dordeduca
0 evenimente in ianuarie:
etc
  • home
  • evenimente
  • impresii
  • foto
  • news
  • dordeduca ical ics
  • twitter
  •  

Impresii
15 septembrie 2009 Razvan, Ruxandra

Povesti din Myanmar (Burma) si niste amintiri din copilarie

Galerie Film cazare Harta Transport Comentarii

Am ajuns in Myanmar (Burma) in trei, plini de sperante si de proiectii ale unei tari pe care am considerat-o interzisa oarecum publicului larg. Ei bine, nu am fost dezamagiti. Desi foarte mult Asia de sud est, Myanmar a demonstrat in totalitate ca poti trai si vedea si altceva, facandu-ne recunoscatori ca am avut norocul de a ne fi nascut in Romania.

Dupa un zbor de trei ore am ajuns din Kuala Lumpur in Yangon. Desi eram pregatiti sufleteste de controale interminabile la vama, nimeni nu ne-a intrebat nimic.

Am iesit din aeroport intr-o alta lume, o lume in care barbatii, toti barbatii, poarta fuste lungi si femeile isi vopsesc fata cu galben. Stiam din ghid de Longyi si de Tanaka dar nu ne-am imaginat ca sunt asa de populare.

Speriati de experientele anterioare in metropole asiatice, am preferat comfortul si ingrijirea dintr-un hotel de 4 stele unde se pot face rezervari online platite cu cardul. O cladire coloniala fost club al englezilor, fost muzeu, hotelul nostru ne-a facut pe toti trei sa facem paralele cu hotelele de sindicat unde ne-am petrecut "concediile" in copilarie. Bonus la cele 4 stele ale hotelului este o superba priveliste a Shwedagon Pagoda.



Am lasat repede bagajele si ne-am aventurat in oras.
De la impresia mea initiala de oras comunist un pic mai dezvoltat decat bucurestiul anilor '80, Yangon s-a revelat cu totul altfel. Am facut drumul pe jos de la Kandawgi lake pana la Yangon River, am trecut pe langa oameni care traisc in conditii mizere, cociobe de bambus, in mijlocul unei "metropole" de 4 milioane de locuitori. Aparatele au iesit din gentile foto si nu au mai fost de oprit pentru cateva ore. Totul este altfel. oamenii zambitori, cladirile coloniale in paragina, patina multicolora, umezeala, ploaia tihnita, cafeaua de la Mr. Coffee.



Am luat o cina pe cinste, subiect al 10% taxe guvernamentale si ne-am dovedit iscusinta la biliard chiar si dupa cateva sticle de Myanmar Bier.
A doua zi a fost dedicata atentiilor turistice. Am inceput de la malul raului si Botataung Pagoda si am avansat spre centru. Am facut un mic stop si la piata centrala unde pe langa obisnuitul jad, rubinele si safirele se vad pe alese in taieturi care se intrec pe sine.





Seara a fost dedicata Pagodei Shwedagon. Incercarea noastra de a prinde lumina de amiaza tarzie a esuat din pricina ploii asa ca am sfarsit prin a orbecaii prin oras spre pagoda caci iluminatul public nu exista decat in intersectii si acolo doar cat sa nu iti bagi degetele in ochii.
Efortul a fost cat se poate de rasplatit in momentul in care am patruns in Interiorul templului. ca sa il parafrazez pe Toma Caragiu: superb, superb. auriu, cu auriu, cu verzuliu, cu oglinjoare... dar superb.

 


Fotografiile nu fac dreptate realitatii. Turul ne-a fost facut de un calugar buddhist pe care nu am putut sa-l refuzam si are ne-a aratat si povestit toate secretele templului. Secrete ireproductibile. Ghizii ocazionali sau oamenii care isi ofera povestile in chimbul unei retributii modice.



A treia zi in Yangon a fost una de relaș, plimbari linistite pe lac si cumparaturi de mici chestii (pasta de dinti, sampon) de la unul dintre echivalentele locale ale unui 'mall' desi si centru comercial este mult spus. Ganditi-va la ceva mai jos de obor sau Europa...

Al doilea stop a fost Bagan.
Aici povestea mea nu se poate sa fie mai subiectiva pentru ca eu m-am indragostit de la bun inceput de micul orasel Nyaung U si imprejurimi.
Oamenii fac toata diferenta. Am avut constant impresia de a fi o raritate. Poate pentru ca fiind in extra sezon eram unii dintre cei foarte putini. Lucru foarte neobisnuit pentru noi dupa experientele din Tailanda, Cambogia si Vietnam unde gemea de turisti.
Bagan este impresionant ca site. 40 de km2 de stupe temple si pagode care rasar din praful rosu una langa alta ca si aruncate la intamplare din cer.

