Un om pe niste munti

Marius Chivu are 33 de ani si jumatate si e critic literar la Dilema Veche. Pana in mai 2011, cea mai inalta altitudine pe care o avea in portofoliul personal era 2505 metri. Adica, Omu. Varful din Bucegi. Cu propriile sale cuvinte: "Nu sunt chiar ceea ce se cheama un pantofar, din cei care urca pe munti doar de 1 Mai incaltati in pantofi, purtand blugi si tinand o doza de bere in mana, dar nici un muntoman, cu atat mai putin un catarator." Prietenul lui, Catalin, se putea lauda, pana in acelasi mai 2011, cu Moldoveanu. Tot varful.

Pe 12 mai 2011, Chivu scrie: "Nu stiu de cate ore mergem, nu stiu cate culmi am lasat in spate, nu stiu pe langa cati stalpi de marcaj am trecut, nu stiu cate zeci de mii de pasi am facut si nici cu cate sute de metri ne-am apropiat de cer, nu mai stiu prea multe in general, caci efortul si incordarea au diluat totul, timp, ganduri, energie, dar la nici doua sute de metri in fata, undeva sus in coada ochiului drept, zaresc zidul cu steagurile tibetane ce marcheaza culoarul trecatorii in mijlocul careia rasare si o cabanuta de piatra. Vedem si trekkerii, ii recunoasteam de la distanta pe olandezi, sunt si spaniolii… Thorung La – cea mai inalta trecatoare din lume! Catalin ma ia in brate, eu il strang tare pe Catalin si ne repetam unul altuia, ca doi copii tembeli care nu-si mai incap in piele de bucurie: "Am reusit, baaai! Am reusit, in pula mea! Ba, esti OK! Esti bine, maaa? Ce zici, ma, am ajuns!…"



"Trei saptamani in Himalaya" spune povestea calatoriei celor doi prieteni, Marius si Catalin, catre si dinspre Thorung La, 5416 metri, cea mai prost aerisita trecatoare din Himalaya si din lume. O carte de calatorie, o carte de aventuri, o carte cu zeci de poze splendide, dar, mai presus de toate, o carte la persoana I. Despre Kathmandu si vasta sa saracie multicolora, despre treptele nesfarsite ce urca si coboara uriasele vai din Himalaya, despre  farmecul nebun al copiilor cu muci si zambet, despre diminetile cumplit de reci si frumoase, in care soarele se arata deasupra acoperisului lumii si norii se pituleaza cuminti undeva jos, la picioarele oamenilor muti de fericire, despre viata, visele si nelinistile serpasilor, despre politica si religiile Nepalului, despre fistichiile povesti ale calatorilor veniti catre marile inaltimi din toate colturile lumii, despre toate acestea si despre multe, multe altele, aflam nu de la un calator oarecare, setat sa inregistreze si sa reproduca totul mecanic, ci aflam de un anume calator, pe nume Marius Chivu, valcean prin nastere, familie si emotie, bucurestean prin adoptie, profesie si, iar, emotie, june in his 30s cu viata inca nerezolvata, adica proaspata, vie, nesigura, indragostit de literatura, muzici si Barcelona, dispus sa isi abandoneze cutumele cotidiene pentru o portie de trei saptamani de viata altfel, dar nedispus nici o clipa sa se uite ori nege pe sine.

Dupa cum ati citit si in fragmentul de mai sus, in cartea asta se vorbeste si se scrie cu p..a, dupa cum se amplu povesteste despre insotirile bastinasilor si ale peregrinilor cu ce va sa zica un joint facut ca la mama lui, dupa cum se explica, cat se poate de tandru si tehnic, de ce intr-un 69 regulamentar ambele cifre sunt egal importante. Dar nu, toate acestea nu se astern pe hartie pentru a ieftin zgandari foamea de fruct interzis a cititorilor, ci pentru ca s-au intamplat aievea autorului cartii, pentru ca sunt parte din expeditia lui si a amicului lui, pentru ca daca exista un cuvant, unul singur, care sa defineasca aceasta carte, acela este: cinstita! Nimic din ce citesti nu e inventat, falsificat, pus acolo sa dea bine, ori otravit de feluritele idei preconcepute pe care adesea le descoperim in reproducerile orale ale calatorilor. Imbibata de o onestitate teribil de rara in spatiul literar contemporan, cartea lui Chivu reuseste sa depaseasca bariera dupa bariera in drumul ei, involuntar, inspre simpatia, curiozitatea, empatia cititorului. Tocmai pentru ca nu-si propune neaparat sa gadile prejudecati, pentru ca e el insusi si atat de ferm angrenat intr-una dintre calatoriile esentiale ale propriei sale vieti, autorul ne e teribil de apropiat.



“Parca am stat la bere cu el o noapte intreaga si ne-a povestit cum a fost in Himalaya” iti vine sa zici la sfarsitul lecturii. Si in noaptea/lectura asta nu aflam doar despre personajele, drumurile si legendele muntilor, n-am trait doar emotiile teribilului meci dintre om si propriul organism in conditii de altitudine > 3.000 metri, ci, mai ales, traim, vreme de 267 de pagini, alaturi de un om tanar, pontos, curios, destept, citit, un pic trist, un pic confuz, un pic nesigur, cand extravagant, cand introvertit, cand sufletul petrecerii, cand morocanos, dar intotdeauna, musai, la orice ora, pagina, inaltime, un om.

Si asa de bine rezoneaza cu cititorul acest om, incat iti vine sa spui ca, de fapt, Marius Chivu e al patrulea personaj din “Boogie” si ca, in spiritul filmului acela dureros si minunat, scrie nu atat o carte despre cei mai inalti munti din lume, cat una despre generatia careia ii apartine.

---

Cartea Trei saptamani in Himalaya a lui Marius Chivu poate fi castigata de 4 norocosi cititori dordeduca gratie unui concurs organizat de editura Humanitas. Detalii, aici.

Disponibil in librarii inca de la inceputul lunii aprilie, volumul va fi lansat oficial joi, 10 mai, de la 6 seara, in Libraria bucuresteana Bastilia din Piata Romana nr. 5.

_______
Foto: Marius Chivu himself
______
Autor: Mihai Brezeanu