dordeduca
0 evenimente in august:
etc
  • home
  • evenimente
  • impresii
  • foto
  • news
  • dordeduca ical ics
  • twitter
  •  

Impresii
04 martie 2012 brz, Diana

The Winter of our big content

Galerie Film cazare Harta Transport Comentarii
Mihai: Cel de-a doilea nostru descalecat la festivalul de blues de la Sighisoara, consecutiv celui din 2011 cand ne-am mirat cu bucurie mare de existenta unei asa de entuziast-valoroase intamplari mioritice, mi s-a parut ca s-a asezat pe linia confirmarilor. Aceeasi selectie riguroasa a artistilor (acum, orientata exclusiv spre Nord-America, patria blues-ului, pana la urma), acelasi public incandescent si numeros (pretul de 100 RON/bilet/seara, enorm raportat la restul mercurialului sighisorean, n-a parut sa alunge audienta), aceeasi senzatie usor suprarealista ("uaaaau, se poate organiza asa ceva intr-un mic targ transilvanean, asezat in the middle of nowhere, intr-o sala de camin cultural antic, cu artisti pentru care nu doar Sighisoara ori Romania, ci insasi Europa e lejer extravaganta!!!”).



Diana: Ca veni vorba de selectia artistilor, poate ca este doar impresia mea (Mihai ma acuza de puritanism), dar in ultima vreme granitele muzicii sunt din ce in ce mai slab conturate, genurile muzicale amestecandu-se intr-un cocktail ametitor de atragator. A opta editie a Sighisoara Blues Festival ne-a oferit ritmuri de jazz nebun, un discret tribut rock (Donna Grantis, chitarista Shakurei S’Aida, cu primele riffuri din Voodoo Child, respect!), mai mult rock decat orice altceva in Johhnie Winter’s band si a lot of blues.

Dar s-o luam de la inceput. Iata-ne trecand si noi granita din good old Valahia to good old Transylvania. Samuel James deschide joi seara festivalul, intr-o sala arhiplina (tin sa subliniez si eu treaba asta cu publicul intr-un numar mai mare decat cel al locurilor oferite de Casa de Cultura a Sighisoarei, fapt cu totul remarcabil dat fiind pretul biletului per concert per seara ce tindea usor spre limite prohibitive). Buna dispozitie, un om cu o chitara, concert acustic, un artist impresionat de colegii ce ii vor urma pe scena in toate serile festivalului (de la membrul in consiliului permanent al bluesului Johnnie Winter, la mult apreciatul de catre public (gusturile nu se discuta si, in the immortal words of Limp Bizkit, results may vary) Bob Brozman). Muzica personala, interpretata cu voie buna, povesti si mult chef, de viata, de cantat, de tinut ritmul bluesului.

Doamnelor si domnilor, dupa o pauza scurta in foaier unde omul simplu isi poate domoli setea de lichide (Silva black si Ciuc blond la 5RON /sticla de zerocinci), tutun (totusi, ce fum!) si chiar de arta plastica (pe pereti, o colectie simpatica de tablouri infatisand blues players), iata marele headliner al festivalului, Johnie be good Winter. And his band! Which sounds like Rock & Blues!



Mihai: Curat Rock & Blues, cum a prestat, de altfel, onorabilul Winter toata viata lui. Viata lui care a bifat borna 68 fix pe scena de la Sighisoara! Trebuie remarcata again and again sansa de a sufla in tortul aniversar al unui nene ce s-a jucat si pe Woodstock (acel Woodstock!!!), oferita de o hiper vetusta sala de spectacol a unui orasel de provincie romanesc, in iarna de gratie 2012. Istoria si ale ei dulcegarii :)

Revenind la muzici, Winter la 68 arata si se misca de 86. Prin urmare, tot concertul, minus melodia de dinaintea bis-ului, a stat asezat, prestand corect la o mica chitara electrica si voce. Doar pentru cele doua bis-uri a apelat la faimoasa-i Firebird. Daca Winter a fost corect si atat, cei trei muzicanti din jurul sau au stralucit intr-un mare fel, punand de-un concert alert, proaspat, viu, memorabil

Diana: Memorabil si pentru concluzia finala : DON’T get a tattoo… God, they look bad on his old skin!

Dupa o noapte in care Mihai, sub impresia berii ieftine si multe, a visat ca Sir Vali Blues Racila isi lanseaza o carte care sa ofere the answer to life the universe and everything (although we all know it’s 42) si dupa o plimbare cu prieteni (umani, canini, etc.) prin Cetate si imprejurimi, iata-ne la Ladies Night. And booyy, do they have legs, and do they know how to use them. And talent! And voice!

Dupa cum spuneam si mai devreme, granitele se cam sterg usor-usor in ceea ce priveste genurile muzicale. Samantha Fish a demonstrat-o: o chitara electrica asortata unei rochii rosii (tocuri included) si unor instrumentisti tare priceputi.

