Am asteptat cu nerabdare
festivalul de blues de anul acesta de la Sighisoara pentru ca in anii trecuti nu am reusit sa ajung la festival si mai multi prieteni mi-au povestit ca le-a placut foarte mult.Am inceput sa caut cazare si m-am interesat de bilete pentru concerte cu vreo doua saptamani inainte de inceperea festivalului si a fost bine asa. Nu are nici pe de parte anvergura festivalului de arta medievala cand cetatea linistita este luata cu asalt de mase de oameni si cand trebuie sa cauti cazare cu cel putin o luna inainte. Cand am ajuns noi totul era linistit, iar gazda la care am stat nici macar nu stia bine ce se intampla in oras. Ne-am bucurat ca gasim loc la restaurante, dar mai ales in
casuta din poveste (asa numim noi "Casa Cositorarilor" unde nu putem sa ratam un vin fiert extraordinar).
Din pacate nu am ajuns de joi la festival, dar am inteles de la localnici ca Vali Racila si Ferenczi Gy�rgy au fost la inaltime.
Vineri seara a inceput linistit cu
Harry Tavitian, unul dintre cei mai mari cantareti de jazz, etno jazz si blues din Romania. De data aceasta a concertat singur, cantandu-ne cantece care ne incantau urechile. Apoi au urmat cei de la Blues Cafe care au incins atmosfera si s-au imprietenit cu publicul, invitandu-i apoi pe toti cei prezenti la jam session in mansarda cafe-restaurantului Jo. Dar inainte de asta trebuie spus ca la sfarsitul concertului, gazda festivalului, Berti Barbera, s-a alaturat celor 5 cantareti din Blues Cafe si a cantat la muzicuta si voce. La jam session au cantat neobositi jazz-isti, cantaretii de blues si chiar de folk pana dimineata.
Sambata m-am dus la concert incantata ca il voi asculta live pe AG Weinberger. Seara a inceput cu un cantaret de blues din Austria, Al Cook.
El a lansat primul album de blues din Austria, acum 6 ani si este printre putinii care canta un blues vechi, dinaintea celui de-al doilea razboi mondial in care chitara nu da ritmul, ci poarta un dialog cu interpretul. Textele melodiilor sale sunt haioase cum ar fi refreenul din “Big mama hips” “You make a blind man see, a lame man run and a dead man come”. La sfarsitul concertului ne-a amuzat cu o varianta country-blues a bine-cunoscutului colind “Silent night, holy night”, el fiind poate unul dintre singurii care il interpreteaza astfel.
A urmat apoi mult asteptatul
AG Weinberger despre care nici nu stiu ce sa spun in afara de faptul ca a fost extraordinar. Din pacate o buna parte de concert mi-a fost distrata atentia de un public care batea prost tactul si de altii care se credeau pe stadion, facand-ul pe AG Weinberger in pauzele dintre melodii sa vorbeasca despre demnitatea omului. Dar am ajuns repede la concluzia ca ar trebui sa ma bucur de acest moment si nu sa ma enervez din cauza unor spectatori neavizati.
A urmat din nou jam session, de data asta in crama hotelului Sighisoara. Poate si din cauza impartirii camerelor, nu mi s-a parut la fel de interactiv ca in prima seara, dar am stat totusi pana aproape de dimineata sa-i urmaresc pe Berti Barbera si Vali Racila (pe care il ratasem) si inca cativa cantareti. Cu toate ca an avut parte de cateva experiente mai putin placute, mi-a placut foarte mult si mi-am propus sa vin si anul viitor.
______
Autor:
Mihalache Simona