Un violonist la Bucuresti

Un om (Edvin Marton), o vioara (Stradivarius, veche din 1698 si scumpa de peste 4 milioane de dolari) si orchestra din Monte Carlo….asta ma asteptam sa vad... si sa aud aseara.
Sala Palatului dadea pe dinafara de “lume buna” platitoare de bilete intre 500 si 1500 000 si nerabdatoare sa vada show-ul.

Ori … orchestra, am descoperit cu oarecare surprindere, contine 5 preafrumoase tinere invesmantate in rochii de un “rosu-pur”: 2 la clape, 2 la viori, si o mandra fatuca blonda care evolueaza la violoncel.





Dupa un intro scurtut, Edvin ne-a marturisit deja ca ne iubeste. O data pe limba noastra si o data in engleza. Love at first sight, eh?

Au urmat 2 ore de muzica si “show”, caruia pe romaneste i-as spune “circ”. Nu comentez muzica; mie mi-a placut, si a fost cea care m-a ajutat sa-mi reduc la tacere spiritul critic care se trezise puternic la viata. Daca n-as fi reusit sa-l potolesc, ma tem ca n-as mai fi auzit vioara Stradivarius care, trebuie sa fiu sincera, a sunat bine sub arcusul manuit de Edvin; si as fi concluzionat la sfarsit ca a fost un concert ratat.

Asadar, cu indulgenta, “per total” concertul mi-a placut; recunosc ca ma asteptam insa la altceva.
Din ceea ce a fost show-ul as aminti:
» o interpretare vocala nu tocmai reusita a uneia dintre fatucile de la clape, intr-una din pauzele de culise ale artistului;
» promovarea CD-ului "Stradivarius" fix in mijlocul concertului si donarea unui singur exemplar celui mai tanar spectator din sala.
» montaje video difuzate pe plasma din show-ul pe gheata al lui Evgheni Plusenko
» turul salii printre spectatori, gest la care cei 2 bodyguarzi BGS de 2 metri au reactionat prompt nedezlipindu-se de el
» intreruperea sonorizarii la ultima piesa (nici acum nu mi-e clar daca a fost regizata sau nu, in tot cazul celebra vioara a continuat firav intr-o sala care amutise)
» o “plimbare” de-a lungul si de-a latul diverselor culturi, de la “Romeo si Julieta” la Michael Jackson, de la ritmuri latino de fiesta si carnaval la Paganini, de la Country la Belly dance, multe dintre ele fiind insotite de momente coregrafice, unele reusite si de bun gust, altele insa penibile.
» n-as putea sa uit de languroasa dansatoare din buric si de pantalonasii scurti si sexi ai fetelor din trupa de dans.





As spune ca spectacolul fost cam incarcat si inconsistent; macar daca stimulii vizuali (miscari, culori tari, joc de lasere) ar fi fost mai putin agresivi; poate ai fi reusit mai bine sa te concentrezi pe muzica, sa intri intr-o atmosfera; din pacate am ratat, si am ramas pe dinafara, nereusind sa scap de “vocea interioara”.



Cand reuseam totusi sa ma relaxez si sa simt vreo piesa care-mi placea, Edvin se intrerupea din cantat si incepea sa povesteasca/aminteasca despre “cum a castigat vioara de aur” sau “despre cum a scris o piesa de dragoste pe malul oceanului” iar din sintetizator curgeau “nature sounds of ocean”…chestie care te smulgea fara drept de replica din firava “reverie” in care te muncisei sa intri.

Desi au fost cate unii care s-au ridicat si au iesit inainte de finish, in ansamblu publicul a aplaudat cu infocare, obtinand 3 bis-uri.



In final artistul a multumit sponsorilor: Alfa Bank, BGS si organizatorului Amfition, a anuntat lansarea site-ului “edvinmarton dot ro”….. si inca o data sponsorului Alfa Bank (cand am ajuns acasa am vazut ca mapele gasite pe scaun cu poza artistului pe coperta nu contineau nici pe departe date despre el, ci exclusiv promourile sponsorilor).
Nu-mi amintesc insa sa fi multumit publicului. Nu conteaza, stim ca ne iubeste; si-l iertam, muzica lui e frumoasa.

In ansamblu, “Edvin Marton Show” mi-a placut desi, recunosc, ma asteptam la altceva. Sa vedem cu ce va veni in februarie 2007 la \"Kings on ice\".

Alte impresii ale Irinei:
Erori la meteo,Ciucas, 1 mai, Primavara in Fagaras,
Depinde cum privesti,
StufStock 2006,
Racos Moon Landing
______
Autor: Irina Cristian