dordeduca
0 evenimente in martie:
etc
  • home
  • evenimente
  • impresii
  • foto
  • news
  • dordeduca ical ics
  • twitter
  •  

Impresii
28 decembrie 2009 Catalin

Picatura de la capatul corzii

Galerie Film cazare Harta Transport Comentarii

Ascensiune hibernala spre Varful Picatura (1910m) Bucegi. Vf Picaturii - Albisoara Turnurilor - Valea Alba
Adaptarea la conditiile de trafic. In timp ce soselele patriei erau blocate de omat prin toate ziarele si la televiziunile nationale, soselele fiind impractivabile am optat pentru un traseu de catarare :)


La ora 9 am, Maria cea credincioasa si incapatoare ii lasa pe cei 5 negri mititei langa partia Kalinderu din Busteni. Erau -7 C, temperatura la care se pare ca neuronii unora nu functioneaza chiar la parametri normali. Sau poate incerc eu sa gasesc circumstante atenuante inca din prefata :) Cata isi uita casca in porbagaj si Silvia pormoneul la vedere langa schimbatorul de viteze. Realizeaza asta doar dupa ceva timp, asa ca nu se mai intorc inapoi, sperand ca Maria cea credincioasa sa fie pazita si aparata de Cel de sus.

Dar sa lasam asta. Sa va spun cum arata locurile pe langa partia Kalinderu ? Brrrr....un mare santier...am pierdut ceva vreme pana am ocolit santurile alea.

O catzea cafenie ce parea salbatica (nu statea sa o mangai), s-a hotarat sa lase in urma peisajul trist de la Kalinderu si sa ne insoteasca. A venit cu noi pana aproape de vf Picatura, si nu avea stare deloc. Disparea de langa noi pentru ca mai apoi sa se napustesca de undeva de pe coasta spre noi cu mare zgomot, ca un avion in picaj care vira apoi scurt inainte de impact. Si reusea sa ne si sperie pe unii dintre noi in joaca ei.

Ce ne-am propus sa facem in acest weekend ? Pai vrem sa facem Creasta Picaturii (dificultate 3A), sa dormim sambata noapte la cabana Babele si duminica sa facem Valea Coltilor. Doar ca suntem cam multi (5 oameni) si ziua e cam scurta. Dar ma rog, todeauna e bine sa iti propui multe, alfel nu progresezi :)



Am mai fost pe Creasta Picaturii de doua ori. Si Corina a mai fost. Doar ca am fost primavara, si atunci urcarea pe Valcelul Picaturii (Valcelul Spalat) a fost PARFUM (cum spun Bucurestenii). Toate saritorile erau acoperite. Acum insa, era alta poveste. In primul rand ca nu il mai recunoasteam fara zapada... am traversat Valea Seaca a Caraimanului si apoi ca sa nu mai avem nici o indoiala ca suntem pe Valcelul Picaturii, am mers cu Florin sa inspectam mai departe spre Vest, am vazut ca valea se deschide si ne-am dat seama ca era Valea Alba. Deci eram pe traseul nostru. Dupa nici 50 m de urcus pe valcel, am fost nevoiti sa facem dreapta si sa ocolim saritorile. Si am tot tinut-o asa in sus si pe partea dreapta luptandu-ne cu balariile pana am simtit ca castigam ceva altitudine. Ne-am apropiat din nou de Valcelul Picaturii si am recunoscut locul din care acesta se termina in perete. Am facut o pauza de o mica gustarica, ne-am mai imbracat pentru ca ni se facuse frig si de aici am luat-o in dreapta si apoi am tinut in sus pe langa perete, pe Valcelul Spanzurat si Hornul cu Zade. Pioletul musca bine din pamantul inghetzat, toata lumea cu moralul sus. Doar ca timpul curgea in defavoarea noastra.





La ora 14.30 ne-am legat in coarda la baza varfului Picatura si am plecat pe urmatorii 35 m (estimativ) cu coltarii si pioletul pe Hornul Final care te scoate pe Umarul Picaturii, asigurand la cele doua cuie care le-am gasit acolo. M-am oprit inainte de Fereastra Picaturii si mi-am asigurat rucsacul cu o nuca. Nu am reusit sa o ocolesc prin dreapta, intrucat totul era foarte friabil. Asa ca am intrat direct prin Fereastra si apoi am asigurat comod la un pom ce se afla la 1.5 m mai sus. A urmat Silvia, care a venit repede langa mine. I s-a parut amuzanta trecerea prin Fereastra Picaturii, si voia sa o pozez. Inainte de a trece, mi-a pasat rucsacul meu si rucsacul ei. Au urmat apoi ceilalti negri mititei: Florin, Corina, Rudi. Rudi a incaput cam la limita prin Fereastra, daca se mai ingrasa putin, nu prea mai are ce sa caute pe acolo :)





