TM07BASE – Urban Electronic 10th Birthday

   De 10 ani Festivalul TMBASE este reperul esential al muzicii electronice underground romanesti. In fiecare an strange cei mai buni DJ romani ai scenei pe care a ajutat s-o aduca usor-usor la lumina. Tot aici vin invitati internationali de renume, multi headliner-i de festivaluri occidentale.

TMBASE a crescut odata cu publicul sau si a ajuns la varsta de 10 ani. Iar de la o editie aniversara ai pretentii mari. Asa ca TM07BASE, marele numar Zece, putea fi ori un dezastru, ori un succes despre care se va vorbi pana la TM08BASE. Fara cale de mijloc. Sincer sa fiu, eu speram la a doua varianta.

Joi

Petrecerea traditionala de warm-up a avut loc joi seara la clubul New Bounce pe a carui intrare scria Terasa Eminescu. Nici eu n-am inteles. Oricum, un loc complet diferit fata de clubul destul de  glam de anul trecut, Club 30. De asta data, warm-up-ul s-a desfasurat intr-un loc care parca aducea putin cu halele

industriale ale urmatoarelor zile. Cu diferenta ca pe cativa peretierau pictate potrete bigger than life ale lui Snoop Dogg, Run DMC si,banuiesc eu, Beyonce. In fine, nu m-a deranjat aspectul, ci faptul caprin zona de topaiala din fata DJ-ului treceau mereu oameni, de la barspre, scuzati expresia, fundul incaperii. O incapere de altfel destul de inghesuita, in care tot timpul se strecura cineva pe langa sau, cu putina vointa, direct prin tine.


Petrecerea a fost totusi foarte distractiva, desi am incercat sa numa obosesc prea tare. Ma pastram pentru celelalte zile, cum s-ar zice.La Royal am prinsdoar ultimele melodii: un hip-hop funky si dansabil. A urmat Moondust cu o portie solida de nu-skul breaks, tocmai bune pentru ca lumea sa inceapa sa danseze. Timisoreanul Dudua demonstrat iarasi ca este unul dintre cei mai buni DJ-i de drum andbass de la noi. A legat piese liquid funk (un stil mai melodios ce seinspira din jazz si soul) numai una si una, cu o tehnica de invidiat.Dupa el a venit randul lui Dr. Dan: tot drum and bass, mai greu, insa fara sa devina nedigerabil. Pe Pristvi nul-am prins pentru ca am plecat pana sa inceapa. Per total a fost opetrecere de warm-up reusita: m-am distrat si mi-a trezit pofta pentru urmatoarele nopti de festival.

Vineri

Reprezentantul TMBASE la scena mare, Sensorship, a deschis petrecerea de vineri seara. Din pacate ajunsesera cam putini oameni, care oricum erau mai preocupati cu examinarea halelor decat cu topaitul pe breaks-ul  timisoreanului. Si era ceva de vazut: hala principala, desi pastra stilul gotico-industrial de anul trecut, era mult mai mare si mai inalta, cu doua baruri la fiecare capat si centrul

actiunii in mijloc. In concluzie mai mult loc si mai mult aer pentru noi.

In plus, organizatorii au aratat ca tin cont de criticile de la editia anterioara. O mare problema de anul trecut era scena 2, practic anihilata de scena mai mare si mai zgomotoasa din apropierea ei. Acum insa ele se aflau in doua cladiri diferite. In plus, scena mai mica a crescut in suprafata si a primit si un bar doar al ei. Per total, nimic de reprosat locului de desfasurare. La scena mai mica i-am vazut pe Urban Experience DJs. Nu am stat foarte mult, dar din ce-am prins am inteles ca cei doi mixau muzica unui netlabel (casa de discuri online ce promoveaza artistiiindependenti si de unde poti lua muzica gratuit). O idee misto, mai ales ca servesc constant muzica de netlabel. Mai exact, Urban Experience au pus techno cu iz experimental, nu neaparat ceva care sa-mi placa in mod deosebit.



