dordeduca
0 evenimente in decembrie:
etc
  • home
  • evenimente
  • impresii
  • foto
  • news
  • dordeduca ical ics
  • twitter
  •  

Impresii
16 august 2006 Ioan

Plimbare pe Valea Hârtibaciului

Galerie Film cazare Harta Transport Comentarii

Valea Hârtibaciului, sudul Transilvaniei si bisericile sale fortificate, ideea ne-a venit anul trecut când am facut un mic tur pe bicicletele în jurul Brasovului. Mai târziu planul s-a dezvoltat, ce ar fi sa urcam si Transfagarasanul, ce ar fi daca am urca pâna acasa, sus în Maramures.

Asa ca la mijlocul lui Cuptor, pornim în sfârsit la drum. Luam autocarul pâna la Curtea de Arges, pentru prim data în România, soferul (putea foarte bine sa fie nasul) nu avut nimic de comentat, când ne-a vazut cu bicicletele. Deci la drum...

Ajungem la Curtea de Arges pe la amiaza, si dupa ce vizitam manastirea unde gândul ne zboara la Manole si Ana lui, o luam la deal. Urcam constant, si lânga Cetatea Poienari facem o pauza scurta. Ne întâlnim cu primii cicloturisti, au bicicletele încarcate cu bagaje si coboara , bineînteles ca sunt straini. Avem si primul, si singurul accident, Ruxandra se îneaca putin cu un mar acru, rezolvam situatia cu un pahar de apa, umplem cocoasele (camel-bag-urile) si suntem din nou în sa.

Panta creste si începe sa se simta aerul de munte, ce bine e sa fim din nou sus, printre creste si izvoare. Serpentina dupa serpentina, începem sa ne apropiem de baraj, trecem de tunel, si iata-l...barajul Vidraru apare putin deasupra noastra cu arcada sa dubla de beton. Înca câteva pedale si ajungem, cascam gura, imortalizam momentul si o luam mai departe.

Desi nu aveam un plan precis, ne oprim dupa 40 de km, la cabana Valea cu Pesti, atrasi de perspectiva unei bai în lac si cu gândul la urcarea de mâine. Cabana este anosta (arhitectura superba, dar se vad semnele anilor si a indiferentei proprietarilor), dar baia este superba, înotam pâna târziu, si doar apusul soarelui ne scoate din apa.




A doua zi (20 iulie), Sfântul Ilie nu se dezminte si ne întâmpina de dimineata cu câtiva stropi de ploaie si nori pe creste, si totusi ne iarta de proverbiala-i mânie si pe la ora 10 se însenineaza.

Primii 25 de km trec repede, pedalam pe lânga lac pe un drum valurit si dupa o ora începe urcusul adevarat.

Urcam încet dar sigur, dupa cum îmi confirma si altimetrul, schimbarea se simte si în aer, încep sa se zareasca si crestele sudice ale Buteanului. Trecem pe lânga Piscul Negru, unde un cioban ne cere niste tigari – „N-avem Bade, ca nu merg toaclele la deal cu tigari!”, si imediat iesim de sub poala paduri, apar paravalansele (dupa miros se pare ca pâna la deschiderea drumului, au fost folosite ca adapost pentru oi) si creste si panta si lantul mai urca un pinion. Chiar înainte de cabana Capra ne ies în cale niste magari, care se plimbau agale pe sosea indiferenti la trafic, ca doar sunt de-ai locului.





Facem o mica pauza si mâncam un sandwich la Capra si ne uitam la serpentinele care parca nu se mai termina. O luam din loc si ma gândesc din ce în ce mai mult la eroii mei din Turul Frantei, parca totusi este mai bine sus în sa, urcând spre creste decât în fata televizorului privindu-i pe alti cum transpira. Urcam serpentina dupa serpentina, si ma uit tot mai des la Ruxandra, care ma uimeste din nou, pedalând sigur si constant.




Apare si zapada, mici blocuri compacte pe marginea soselei, atât a mai ramas din iarna. Prezenta unor „iceberg-uri” în peisajul de un verde- smarald, ne mai racoreste si ne aduce aminte de aceleasi creste, de zapezi proaspete si coborâri impetuoase. Si pe nesimtite ajungem la tunel, scot frontala si intram în maruntaiele umede ale muntelui, urmariti de vuietul permanent creat de masinile care trec din ambele sensuri. Nu a fost o experienta prea placuta, as fi preferat sa trecem creasta, dar asa, ne concentram la propriu pe luminita din cealalta parte si iesim rapid din tunel.




