Potopul gothic - ARTmania 2013

 
Si fuse si ARTmania 2013, a 8-a editie. Desi treaba mea era sa fac poze, nu sa scriu (si am facut inclusiv cand, pe timpul Lacrimosa, s-a dezlantuit cerul, iar marii fotografi cu scule lungi si scumpe nu stiau pe unde sa se mai ascunda; iara apoi nu ma mai puteam opri din clantanitul dintilor), nu ma pot abtine sa nu asez cateva cuvinte.

Asadar: ARTmania 2013 - ARTmania 2006. Versus? Nu neaparat, pentru ca nu prea e ok si nu prea ai baze sa faci comparatii. Dar, totusi! 2006, 2007, 2008, oamenii se imbulzeau. Era coada la intrare, era full inauntru, era o atmosfera de “nebunie”. O nebunie frumoasa.



Artmania de acum a fost relash. Public decent, fara imbulzeala, atmosfera rarefiata bine fata de cum stiam eu. Din ce am vorbit insa cu alti oameni (Roxana din CT, Andreea nu mai stiu de unde, etc.), care erau pentru prima data la festival, tocmai atmosfera asta de relaxare le-a placut. Si adevarul e ca mi-a placut si mie! A fost ca si cum lucrurile “s-au asezat” cumva. Publicul s-a setat. Sa zicem. Sa nu ne gandim neaparat la criza si sa nu punem pe seama ei faptul ca cine nu si-a luat bilete din timp (80 RON abonamentul intreg) trebuia sa dea pe o seara de rock (e drept de calitate, si, e drept, rar de gasit pe plaiurile mioritice) 150 RON. Asa ca, atunci mai vreti sa mergeti la concerte de amploare, anuntate din timp, think & act quickly!

Sa revenim.

Public rarefiat. Ceea ce nu era neaparat rau, ca spectator. Vestimentatia rockeritzelor ceva mai elaborata decat in alti ani. Inspre bine, as zice. Bere n-am cumparat din interior (am fost ocupata :), dar cozile erau anemice fatza de cum le stiam.



Within Temptation au fost geniali! Parca asa se zice, nu? Doar ca a cantat mult inspre comercial, desi Sharon (den Adel) n-a mai fost de data asta desculta ca sa “tusheze” inimile rockerilor si al rockeritelor care se regaseau in ea. A fost sexy, impulsiva, energica, ne-languroasa, sau doar atat cat trebuie, si cu o voce SPLENDIDA! Publicul de generatie mai noua a reactionat cel mai bine tocmai la partea comerciala. Pana la urma, majoritatea impresiilor au fost favorabile pentru  capul de afis de vineri seara.



Sambata era o multitudine de evenimente, si-am facut tot ce-am putut sa ma ridic la inaltimea programului, in ciuda faptului ca a trebuit sa rezolv o belea cu masina al carei radiator spart imi ameninta intoarcerea acasa. La Coma, in Piata Mica, pe scena suspendata langa Podul Mincinosilor, a fost MULT soare si MULTA caldura si cum era si ora siestei, public n-a prea fost. La OCS atmosfera s-a mai animat, solistul si-a pus un tricou in cap si a cantat cu bratele aruncate dincolo de balustrada, iar publicul a dat semne de viata, dansand, strigand, zambind in ciuda celor 35 de grade!



Orphaned Land au fost intr-adevar exotici, atat cat se poate percepe un exotism oriental israelian (si islamic?) pe o scena de gothic (gothic cu sofran) si cat se poate gusta el “auditiv” de un public obisnuit deja cu o anumita tenta a festivalului Artmania. Dar mie una mi-au placut, cu precadere ritmul cantarii si atmosfera pe care au creat-o. Ca un praf de piper care da peste cap o reteta nemteasca de prajitura dulce. Pacat ca au cantat prea putin, doar vreo 6-7 piese!



In fine, Lacrimosa, cei pe care-i asteptam cu sufletul al gura. Dupa atata caldura, d'apoi tunete si fulgere, ca la balamuc! Si-am zis sa gasesc un loc de adapost sub vreo copertina unde parte din public bea de obicei bere. Gasit cu greu. Asteptare. Tuna, fulgera, ceva acorduri ratacite pe scena, povesti in jurul meu, mai trag cu ochiul spre scena, asteptare. Publicul aclamand nebuneste la fiecare tunet in asteptarea trupei. Nu vreti sa stiti cat de gothic arata Piata Mare cand fulgera :). Fantastic momentul! Mai multe reprize de ploaie au trecut pana cand Lacrimosa s-a decis sa cante.



Cand ploaia parea ca s-a oprit si in sfarsit acordurile de bass si bateria au facut ca stropii din pletele temerarilor sa se scuture, a pornit torentiala. Am dat la o parte orice frica si am inceput sa pozez. Stropii de apa re-improscati de pe scena, oamenii de la tehnic incercand sa aranjeze firele de la sunet, o zapacita nebuna in sandale cu apa pana la glezne care poza si ea (radeam amandoua de situatie si de fericire), fotografii cu scule smechere sub platforma de lemn, camasa-mi neagra infasurata pe mana ca un soi de protectie pentru aparatul. Nu indrazneam sa ma uit daca lentila e uda, pentru ca ar fi trebuit sa o ridic si ar fi plouat-o. O nebunie frumoasa, tare frumoasa!

Nu vreau sa inchei pana nu spun doua vorbe de bine despre subsolul Bruckental-ului, unde am vazut o expozitie  de “gotic”.  Literatura gotica, tablouri, mint poze de tablouri (mai degraba rubensiene decat gotice!), potiuni cu sange de vampir, povesti despre cum a ajuns “Dracula” a doua cea mai citita carte din lume dupa Biblie, costume de vrajitoare, broaste si serpi in “otet”, cranii, etc. Cata legatura e intre curentul gothic in cultura lumii si rock-ul de acum, asta e deja alta poveste.








vezi si: Rock contemporan in decor medieval - ARTmania 2013



______
Autor: Irina Cristian