Dupa Sensorship au aparut la scena mare domnisoarele de la Femmes with Fatal Breaks. Ele au inceput cu un electro destul de girlish, dar bine venit, pentru

a vira repede spre dubbish breaks si drum and bass. Pot sa spun ca am fost impresionat de primul DJ (sau DJ-itza) care a dansat non stop in

timp ce mixa. Ce-i drept, tot ea a ales o metoda ciudata de promovare: la inceputul prestatiei a aruncat in public cu cateva CD-uri ale formatiei, toate in carcase destul de ascutite de plastic. Din fericire, nimeni nu a fost ranit in cursul promotiei. Ce nu prea mi-a placut insa la Femmes with Fatal Breaks era MC-ul (sau MC-itza) cu o voce cam enervanta si destul de plata.



DJ-ul de breakbeat Jay Cunning este o figura familiara Timisoarei. El a mai fost prezent la trei editii consecutive ale festivalului, cat si la TMBASE Music Workshop 2003. Si mi-am dat seama de ce e in continuare invitat: pe langa calitatile indiscutabile de DJ, el mai are grija sa intretina si o

atmosfera incendiara. Fie prin selectia de breakbeat mereu jumpy si energica, fie prin momentele in care-si lasa platanele deoparte si seapropie de public. Atunci tipa, topaie, tasneste dintr-o parte in alta a scenei – orice ar face, englezul vrea sa fie sufletul petrecerii.

In timpul lui Jay Cunning am fugit si la scena mica unde incepea concertul celor de la PNal. O formatie cu vechime, timisorenii combina rock-ul cu breaks-ul intr-unmod deosebit de placut urechilor. Dar si picioarelor. Ca si anul trecut, mi-au placut foarte mult, chiar daca au avut destul de multe probleme tehnice din cauza carora concertul lor s-a intrerupt de cateva ori. 

Englezul Blame a cunoscut istoria drum and bass-ului de aproape. In ultimii 14 ani, el a fost unul dintre cei care  a pus umarul la promovarea si evolutia stilului. La asa o experienta, cu greu putea sa dezamageasca la TMBASE. A avut un set energic, incepand cu piese din ramura liquid drum and bass si usor-usor a trecut spre piese mai grele. Englezul a demonstrat o tehnica ireprosabila. Track-urile urmau rapid una dupa alta, fara pauza si fara greseala.

Startul de set al norvegianului Teebee a fost ratat din cauza unor cabluri buclucase. Totusi, publicul nu s-a suparat. Inceputul suna atat de bine  incat

te bucurai sa-l asculti a doua oara: un intro glorios, o uvertura in crescendo, condimentata cu scratch-uri impecabile. Ce a urmat a avut proportii mitice: o avalasa sonora, purtata val cu val de drum and bass-ul dur mixat de Teebee. Totusi, nu am avut parte de violenta gratuita si superficiala cum se mai intalneste la DJ-i “hardcore-isti”. Din contra, norvegianul a avut un mix cu o selectie fina, cu substanta,indreptata in primul rand spre a crea o atmosfera tipica lui Teebee, parca de varf de ghetar zguduit de tunete. Paradoxul: toate lumea s-a incalzit dansand pana spre dimineata.

Meritaspus ca track-uri din ultimul album al lui Teebee, realizat in colaborare cu englezul Calyx, s-au auzit prin numeroase set-uri pe timpul TMBASE-ului. Inca o dovada a faptului ca “Anatomy LP”, albumul celor doi, e unul dintre cele mai bune release-uri drum and bass ale anului 2007.

Dupa Teebee a urmat DJ-ul roman Dan Bazix, pentru a incheia noaptea de vineri a festivalului. Cu regrete sincere si rusine in suflet recunosc ca am plecat acasa. Eram frant. Totusi, am auzit ca a avut o prestatie pe masura unei nopti de festival extrem de reusite.

In timp ce tremuram de frig pe drumul spre un taxi, am facut in gand o recapitulare a zilei. Suna cam asa: "Extraordinara zi; mi-a placut Teebee cel mai mult; sa scriu in articol de ceva cu avalasa sonora, ghetari, mituri nordice; Blame, Blame, Blame! ; de fapt mi-a placut tot, de la inceput pana la sfarsit... la dracul, despre ce mai scriu?" Totusi, am reusit.  

Sambata

De obicei, sambata la TMBASE vin mai multi oameni decat in celelalte nopti de festival. Desi asa a fost si anul asta, nu prea s-a simtit aglomeratia pentru ca ambele scene erau destul de incapatoare. Iar ca alt mare punct in plus, la bar nu am stat la coada si n-am avut nicioadata impresia ca trebuie sa ma lupt pentru o cutie de bere.

