a capitalei care a stiut sa pastreze obiceiurile vechi de sute de ani. Aflu si eu cu ocazia aceasta ca primaria din Arad este construita dupa machete ei, evident la o scare mult mai mica.



Inainte de a parasi Viena, dam o fuga si pana la Hundertwasser House. E uimitor ce poate imagina mintea arhitectilor uneori!



Dunarea si bratele ei fac valseaza prin Viena. Noi dupa 2 zile valsam lent inapoi spre casa. Viena este frumoasa, dar in decembrie este fermecatoare!


______
Autor: Cornelia Florea