Valea Alba - Varful Omu - Valea Cerbului

De la inceperea sezonului (foarte) cald ma tot eluda o (de mult intentionata) tura: sa urc pe Valea Alba si sa cobor pe Valea Cerbului, traseu culminand cu Varful Omu (2507m la cabana sau 2505 m pe harti).

Vineri la amurg eram in Busteni, astfel incat dimineata sa ne gaseasca cat mai odihniti. Sambata ne urnim un pic dupa ora 8. Ca sa ne aduca aminte ce avem de facut traseul a trecut (in cazul nostru) pe la strada Valea Alba :) . Poate singurl lucru care ne-ar fi putut intuneca dimineata a fost de avertizarea cum ca zona e frecventata de ursi :) Marius m-a incurajat (asa cum a facut-o aproape la tot pasul) ca nu ne vom intalni cu ei. Mergem cateva minute pe traseul comun cu Pichetul Rosu si Poiana Costilei, dupa care facem stanga la "copacul cu ciuperci", acolo unde Masuratoarea Ursilor. Facem un mic popas de apa si ciocolata, apoi cotim stanga. Marius imi prezinta varfurile si vaile la tot pasul, o lectie de geografie cum rar am avut parte. Imi face cunostiinta cu Vilcelul Spanzurat, Albisoara Strungii (Albisoara Marelui V), Albisoara Turnurilor, Albisoara Hornurilor, Varful Picatura, Varful Strungii, Pintenul Vaii Albe, in partea dreapta, spre peretele Vaii Albe, cum te uiti in sus. Din locul numit "la verdeata", dupa ce fac cunostiinta cu imprejurimile, plecam pe Valea Alba propriu-zisa. Aveam un piolet imprumutat de la Marius, dar nu si coltari (nici el nu avea.). Pe vale mai era destula zapada (inghetata si murdara) in care Marius a facut scarite si pe care am putut urca fara probleme. Evident, la dimensiunea picioarelor lui mai era nevoie si de scarite pe care sa mi le fac singura. Am avut incredere in fiecare pas, atent pus pe varfuri. Urmez instructiunile: piolet, dreptul, stangu si tot asa.



Dovedim si limbile de gheata si salutam din mers Coltul lui Gelepeanu (cam pe la 2300 m) si continuam cu frumoase si provocatoare episoade e catarare (pentru mine cateva in stilul "rama" cum a remarcat partenerul de tura.  Ajunge  pe platou undeva pe la ora 13-13 si ceva. Niciodata nu am fost mai aproape de Costila sau foarte de mult incat nu imi mai aduc aminte.

Aruncam cateva priviri spre Padina, vedem in departare si Lacul Bolboci, Babele, Caraimanul si plecam mai depart  spre Omu.



O ploaie micuta ne rapeste cateva clipe de echipare cu pelerinele, dupa care se opreste. La omu ne rasfatam cu fasole cu cabanosi (10 lei/portia) si refuz un vin fiert in favoarea unui ceai (2.5 lei). Ne tragem astfel sufletul vreo jumatate de ora, terminam si ciocolata si pornim pe Valea Cerbuilui. Lume pe vale ca pe bulevard, dar cei mai multi urcau. Nu stiu ce trebuie sa faci ca sa uci pe valea asta cand ai multe altele de ales. Eu una nu as urca pe Valea Cerbului.



In drumul spre Busteni, Marius se oprste si saluita respectuos vaile: Priponului, Caprelor, Urzicii, Tapului, Valea Seaca a Costlei, Malinului, Verde. simt ca fiecare dintre ele este un vis pentru el.

Ajungem in Busteni inainte de 7 si un gratar ne va rasplati efortul din zi. Satisfactia traseului ma va tine ceva vreme.




______
Autor: Cornelia Florea