Punctul culminant al festivalului, din punctul meu de vedere, a fost Shakura S'Aida. Trebuie sa recunosc ca rochia rosie cu pene m-a facut sa ma gandesc mai degraba la un tribute Josephine Baker, mai apoi insa gandurile s-au cumintit, intrucatva, si s-au indreptat spre Tina Turner. Personalitate puternica, show si prezenta de spirit! Sala foarte cooperanta,a dansat, s-a amuzat si, culmea domnule, a cantat! And not gibberish, ci Brown Sugar!



Mihai: Subscriu total la senzatia ca am avut parte de o Ladies Night incantatoare din TOATE punctele de vedere. Inteleg ca Shakura S’Aida (reprezentand Toronto, dar traitoare, pana la 13 ani, in Brooklyn) a facut la viata ei backing vocals la feluriti solisti si soliste. Mare pacat de toti anii irositi. Tipa e senzationala atat ca voce, cat si ca show-woman. Iar mixul cu publicul sighisorean a fost exuberant. Un scurt exemplu: bis-ul final, un slow-blues de la mama lui, a adus-o pe Shakura in genunchi si pe noi la inalte limite de emotiuni.

Si-a venit sambata si mult asteptatul Bob Brozman. Omul, considerat unul dintre cei mai in forma chitaristi ai lumii, a avut amabilitatea de a oferi un no charge workshop de guitar-playing vineri dupa-amiaza, in sala Primariei. Asta l-a facut si mai simpatic publicului care oricum il asteptat cu nerbdare. Din pacate, pentru mine, Brozman a ramas doar atat: amabil. Pentru ca, vreme de 80 de minute, mai mult a vorbit decat a cantat. Iar vorbele au fost mai ales naiv-previzibil-plicticos lozinci stangiste din ciclul ”America is fucked-up and it is destroying the rest of the humanity, too”. Dpdv muzical, e limpede ca stie cu instrumentul (a prestat fain la multiple chitari, de diferite dimensiuni si achizitionate din felurite zone ale lumii), in schimb nu imi e la fel de clar cat si ce poate cu vocea.

Diana: Well, it ain’t necessarily needed for the blues to have a voice, but rather a message. Mesajul lui Brozman era cateodata simpatic, altadata amuzant (“You don’t need talent to play music, just work work work”), de cele mai multe ori e exact cum l-a descris Mihai. Tot ce mai pot sa adaug este ca inceputul si finalul concertului au fost foarte reusite.

In fine, dupa sesiunea de autografe, fotografii si alte indeletniciri avandu-l in prim-plan pe Bob (prizat totusi de mare parte a publicului), a urmat ultimul concert al festivalului. Un invitat cunoscut scenei din Sighi inca din 2008, de data aceasta with his band:  Corey Harris & Rasta Blues. Pe care eu il pun pe locul intai al topului Sighi 2011. Why? Pai, desi nu a socializat prea mult cu publicul, a cantat MINUNAT. Blues cu irizatii de jazz si condimentat cu spiritul miscarii rastafari. Trupa sincronizata perfect cu liderul, schimband priviri, cautand aprobarea, simtindu-se bine, retragandu-se pentru solo-uri minunate ale lui Corey.



Mihai: Fiindca ai marturisit ca favoritul tau a fost Correy Harris, iti propun ca, pentru dragii nostri dilematici, Marius Chivu si Luiza Vasiliu, datorita carora am descoperit festivalul anul trecut si care n-au putut, din pacate, ajunge la editia asta, sa prestam un top al preferintelor personale. Pentru  mine, clasamentul ar fi:
1. Shakura S’Aida
2. Corey Harris and the Rasta Blues Experience
3. Johny Winter
4. Samantha Fish
5. Samuel James
6. Bob Brozman.

Diana: Challenge accepted. Topul meu personal este:
1. Corey Harris and the Rasta Blues Experience (apropo, pe site-ul lor se poate asculta ultimul album si, daca vreti sa pastrati vreo melodie care va place, exista si buton de download)
2. Shakura S’Aida
3. Samuel James (pentru entuziasm si curajul de a deschide festivalul)
4. Johny Winter
5. Samantha Fish
6. Bob Brozman

Si nu pot sa nu spun ca un duet Corey Harris - Shakura S’aida ar fi un deliciu sonor (vise, vise).

In concluzie, am descoperit artisti talentati, cu pofta de viata si de explorare a colturilor si granitelor. Granite de orice fel.



______
Autor: Mihai Brezeanu
Diana Deaca
 
Tag-uri
| Blues | Festival | Sighisoara |
Impresii
Contine 19 poze
 
Evenimente in Urmatoarele 2 saptamani
Stiri
LMMJVSD
Anul anteriorAugust 2020 Anul urmator
     0102
03040506070809
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31      
 Ianuarie
Februarie
Martie
Aprilie
Mai
Iunie
Iulie
August
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
Decembrie
 
echipa dordeducaPrima pagină | Evenimente | Impresii | Foto | Stiri | Echipa | Parteneriate
Toate materialele de pe aceste pagini sunt scrise de noi pentru placerea cititorilor nostri. Avem totusi niste Conditii de utilizare.
despre noi
publicitate
parteneriate
echipa
contact
Cu scuzele de rigoare, dordeduca.ro e momentan în hibernare; vom reveni într-o formă nouă. ¯\_(ツ)_/¯ [ 📸 instagram]