Recunoastem cu greu Bâlea, zeci de masini parcate, sute de „iubitori ai muntelui” casca gura prin caldare –„uite ba, zapada, ti-am zis io ca îi racoare pe aicea pe sus, hai sa ne dam un pic cu plasticul...”, alti îsi cumpara gablonturi de la tarabele de prin parcare, oare pentru asta au urcat pâna aicea, cu siguranta aceasta nu e Bâlea pe care o cunoastem noi. Mâncam ceva la Paltinu si o luam la vale, vom reveni la iarna, când va fi mai putina aglomeratie prin zona. Coborâm cu 50 km/h, depasind soferii mai înceti, o adevarata desfatare, în aproximativ o jumatate de ora suntem în Cârtisoara. Ne cazam la o pensiune si abia acuma, rememorând ziua reusim sa ne bucuram pe deplin de cei 80 de km parcursi prin dragul nostru Fagaras, de care ni se face deja dor. O sa-i zarim crestele si în restul zilelor, tot mai departate si acoperite uneori de valul gros al norilor. De mâine intram pe Valea Hârtibaciului, cu ale sale biserici fortificate, celelalte obiective ale turului nostru.

Dimineata o luam devreme spre Cârta, unde vizitam ce a mai ramas din abatia calugarilor cistercieni. Desi secole bune au trecut peste biserica si incinta manastirii, frumusetea ei transpare peste secole spre noi, si ne încânta prin proportiile sale, prin porticul roman al bazilicii, prin turnul ce vegheaza vechile ziduri. Amprenta ulterioara a sasilor nu sterge caracterul normand-romanic al ansamblului arhitectonic.




Trecem Oltul umflat de ploile acestei ciudate veri, pe o punte aflata la 300 de metri de abatie, spre satul Nou Român. De aicea urmam un drum desfundat de tara pâna la Colun, urcând si coborând dealuri joase, încercând sa zarim crestele Fagarasului care înca se ascund sub valul crestelor. Dupa ce ne realimentam cu apa de la o fântâna din Colun si o luam spre Sacadate. Chiar înainte de Glâmboaca parasim drumul de tara (greseala mea) pentru digul Oltului, am zarit în departare cele doua drumuri unindu-se, lucru aproape adevarat, doar un canal adânc si plin de apa le desparte. Continuam pe dig pe care îl parasim pentru un alt drum de tara (de fapt o poteca între miristi) când ajungem aproape de Sacadate. Scurtam ceva, dar reusim sa ne înnamolim într-un asa hal încât frânele aproape blocheaza rotile. Le curatam sumar la o adapatoare si intram „triumfal” în Sacadate, unde luam o mica pauza si mâncam frugal. Urcam din nou, de data aceasta un deal mai serios, traversând cumpana apelor dintre Olt si Hârtibaciu, de aceasta data spectacolul culmilor fagarasene se desfasoara tulburator în fata ochilor nostri.




Coborâm rapid spre Cornatel, intrând în spatiul etno-geografic al vaii Hârtibaciului, de unde intram pe drumul judetean Sibiu-Sighisoara si ajungem imediat la Hosman (Holzmengen). Suntem întâmpinati de o multime de tigani, noii locuitori ai Hârtibaciului, care au luat locul sasilor, plecati aproape în totalitate în Germania. În urmatoarele zile spectacolul frumoaselor case sasesti lasate în paragina de noi „gospodari” ne va întrista profund, mai ales pe Ruxandra, crescuta între sasii din Ghimbav. Ajungem la biserica unde tocmai venise un grup de copii nemti, asa ca nu ne mai putem caza la casa parohiala. Vizitam superba biserica si incinta fortificata împreuna cu Johann (un neamt care s-a stabilit la Hosman si are grija de biserica), si discutam îndelung despre soarta sasilor si a locurilor în care alta data au trait. Este foarte interesant sa vedem si parerea cuiva care a venit din afara si a felului cum el vede aceasta situatie. Noaptea se va dovedi o noua aventura ?????, vom dormi în cartierul „cel mai select” din Hosman, unde chiar când intrasem în sat un puradel de 7 ani îl înjunghiase pe varusu (de 6 ani), si toata lumea era super agitata. Am luat-o ca pe o experienta sociala, gazdele au fost foarte primitoare, dar saracia si mai ales mizeria în care traiau ne-au pus serios pe gânduri.