 


Inchiriatul de biciclete a fost o idee buna chiar si pentru o incepatoare ca mine. Curbele inca nu-mi reusesc prea bine. A fost un tufis, au mai fost o motocicleta si o balta, dar inafara de o durere puternica intr-un loc intim, bicicleta a fost o idee excelenta.

Am facut in trei drumul de la Nyaung U la MYinkaba, un sat aflat la vreo sapte kilometri, cu scurte pauze pentru a vizita niste pagode de pe drum, cateva fotografii la o scoala si o foarte lunga pauza in satul Myinkaba, satul in care toata lumea are o activitate.



Cat am stat sa savuram o Star Cola, femeile din atelierul de croitorie de vis-a vis au croit, barbatii din mai josul strazii au jucat un fel de coci combinat cu biliard cu niste buline, oamenii faceau pereti si covorase din frunze de nustiuce, fata de langa noi s-a straduit din rasputeri sa ne vanda cutiute.





Frumos, foarte frumos. Pe drum ne-am intalnit cu un baiat care ne-a acompaniat pana in sat si care dupa lunga pauza ne-a dus la el acasa.
O saracie lucie, o puzderie de copii care s-au inghesuit sa ia cate un creion, pix sau gumita din geanta mea care parea fermecata. M-am simtit Mos Craciun.
Toti sunt foarte incantati sa faca poze si mai ales sa le vada dupa si asta este o chestie generala.



Pentru ca programul scolar fusese schimbat iar micul nostru prieten avea urmatoarea zi libera, am convenit sa ne fie ghid pentru urmatoarea zi.
Seara a fost fermecata, am baut ceai verde si am fumat cherokee la o mica ceainarie unde localnicii se inghesuie sa urmareasca Premier League si pe MUTU.
Seara a fost si prilej de al cunoaste pe KoToe, un taximetrist genial care ne-a invitat la un festival intr-un sat vecin unde urma sa ii cunoastem pe prietenii lui.



I. a plecat cu o zi mai devreme la Inle Lake, sederea lui fiind de numai o saptamana. Noi am luat turul oferit de Linlin (noul nostru prieten minor).
A fost o zi plina... templele s-au perindat unul dupa altul sub privirile noastre, bicicletele noastre au rulat offroad...
Seara am plecat cu Kotoe intr-un sat de poveste. Un labirint de garduri impletite din frunzele de nustiuce de le vazusem in Myinkaba. Casele din aceleasi rogojini pe jos aceleasi rogojini.

Am ajuns acasa la prietenii lui Kotoe care ne-a asezat imediat la masa. se pare ca este obiceiul locului ca localnicii din sat sa-si invite prietenii cu ocazia festivalului la mancare. Si cata mancare. Nu diversa dar multa. Taietei de orez cu supa de fasole cu mult coriandru, lamaie si ceapa verde, jeleu cu mar si o gelatina de fasole si zahar, foarte buna de altfel.

Dupa ce am mancat am multumit gazdei noastre si ne-am indreptat insotiti de Kotoe spre locul festivaluilui privind atent in lumina lanternei sa nu calcam vre-un scorpion negru. Festivalul? un fel de balci medieval :)

Multe ofrande in bani si mancare oferite la templu, multe imnuri religioase intonate de coruri de fete, de calugari si de boze scapate de sub control , multe jocuri de noroc foarte rudimentare, o scena improvizata cu o orchestra impartita in doua (partea electro si partea la rece) si multe terase la care putea munca, bea ceai sau achizitiona o jucarie chinezeasca.



Am cascat ochii pe peste tot si ne-am hotarat sa asteptam spectacolul.
Am mancat o salata ingrozitoare, am baut un ceai si un star cola, am pufait cherokee si mi-am lasat obrajii dati cu miraculoasa substanta de tanaka.

Cateva ore mai tarziu gazda noastra ne-a intalnit la una dintre terase. Cand coversatia a inceput sa atinga subiecte politice, vocile s-au transformat in soapte tigarile au fost lasate sa fumege in scrumiera iar ritmurile sacadate ale formatiei de percurtionisti ajutati de amplificator au intrerupt sirul gandurilor si au adus flash back-uri din copilarie. Same same but different.

Spectacolul a inceput Am admirat costructia scenica si performace-urile artistilor, retribuiti de comunitatea satului cu 200 de dolari pe noapte.

 


A doua zi am parasit cu parere de rau Bagan-ul pentru Inle lake, by bus.
autobusul, o rabla mai mare dar tot cu patru roti ne-a ridicat la 4:30 din fata motelului. A urmat un drum lung de 14 ore pe ceea ce se vroiau a fi drumuri, niste limbi de asfalt prea inguste pentru microbuzul nostru, cu atat mai putin pentru doua masini.

