Slovenia prin Portoroz & Liubliana

Am fost la Golden Drum (festivalul de publicitate de la Portoroz, pentru cine nu stie). Am plecat cu trenul din Bucuresti intr-o luni pe la 16:30 si am ajuns in Budapesta pe la 5:30 dimineata. Avem timp fix cat sa ne urcam inttr-un taxi si sa ajungem la gara cealalta pentru urmatorul tren. Intre Budapesta si Liubliana sunt vrei 300 de Km. Trenului aluia nenorocit I-au trebuit vreo 8 ore. Cred ca merge cam la jumate din viteza unui personal romanesc si atunci cand nu are o statie in care sa opresca, opreste si in camp. Si, uneori, cand ajunge intr-o gara, dupa ce sta ceva, o ia in sens invers! Sa mori, nu alta. De aici, tragem...

Invatatura nr 1: niciodata, in nici o circumstanta, nu mergeti cu trenul pana in Slovenia.

Din Ungaria iti dai seama ca noi suntem la usa Europei. Pe partea de afara. Gospodariile sunt mai bogate, orasele mai aranjate, gustul mai present (nici nu e greu, la noi chiar lipseste). Deci te bucuri sa vezi lucruri mai frumoase decat esti invatat. Dar... cand ajungi in Slovenia ai cu adevarat de ce sa te miri. E bine de tot. Sunt mult peste unguri.

Peisaje frumoase, munti, dealuri; totul pare curatel si ordonat. Casele sunt razlete (nu adunate in sate ca pe la noi)... si nu sunt putine case taranesti care au piscine, garaj + 2 masini bune in fata.

Din Liubliana ajungi in Portoroz pe o autostrada mai faina ca-n Italia. Mers blana cu 180 intr-un A Classe, ajungem inghetati de groaza la destinatie. Asta e o statiune pentru nemti pensionari. Arata bine, cochet totul, marea curata si frumoasa. Desi e octombrie, te simti bine in shorts si T-shirt.

Apoi urmeaza vreo 4 zile de seminarii super interesante si petreceri la care am reusit sa beau mai mult decat intr-o luna de Bucuresti.

Portoroz e intre orasele Pula si Piran. In Pula n-am ajuns (in nici un fel), dar in Piran am venit intr-o seara si-am ramas incatat de stradutele inguste ...iti dau senzatia ca te furisezi printre casele in stil venetian. Daca tot urci (fara sa bati cu privirea prea departe din cauza cotiturilor la tot pasul si a caselor inalte) ajungi pe deal, la o biserica frumoasa. Cand am ajuns eu a inceput sa bata clopotul urias, era noapte, in stanga era o faleza inalta de vreo 100 de metri si in aer era plin de lilieci. Cam uncool, asa ca ma grabesc s-o iau inapoi pe linia golfului pana inapoi in Portoroz.

S-a terminat si festivalul si plecam... suntem cam tristi. Ne promitem sa ajungem si la anul. Apoi mergem in Liubliana unde ne cazam o noapte in cel mai nasol hotel in care am stat vreodata: putea ingrozitor, camera are 2 metri patrati, buda e cu totul turnata din plastic, cum sunt alea din tren.

In schimb, orasul e superb. Din cauza arhitecturii are un aer de 1900 si tot ce s-a construtit mai tarziu/recent arata de acolo. Nici o rupere, nici o tiganie.

Slovencele sunt cam 90% frumoase. Ma jur. N-ati vazut asa ceva. Acolo umbla cainii cu covrigii in coada. Cine nu ma crede, il rog sa faca o excursie. O sa aiba ce vedea.

Plin de magazine si, desi nu aveam in plan, tot am spart o carca de bani in ZARA. By the way, cand intram noi, plecau altii de la o alta agentie romaneasca, cu sacose uriase. Funny?

Am mancat un gulas excellent, ne-am plimbat prin centru, pe langa raul care taie orasul. Imi aduce un pic aminte de Amsterdam. Oamenii sunt bogati si eleganti. Multe terase. Super cochet.

A doua zi plecam iar la Budapesta si apoi back in Bucuresti. Putin dezolant peisajul cand ajungi inapoi. Mai am ceva:

Invatatura nr 2: Niciodata sa nu ajungeti tarziu in gara din Budapesta. Este foarte greu sa nimeresti in trenul care-ti trebuie.

PS. Daca vreti poze, cautati pe google, ca eu inca nu mi-am luat digital. sorry, masina e pe primul loc :)

Altele de-ale lui Ciopartelu
______
Autor: Petru Teodorescu