Rosu de stepa

E iarna. A inceput din nou sa ninga bogat peste un Bucuresti pierdut iremediabil intr-un cenusiu plangacios.

Ma plimbam cu aparatul foto atarnat la gat printre tufele cu flori rosii, bogate, inca inrourate. Cupolele florilor erau inchise. Cu o seara inainte ajunsesem aici, in mijlocul campului, la 5 km de sat alergand ca nebuna cu 50 km la ora pe drumul de pamant ca sa prind, poate ultima raza de soare. Dadusem drumul pisicii, purtate o zi in masina, printre tufele de bujori si ma minunasem, in semiobscuritate, de frumusetea fascinanta a locului si de parfumul discret amestecat cu miresmele serii.

Zau de Campie. Rezervatia de bujori de stepa, unicat in Europa. Judetul Mures. Doar cateva exemplare de floare se mai gasesc, razlet, si prin Dobrogea, acolo unde de fapt ar trebui sa fie ca la ea acasa.

Apoi dormisem in masina, pe malul unui lac. Masina, a doua mea casa. Pierdusem seara pisica. O cautasem doua ore dimineata pe toti coclaurii. O gasisem intr-un final cramponata disperat in varful unui copacel de soc. De la o fantana parasita imi facusem o cafea la primus si ma spalasem pe fata cu o apa limpede si rece. Ma simteam libera.

La ora 8, odata cu primele raze ale soarelui, ma intorsesem in rezervatie sa admir florile.
Am stat doua ore plimbandu-ma printre ele. Erau minunate. Le-am privit cum se deschid usor, sub caldura soarelui de sfarsit de primavara. Era 1 mai, anul trecut.
Le-am facut poze, imi venea sa fotografiez fiecare corola, pana cand locul s-a umplut de turisti agitati, certareti, tipand care mai de care si pozandu-se printre tufele inrosite, calcand peste ele....luand amintiri.

Ce te poate impinge sa bati mai mult de jumatate de tara ca sa vezi niste flori?
Pe mine m-a impins la drum o culoare incredibila vazuta fugar, intr-o poza, un rosu pur, singeriu.

Bujorul de stepa are o inaltime de 10 pana la 30 cm si florile de culoarea rosu aprins.
Primele date despre bujorii de stepa de la Zau de Campie au fost publicate in anul 1846 la Viena. Rezervatia este situata la cativa kilometri de centrul comunei muresene si a fost infiintata in 1932 de academicianul Alexandru Borza, considerat fondatorul scolii romanesti de botanica. Suprafata rezervatiei este de 2,5 hectare, iar locul in care este amplasata este considerat a fi cel mai nordic punct din Romania unde creste bujorul de stepa.

Perioada de inflorire nu dureaza mai mult de 10 zile, si se intampla pe la sfarsitul lui aprilie, inceputul lui mai in functie de vreme. La rezervatie il veti gasi pe Octavian Calugar, omul care are grija de aceste flori ca de propria lui gradina, desi rezervatia este neingradita si libera la vizitare. In mare parte , turistii care ajung aici sunt straini.

Pe drumul de intoarcere, in apropierea satului, eu am mai vizitat o salba de lacuri, pline de pescari dar si de pasari de balta (am gasit acolo starci de toate felurile, cufundaci, rate, lisite...pasiunea mea:) ).

M-am gandit sa pun articolul asta ca sa aduc o pata de culoare in plina iarna, in asteptarea unei noi primaveri.