Au am reusit sa dorm mare parte a drumului. Am facut o lunga pauza cauzata de o masina mare care reusise sa rupa un pod, pe care directia drumuri si poduri (o remorca plina de copii) a reusit sa il repare cu o multime de bolovani si niste scanduri:)





Inspre seara am ajuns la Inle Lake.
Aparent cea mai iubita locatie a turistilor, Inle Lake este intr-adevar mult mai populara. Hostelul nostru era plin de turisti. Teak wood family ne-a vandut repede doua excursii de o zi: una cu caiacul, a doua cu un power boat.

Prima zi am luat-o pentru o mica recunoastere a oraselului, am fost la piata si ne-am plimbat de-a luangul multelor canale. Un fel de Amsterdam fara sa fie Amsterdam, un fel de Asia fara sa fie Asia cunoscuta de noi.

 


Insotiti de un pustan invatat sa spuna ca are 19 ani am pornit a doua zi in caiac de-a lungul canalelor, am urcat la un punct de belvedere, am luat pranzul in bucataria unul localnic cu bucate pregatite de gazda noastra si carate de pustan intr-o plasa de rafie.



Am vazut plantatiile de rosii si "fabricile" de orez, taietei si snacks-uri. Fain.
 


Power-boat-ul ne-a plimbat pe lac la toate chestiile foarte turistice. Lacul frumos, pescarii frumosi, punctele de belvedere frumoase. Marea pagoda din sudul lacului, off limits pentru turisti pana de curand foarte frumoasa.

 

Bonus, scuturatorii de orez shan. o minune pentru orice aparat de fotografiat.

 


Ne-am intors mai devreme decat planificasem si ne-am luat timp sa savuram originala supa cu taietei de orez, speciaitatea shan, pe care doamna de la agentia care ne-a procurat biletele de avion pentru Mandalay, a pregatit-o special pentru noi.
recomandam din tot sufletul Century, agentie de turism si ocazional restaurant.

Mandalay.
Cu experienta castigata deja cu autobuzul am ales sa zburam la Mandalay, diferenta de pret fiind minora ca sa nu mai vorbim de conditii.
Oarecum la limita cu banii (nu exista atm-uri niciunde si nu poti plati cu card-ul) am facut din nou o rezervare online de hotel de aceasta data la minunatul Sedona, cinci stele.

Mandalay un oras care ne-a parut din prima foarte dezvoltat comparativ cu ceea ce vazusem anterior in Myanmar.
Am urcat cele 1729 (numarate s-au dovedit a fii aproape o mie) de trepte pana la templul de pe Mandalay Hill, am transpirat galeti din pricina climei si ne-am cumparat biletele de 10 dolari de turisti.



Am vizitat Shwe Nandaw, minunata manastire din lemn si Atumashi Kyaung, impresionanta pentru arhitectura cladirii. Am refuzat sa cumparam flori de la o fetita cu fluturi pe obraji care recita incontinuu "flower, please buy a flower, i want to sell flower" dar nu a parut deloc afectata de refuzul nostru.



Din nou in Mandalay am fost priviti ca niste curiozitati ale naturii. Foarte putini caucazieni, chiar si in hotel. Oamenii sunt fericiti ca te pot saluta pe strada cu hello si ca pot sa isi exerseze un pic engleza.
Am incercat dar nu am reusit sa cumparam bilet de tren pentru Yangon, actiune pe care am amanat-o urmatoarea zi.

Nu am mancat supe de la umila terasa de langa hotel unde proprietarul a aruncat un pret nesimtit de 5 euro pe portie ci am mai mers inca 200 de metri pe langa cei 10 km batuti la picior in acea zi si am luat cina la o terasa de langa palat, foarte populara pentru cei din zona. Mancare super buna portii imense, preturi mai mult decat rezonabile. Am primit flori de la R si de la un barbat de la o masa vecina si la final chelnerul ne-a strecurat un biletel pe care scria "god blussing you".
Am pastrat biletelul, am revenit in seara urmatoare si am lasat un bacsis si mai mare.

Un taximetrist care ne-a agatat la Mandalay Hill ne-a asteptat a doua zi de dimineata sa ne duca la ferry boat. Am luat ferry o ora spre Mingun si pot spune ca bine am facut. A fost tare frumos. Mingun Pagoda imensa, neterminata, afectata de cutremur, doi griffoni distrusi ce o pazesc inspre rau, settawya Pagoda, alba, superba, cel mai mare clopot functionabil din lume si dupa sat Myantheindan Pagoda, cea mai frumusica pagoda pe care am vazut-o, alba, miniaturala, superba.