Pe primul DJ al zilei l-am ratat. Am venit prea tarziu pentru Leizaboy si mi-a parut rau un pic pentru ca-l stiam funky din deplasarile lui  in Bucuresti. Dar a urmat Wax Taylor si mi-a trecut repede supararea. Nu-i ascultasem deloc pe francezi inainte de TMBASE, asa ca nu stiam la ce sa ma astept. Iar ceea ce am descoperit e o formatie fantastica. Pe o strada din Paris se intalneste hip-hop-ul cu jazz-ul. Ce urmeaza e o poveste frantuzeasca de dragoste,

deci si o muzica extraordinara.

Wax Taylor au cantat live, cu un tip chel (liderul?) la turntables si butoane si trei domnisoare la voce, flaut si vioara. In plus, superbe au fost si

proiectiile lor: de la Casablanca la An Inconvenient Truth al recent laureatului Nobel Al Gore, cu trecere printr-o lectie despre confectionarea vinilurilor. Daca tot ziceam de visuals la Wax Taylor, aduse chiar de francezi, trebuie sa spun ca si in rest ele au fost de mare calitate. Lucrate, interesante, colorate sau amuzante, se vedea ca nu erau acolo doar pentru ca “asa se face”. Singurele momente enervante erau cele in care proiectiile erau intrerupte de stresanta reclama la Vodafone.

Cand cei trei de la Suie Paparude incepeau concertul pe scena mare, eu ma izbeam de frigul de afara in drumul spre a doua scena.

Acolo am prins a doua jumatate a setului lui TRG, DJ bucurestean si in acelasi timp unul dintre cei mai de succes producatori romani, cu releasuri drum and bass si dubstep la case de discuri din strainatate. Aici am gasit o mare agitatie intr-o hala aproape plina. Toata lumea topaia si in scurt timp le-am urmat

exemplul. In mare forma, TRG a primit si cateva animatoare spontane, cocotate pe o boxa. Sa fie primul semn al unui superstar DJ? Oricum, alaturi de setul lui Dudu, a fost cea mai buna prestatie a unui DJ roman.

Am mai ramas putin la scena mica pentru setul funky al lui DJ Mike, plin de beat-uri hip-hop, dar si de ritmuri latine. Am prins si sfarsitul concertului Suie Paparude care, ca intotdeauna, au reusit sa extazieze publicul. Totusi, la cat de mult imi plac piesele lor vechi, cele noi de pe viitorul album par cam slabute si neinteresante.

Dupa Suie au urmat Dieselboy si MC Messinian. Daca vreodata m-ar intreba cineva ce inseamna de fapt drum and bass, i-as zice ca ar fi inteles daca ar fi fost acolo, la prestatia DJ-ului american Dieselboy. In vreo doua ore el a reusit sa surprinda esenta muzicii pe care o mixeaza. Energie pura transformata in sunet, de felul care te prinde si nu te mai lasa sa te opresti din dansat.  Chiar asa a fost Dieselboy la probabil unul dintre cele mai bune seturi pe care le-am ascultat vreodata. O muzica perfect aleasa si asamblata, ambalata ideal cu vocea lui Messinian. De fapt, asta e motivul pentru care se fac boxe gigantice, pentru care ne place sa ascultam muzica mai tare, mai repede si cu mai multa putere.

Dupa Dieselboy a venit randul englezului JFB, castigator al UK DMC Championship, un fel de Premiere League al DJ-ilor. Stiam deja la ce sa astept, pentru ca il prinsesem acum ceva vreme la Bucuresti in timpul turneului sau in Romania. Un DJ cu tehnica impecabila, JFB tine sub maneca cele mai impresionante scratch-uri pe drum and bass si un beat juggeling de invidiat. Si nu-i este deloc frica sa le foloseasca. Desi nu am stat pana la sfarsit, am dansat (ce-i drept ca un robotel de Star Wars) si pe muzica lui chiar daca eram frant de oboseala.

Cam asa a fost festivalul, pentru unii cea mai buna editie a TMBASE-ului din istoria sa. Eu am fost doar de doua ori, deci nu as putea spune acelasi lucru. Imi ramane sa zic un singur lucru: a fost cel mai bun festival de muzica electronica la care am fost pana acum, iar cele doua zile principale cele mai tari petreceri. Deci, pana la urma dintre cele doua extreme a ramas una singura: TM07BASE a fost un imens succes.

______
Autor: Romulus Petcan