Ne trezim devreme, si o luam spre Agnita, aerul racoros si proaspat al diminetii ne face sa uitam noaptea originala petrecuta la Hosman. Trecem fara sa oprim prin Nocrich (Leschkirch)si ne oprim la Altâna (Alzen), unde încercam sa vizitam biserica fortificata. Din pacate poarta este închisa, în încercarea de a afla de unde sa o luam avem o discutie haioasa cu o batrânica:

- Buna ziua…De unde luam si noi cheia de la biserica?
- Da de unde stiti româneste?
- Pai suntem români!!!
- Aaa, da traiti în Germania!
- ?!!!!!
În drum spre persoana care tine cheia, ne distram pe seama înfatisarii noastre „straine”- probabil ca pentru batrâna nemtii îs niste nebuni arsi de soare, cu casti în cap, cocotati pe biciclete, care nu au altceva de facut decât sa se plimbe. Din pacate Frau Rosi are de plecat la Sibiu asa ca nu vedem biserica.

Ne continuam drumul spre Agnita, dar iesim din nou de pe asfalt si o luam prin Benesti (un satuc foarte pitoresc) si de aicea pe un drum desfundat de tara care ne umple din nou de noroi, spre „bucuria” mea (tocmai spalasem bicicletele dupa înnamolirea de ieri). Ajungem la Agnita (Agnetheln) la tanc ca sa vedem biserica, paznicul tocmai pleca (venise) sa traga ceasul din turn. Asa aflam si noi mai multe istorioare despre cetate, despre ultimii sasi din zona si zilele de glorie ale acestora de altadata. Ne povesteste si despre batrânul SpechTurn, care nu mai adaposteste slaninile obstii ca pe vremuri, dupa plecare sasilor nu s-au mai putut întelege în privinta proprietatii asupra slaninilor pe care le aduceau la pastrat.

Mâncam bine si o luam spre Dealul Frumos (Schönberg), care se dovedeste un deal adevarat care ne solicita putin (mai ales dupa o masa copioasa), dar ne rasplateste cu o panorama superba odata ajunsi în vârf si cu o coborâre pe cinste pâna în sat. Aicea gasim din nou biserica închisa, dar reusim sa intram în incinta fortificata, care este foarte bine pastrata si partial renovata, poate si datorita faptului ca aicea au loc cursurile scolii de vara a Facultatii de Arhitectura „Ion Mincu”. Asteptam pe treptele portii si spre surpriza noastra apare si persoana cu cheile de la biserica, cica a vazut nepotul ei „doi cascadori intrând în cetate” – din nou castile bata-le norocu! Stam mult la povesti, aflam despre legendele si secetele bisericii, din nou despre trista plecare a sasilor, despre greutatile mentinerii ei (au fost calcati de hoti de vreo doua ori).



Nu ne dam seama si timpul trece rapid, ne trezim ca este aproape ora 18 si noi mai avem 40 de km pâna la Medias. Asa ca o luam serios la drum, urcam înapoi dealul, trecem din nou prin Agnita, Bîrghis (Bürgesch) si ne grabim spre Mosna (Meschen). Mai urcam un deal pe drum, urmat de o coborâre în tromba, si cu 7 km înainte de Mosna iesim din drumul principal la stânga, 4 km pâna la Alma Vii (Almen). Dupa o culme ne apare o superba cetate, pe care odata ajunsi în sat, nu o putem vizita din cauza unui paznic ocupat cu constructia gardului de acasa. Îi dam ocol, povestim putin cu o familie de olandezi la fel de ghinionisti ca noi, si o luam din loc. Înca un deal si ajungem la Mosna, la timp sa auzim explicatiile date unor medieseni si clujeni, care vizitau cetatea. Foarte frumoasa si aceasta cu o biserica uriasa, complexul fiind în renovare completa, dar bine întretinut, cu o pensiune chiar în incinta. Nu ramânem aicea ci, continuam spre Medias, împreuna cu grupul celalalt, care erau tot pe biciclete. La iesirea din Mosna, apusul ne prinde pedalând de zor, pentru prima oara în compania altor ciclisti. Ajungem pe la ora 22 si ne cazam la o pensiune superba în orasul vechi. Un dus prelungit este o binecuvântare dupa cei 100 km parcursi, dupa care mai avem puterea sa-l vizitam pe fratemiu care era si el în oras, si apoi pe la miezul noptii adormim bustean.




