dordeduca
0 evenimente in august:
etc
  • home
  • evenimente
  • impresii
  • foto
  • news
  • dordeduca ical ics
  • twitter
  •  

Impresii
18 ianuarie 2008 puri

Pe urmele incasilor - partea 1

Galerie Film cazare Harta Transport Comentarii

Imi spune Razvan intr-o zi: "Nu mergem in Peru?"; zic "De ce nu". Dupa sase luni aveam un bilet de avion, un ghid de Lonely Planet si zburam spre Lima.

De multa vreme incerca Razvan sa ma faca complice la o excursie peste mari si tari. Anul asta a reusit. Destinatia era America de Sud; ne propusesem sa ajungem in Peru si de acolo poate si in Bolivia si Chile. Pregatirile au inceput cu vreo sase luni inainte pentru ca pretul avionul e maricel (am dat 1200 euro dus-intors Bucuresti Lima). Am mai convins si alti 6 aventurieri si am inceput cautarile.

Si asa, in dimineata zilei de 17 decembrie, ne 'urcam' rucsacii in avionul de Amsterdam si de acolo mai departe spre Lima. Cei 8 aventurieri, in ordinea numereleor de pe tricou (de la dreapta la stanga), sunt: Andrei, Georgiana, Ruxandra, Razvan, Cornel, Iulian, Luciana, Alex; toti pusi pe lucruri mari, plini de energie si voie buna, unii mai ingrijorati de inaltimile de peste 4000metri ce ne asteptau, altii un pic mai inconstienti de drumul lung ce avea sa vina in luna urmatoare.



peru_grup2

Dupa un zbor de 18 ore, ajungem in Lima si ne cazam la singurul hostel la care ne-am facut rezervare de acasa (pentru restul traseului avem sa ne hotaram pe parcurs). Drumul de la aeroport spre noua casa ne-a aratat o lume total diferita de ce am vazut in Europa. Ne-au surprins lucruri placute cum ar fi zambetul ce era pe fata majoritatii indigenilor; naturaletea si simplitatea care erau prezente in tot ceea ce fac - dar si cele mai putin placute ca numarul mare al celor ce par a nu avea o casa si in general saracia sugerata de locuintele ce arata mai rau decat casele din zona Garii de Nord din Bucuresti.

Ne-am cazat in Miraflores, unul din cele mai selecte cartiere ale unui oras care gazduieste peste 8 milioane de locuitori. Diferenta era imensa comparand cu ceea ce am vazut in drumul de la aeroport: in locul caselor micutze si saracacioase acum erau blocuri cu apartamente luxoase sau vile frumos amenajate. Dimineatza am vazut mai multi oameni alergand pe faleza decat in parcurile din Franta. Totul era amenajat cu bun gust, politistii care erau aproape la fiecare colt de strada ne faceau sa nu mai avem grija bagajelor.





A doua zi am pornit usor spre centrul orasului. Strazile imi pareau o combinatie intre ce am vazut in Havana si sudul Indiei: casele semanau cu cele cubaneze - stilul colonial spaniol se vede inca in multe locuri; numai coloanele lipsesc -- agitatia strazii semana cu cea din India - multi vanzatori ambulantii care vindeau banane prajite, fructe, guma sau Inca-Cola. Centrul Limei difera mult fata de ce-am incercat sa creionez mai inainte: agitatie multa, oamenii care incercau sa-ti vanda cam orice. Cele cateva baruri/restaurante mai aranjate si multimea de politisti ne aratau ca suntem intr-o zona turistica. Mergand cateva strazi mai departe, am realizat adevarul scris in ghid: e bine sa-ti tii banii bine ascunsi si aparatul de fotografiat bine infipt in teaca pentru ca altfel e foarte probabil sa ramai fara. Am dat de locuri in care iti era si frica sa te uiti in ochii oameniilor pe langa care treceam. A fost tare bine ca eram 8 pentru ca mai multe perechi de ochi au ajutat mult.





Ziua urmatoare am inchiriat 2 masini si am inceput aventura - si nu e doar o metafora pentru ca am descoperit pe propia noastra piele ca nu e chiar simplu ca explorezi o tara de cel putin 5 ori mai mare decat Romania dar cu cel putin tot atat mai putine drumuri astfaltate.