Ora 16.30 ne-a prins facand cele doua rapeluri de pe Vf Picatura pana in Strunga Marelui V. Era ceata si nu se vedea mare lucru in jur, lucru cam descurajator. Corina si Florin vorbeau ca e mai intelept sa ne retragem facand rapeluri din Strunga Marelui V spre Valea Alba intrucat e tarziu. Eu si Silvia ne doream sa continuam. Dar nu am decis nimic atunci, doar am zis ca citisem in Karghel ca rapeluri putem face din Albisoara Turnurilor, si ca pana acolo trebuia trecut de Varful Strungii, asa ca am luat-o inainte spre Varful Strungii si ceilalti m-au urmat. De pe Varful Strungii am facut un rapel lung pana in AT (Albisoara Turnurilor) si de acolo am inceput sa rapelam spre Valea Alba odata cu caderea noptii. Avea sa fie inceputul unei calatorii interminabile, ne-a luat 13 h sa ajungem la masina. Daca stiam, am fi continuat Creasta Picaturii fara sa stam pe ganduri.




instananeu subacvatic - montan

Cum am reusit sa facem 13 h la retragere ? Foarte simplu: nu stiam ca NU trebuie sa rapelam toata Albisoara Turnurilor pana jos, si ca la un moment dat e nevoie sa facem un traverseu spre stanga pentru a ajunge La Verdeata in Valea Alba. Daca ar fi fost zi, probabil ca am fi realizat asta si singuri, insa noaptea in conditii de ceata si ninsoare a fost alfel.

Cand ne-am dat seama ca suntem prea jos, era prea tarziu. Am incercat sa urcam mai sus si sa iesim La Verdeata insa saritori mari ne barau drumul. Nu ne ma ramanea decat un singur lucru: rapeluri tot in jos pe Valea Alba pana se largeste valea.

Teama era ca nu vom gasi dupa ce sa rapelam, insa am gasit cordeline lasate de altii si a fost ok. Doar ca dura mult, extrem de mult pana rapelam toti 5. Si noi eram obositi. La un moment dat, s-au blocat si corzile insa pana la urma Rudi si Florin le-au convins ca avem mare nevoie de ele si au venit jos cuminti.

Am ajuns intr-un final la apa, si gandul ca se vor uda corzile nu era deloc confortabil. Am scos sacul de dormit si Silvia a reusit sa atipeasca putin pana ceilalti au coborat si ei in rapel si ne-am hotarat (a fost ideea foarte buna a lui Rudi) sa iesim in stanga sa prindem poteca ce coboara de la refugiul Costila. Zis si facut, am bagat corzile in rucsaci si am luat-o in diagonala stanga, ghidati de Silvia care era in fatza in cautarea potecii si de busola lui Rudi. La 4.30 dimineata eram la izvorul din Valea Alba, rasufland usurati. Nimeni nu mai avea chef de o alta tura duminica, asa ca am hotarat sa o dam repede in jos si sa plecam spre Bucuresti.



La 5.30 eram la Maria, verificand termometrul de la bord care indica -7.5 grade C. Eram fericiti ca lucrurile noastre nu disparusera. M-am ambitionat sa conduc pana in Bucuresti, si cu greu am razbit somnului. Am fost tot timpul strigat de Florin si tinut treaz. Eram toti obositi morti.

A fost o tura obositoare, insa foarte bine-venita pentru intarirea psihicului. Si tronsonul din Valea Alba de sub locul "La Verdeata" pana jos la apa, e cu siguranta un traseu pe care nu multi l-au parcurs pana acum.

In discutiile ulterioare purtate pe mail cu Mircea Ordean, am aflat ca se poate rapela si pe Albisoara Marelui V (din Strunga Marelui V) si se ajunge in Valea Alba la locul La Verdeata tot asa, facand un traverseu in stanga. Atentie deci, sa nu ratati aceea traversare si sa va treziti mai jos de locul La Verdeata !





______
Autor: Catalin Pobega
 
Tag-uri
| Busteni |
Impresii
Contine 32 poze
 
Evenimente in Urmatoarele 2 saptamani
Stiri
LMMJVSD
Anul anteriorMartie 2020 Anul urmator
      01
02030405060708
09101112131415
16171819202122
23242526272829
3031     
 Ianuarie
Februarie
Martie
Aprilie
Mai
Iunie
Iulie
August
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
Decembrie
 
echipa dordeducaPrima pagină | Evenimente | Impresii | Foto | Stiri | Echipa | Parteneriate
Toate materialele de pe aceste pagini sunt scrise de noi pentru placerea cititorilor nostri. Avem totusi niste Conditii de utilizare.
despre noi
publicitate
parteneriate
echipa
contact
Cu scuzele de rigoare, dordeduca.ro e momentan în hibernare; vom reveni într-o formă nouă. ¯\_(ツ)_/¯ [ 📸 instagram]