Pe la 8, când ne trezim pe o ploaie usoara, luam un mic dejun copios si vizitam orasul vechi. Ne codim sa pornim din cauza cerului încarcat, dar pe la 12 o luam din loc spre Biertan (Birthälm). Nu iesim bine din Medias si începe sa ploua torential si o tine tot asa pâna la intersectia spre Biertan. Ajungem repede la Biertan, fosta resedinta a episcopilor evanghelici, lucru care se vede si în dimensiunea cetatii si bisericii. Aicea sunt mai multi turisti, grupuri vin si pleaca în timp ce noi vizitam cetatea, totul este bine îngrijit si se mai renoveaza în unele parti. Stam la povesti si mâncam la un restaurant aflat lânga cetate. O luam peste deal pe un drum cu piatra destul de abrupt pâna la Copsa Mare (Groshopisch), vizitam vechea biserica, care sta sa cada. Este superba si aceasta, dar aicea nu mai exista nici un sas, biserica este în patrimoniul statului si ar necesita urgente lucrari de consolidare la acoperis. Cei care locuiesc în incinta si au cheile nu stiu nimic despre istoria locului, lucru care ne întristeaza si mai mult. Aceasta va fi ultima biserica fortificata vizitata în periplul nostru, plecam îngândurati si parca cerul simte asta…începe sa ploua torential si o va tine tot asa pe cei 30 de km pâna la Sighisoara. Sunt tot mai îngrijorat pentru Ruxandra, care are un început de tendinita la calcâiul stâng, cu siguranta ca ploaia rece nu îi face bine.

Pedalam cu încapatânare prin valurile de ploaia care bat asupra noastra, la care se adauga dupa iesirea în drumul national masinile care ne stropesc si ele. Ploua si ploua, soseaua a devenit o balta continua în care rotile noastre lasa siaje albe, iar noi pedalam si pedalam, kilometru dupa kilometru…înca un deal si ajungem. Pe drum durerea Ruxandrei se accentueaza asa hotarâm ca din Sighisoara sa luam trenul spre casa, la Brasov. Ajungem „la timp” sa vedem trenul plecând din gara, este ora 20,30 si nu mai sunt alte trenuri, suntem uzi si nu vrem sa ramânem în Sighisoara. Mergem în centru si asteptam în ploaie o ocazie…avem noroc, microbuzul de Târgu Mures este aproape gol si dupa o scurta negociere cu soferul ne urcam cu tot cu biciclete. Urmeaza un exercitiu a la Mr. Bean, ne schimbam în masina sub privirile mirate ale pasagerilor. La 23 suntem acasa, e cald si bine, adormim…

A fost o tura superba, am parcurs 330 de km pe bicicleta printr-o parte a tarii care ne doream de mult sa o vizitam, pacat ca din cauza ploii si a piciorului Ruxandrei nu am mai putut continua spre Maramures. Vom reveni pe Valea Hârtibaciului în cautarea altor cetati si povesti din alte vremi…vom reveni în Fagaras la toamna si la iarna mânati de dorul crestelor si piscurilor semete.


______
Autor: Ioan Stetca
 
Tag-uri
| biserici fortificate | ciclism | transilvania | Valea Hartibaciului |
Evenimente in Urmatoarele 2 saptamani
Stiri
LMMJVSD
Anul anteriorDecembrie 2022 Anul urmator
   01020304
05060708091011
12131415161718
19202122232425
262728293031 
       
 Ianuarie
Februarie
Martie
Aprilie
Mai
Iunie
Iulie
August
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
Decembrie
 
echipa dordeducaPrima pagină | Evenimente | Impresii | Foto | Stiri | Echipa | Parteneriate
Toate materialele de pe aceste pagini sunt scrise de noi pentru placerea cititorilor nostri. Avem totusi niste Conditii de utilizare.
despre noi
publicitate
parteneriate
echipa
contact
Cu scuzele de rigoare, dordeduca.ro e momentan în hibernare; posibil să revenim într-o formă nouă. ¯\_(ツ)_/¯ [Fb / Ig]