Take It Easy Hospital

Vineri pe 11 ianuarie mi-am dat intalnire cu trupa "Take it easy hospital" . Ca sa fiu sincer acum, nu prea auzisem foarte multe despre aceasta trupa, dar au fost cateva ... sa le zicem fapte, care m-au scos din casa . In primul rand nu e putin lucru sa asculti o trupa dintr-o tara in care daca participi la un concert rock poti sa te alegi cu cateva zile de inchisoare. Aceasta patanie i s-a intamplat si vocalistului trupei Ash Koosha care a petrecut ceva saptamani intr-o inchisoare iraniana. Toata povestea aceasta apare in documentarul " No one Knows about persian cats" care surpinde intrucatva scena de muzica iraniana si care poate fi gasit pe net. Daca va intereseaza subiectul atunci  ar trebui sa cititi articolul din Dilema veche "Muzica sub valul islamic al Iranului" scris de Cristina Foarfa cu interviuri despre undergroundul persan, luate chiar la fata locului, in Teheran. Un alt motiv au fost influentele trupei care citeaza ca inaintasi pe Terry Riley si Steve Reich, doi compozitori seriosi de muzica minimalista pe care ii apreciez.

Dar, sa trecem la concertul propriu-zis. Pe la ora 22 au urcat pe scena trupa Aeroport aparuta nu demult in peisajul bucurestean. Primul lor concert oficial a fost pe 19 decembrie, dar deja trupa are fani. Vinovata pentru acest lucru este piesa lor "Simona Ionescu" care a prins foarte bine. In concertul de la Control ,u n fan usor euforizat a punctat fiecare piesa a grupului, ba chiar si pe cele ale celor de la "Take it easy hospital " cu urarea strigata din toti plamanii "Te iubesc Simona Ionescu".  Trupa Aeroport chiar daca e la inceput se descurca foarte bine pe scena. Ramane sa mai auzim despre ei.

Imediat dupa a urmat "Take it easy hospital"  care au inceput mai timid fara sa interactioneze foarte mult cu publicul. Chiar cineva din multime  a  exclamat "Talk to us!" dovada ca suntem o audienta dezinhibata. Treptat atmosfera s-a incins si Ash si Negar pe parcursul concertului au alternat piese mai melancolice cu cateva mai energice. Cei doi muzicieni functioneaza bine ca trupa live (cu toate ca le lipseste ceva dezinvoltura), folosind sintetizatoare , controllere midi conectate la Ableton,  chitara si bas pe care uneori Ash Koosha il strunea cu un arcus a la Jimmy Page. As fi vrut sa aud mai mult vocea jumatatii feminine a trupei Negar Shaghaghi care se aude bine in inregistrarile de studio dar care aproape ca nici nu s-a auzit in Control. Concertul lor s-a incheiat cu un bis dupa care am luat-o fiecare spre casele noastre.