 


Am baut un ceai am cumparat tigari locale si am revenit la barca. "Excursia " a durat de la 10 la 1. dupa 45 de minute ne-am intors in Mandalay unde taximetristul nostru ne-a asteptat si ne-a dus la gara sa procuram bilete si la Maha Muni Pagoda si la Buddha de aur pe care doar R a reusit sa-l vada frontal femeilor fiindu-le interzisa intrare la locul de rugaciune din fata statuii. Eu am vazut doua profile foarte dragutze. Ne-am ratacit un pic in enormul templu dar am reusit sa gasim iesirea spre taxi.

Inca sunt impresionata de capacitatea prietenului nostru cu masina de a ne repera in multime la momentul potrivit. Am revenit la hotel unde am huruzit la piscina bucurosi ca traim intr-o tara capitalista care ne permite sa ne rupem asa usor de realitatea de pe cealalta parte a zidului.
Ahh, am uitat de palatul regal. Am vizitat si palatul regal in prima zi. Impresionant este zidul. un patrat cu latura de 2 km, inconjurat cu de un canal, palatul se afla la baza Mandalay Hill, priveliste superba din camerele de nefumatori ale hotelului nostru, evident noi am ales o camera de fumatori cu priveliste la piscina, ce vrei nu vezi palatul dar mori mai tanar si mai frumos :)

Dimineata la 4 am plecat spre gara si am luat cel mai infect tren din cate exista spre Yangon. Sper din tot sufletul sa nu am ocazia sa merg cu un tren mai infect.
Pe scurt am intrat cu capetele plecate sa nu deranjam numerosii paienjeni de pe tavan, am avut grija la firimituri sa nu adunam gandacii, ne-am tinut picioarele sus sa nu se suie pe noi soarecii, care alergau in voie prin tren. 16 ore ... interesante. Am citit si nu am cumparat nimic de la vanzatorii ambulanti care urcau cu nemiluaita din mers in tren... nici macar durian.



Am ajuns noaptea in Yangon unde ne-am refugiat la vechiul nostru hotel iubit.
Am parasit Myanmar-ul fericiti ca am avut ocazia sa vedem o tara minunata cu oameni excelenti de care m-am indragostit definitiv si iremediabil. am ramas si cu un instinc puternic de a tresari la orice miscare prinsa cu coada ochiului :)

Completari
Nu am povestit de imposibilitatea de a vorbi cu cineva la telefon. Am avut in mod constat impresia ca legatura este intrerupta pentru a fii ascultata, nu m-am putut intelege cu nimeni, am ales sa sun din locuri diverse din oras ca sa nu faca "securitatea" legatura intre oamenii ale caror contacte le aveam, sa nu fac greutati celor de la scoala de film.

Internetul este absolut imposibil de folosit. Intr-un singur loc am reusit sa avem o conexiune destul de buna sa scriem un mail si sa facem niste rezervari.
Penele de current, constante caderi de tensiune, toata lumea avea generator.
Cursul kyat care la oficiali este pervers de mic: the official rate is 6 kyat when the black market is 1000 -1300 kyat!!!
Copii care cereau pixuri ca sa aiba pentru scoala.
Fascinatia pentru hainele occidentale si dorinta fetelor de a primi ceva obiecte de toaleta, parfum, sapun, sampon, ruj, oja.

Overall merita sa calatoresti in myanmar, chiar daca la fiecare colt de strada mai platesti o taxa guvernamentala pentru turisti, banii tai se duc in principal la oamenii si ii ajuta macar un pic.



______
Autor: Razvan Rusu
Ruxandra Ghitescu
 
Tag-uri
| Asia | Myanmar |
Impresii
Contine 54 poze
 
Evenimente in Urmatoarele 2 saptamani
Stiri
LMMJVSD
Anul anteriorIanuarie 2022 Anul urmator
     0102
03040506070809
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31      
 Ianuarie
Februarie
Martie
Aprilie
Mai
Iunie
Iulie
August
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
Decembrie
 
echipa dordeducaPrima pagină | Evenimente | Impresii | Foto | Stiri | Echipa | Parteneriate
Toate materialele de pe aceste pagini sunt scrise de noi pentru placerea cititorilor nostri. Avem totusi niste Conditii de utilizare.
despre noi
publicitate
parteneriate
echipa
contact
Cu scuzele de rigoare, dordeduca.ro e momentan în hibernare; posibil să revenim într-o formă nouă. ¯\_(ツ)_/¯ [Fb / Ig]