Am plecat spre Cuzco (capitala turistica a Perului si capitala vechiului imperiu Inca) incercand drumul prin munti. In prima zi ne-am propus sa ajungem in Huancayo, un oras ce este pe platoul Anzilor. Ca sa ajungem acolo trebuia sa ajungem de la nivelul oceanului (unde este Lima) pana la 4800 de metri - lucrul ce nu este chiar simplu din cauza problemelor de adaptare la mare altitudine. Din fericire nu am avut nici o problema - cred ca a ajutat si ceaiul de coca pe care-l aveam in termosuri :) -- am inteles ca ar fi un bun vasodilatator si asta e bine pt tranzitia la mare altitudine.

Am iesit cu mare greutate din Lima pe un drum incalcit. Periferia orasului era dezolanta - casele aratau ca niste baraci in mizerie, drumurile de pamant semanau mai mult cu ulitele unui sat de munte de la noi. Intreaga zona era una desertica si nu era cu mult nisip ci mult praf. Relieful era unul muntos, insa si muntii astia pareau de praf.





Drumul urca incet dar sigur spre crestele Anzilor. Aveam sa ajungem in cam 200 de kilometrii de la 0 la peste 4500 de metri !!! La inceput am mers in zona desertica de care va spuneam. De fapt mai tot litoralul Perului e desert - unul cu nu foarte mult nisip, dar cu foarte putina vegetatie. Doar pe malurile raurilor care vin din munti mai sunt cateva oaze de verdeata. Dupa zona asta urmeaza lantul muntos al Anzilor, cu inaltimi in Peru de peste 6000 de metri. Aici peisajul se schimba complet - foarte mult verde, creste de munti nesfarsite, platouri pe care se merge cu sutele de kilometrii. Dupa lantul muntos e jungla amazoniana.

In perioada asta e vara in Peru. Dar ei mai degraba impart anotimpurile in unul ploios si unul secetos. Acum era unul ploios. Si, se pare ca in zonele muntoase ploaia vine cam in fiecare dupa-masa. Deci, tot urcand noi spre Huancayo, ploaia nu ne-a ocolit. Mai trist a fost cand s-a transformat in lapovita si apoi de-a dreptul in ninsoare. Asta a fost momentul in care am pornit GPS-ul sa vedem unde am ajuns - nu mica ne-a fost supriza cand am realizat ca eram la 4813m :).





Drumul destul de greu nu ne-a lasat sa ajungem in Huancayo intr-o zi. Ne-am oprit pe parcurs intr-o localitate miniera - La Oroya. M-a suprins numarul mare de hosteluri, ca si numarul de baruri de noapte si fetite pentru turisti. Am plecat a doua zi dis-de-dimineata.. Peisajul montan era de vis. Ne-am oprit cu greu din facut poze dupa cate ore: roci de toate culorile, un cer ce anunta ploaie, dar care dadea si o lumina superba, drum intins si voie buna.





Ne oprim in Huancayo sa aflam informatii depsre drumul spre Cuzco; vestile nu aduc nimic bun: drumul rosu se tremina in cativa zeci de km - adica gata astfalt, despre drumurile galbene nu stiam decat ca ar trebui sa semene cu niste drumuri forestiere. Avem sa aflam pe pielea nostra ca sunt aproape impracticabile pentru o masina mica normala, doar un 4x4 sau unul din autobuzele locale cu garda la juma de metru puteau merge. Decizia (nu foarte usoara) avea sa fie luata pe o creasta de unde puteam vedea o parte a drumului de pamant plin de apa si santuri - ne intoarcem spre Lima si mergem numai pe drumuri astfaltate. Am stat 4 zile pe drumuri...pentru a ne intoarce. Moralul nu era unul prea bun, noroc cu cele doua curcubee care au mai dat un pic de culoare atmosferei gri care se crease.









______
Autor: Alexandru Purice
 
Tag-uri
| Inca | Peru |
Impresii
Contine 11 poze
 
Evenimente in Urmatoarele 2 saptamani
Stiri
LMMJVSD
Anul anteriorAugust 2020 Anul urmator
     0102
03040506070809
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31      
 Ianuarie
Februarie
Martie
Aprilie
Mai
Iunie
Iulie
August
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
Decembrie
 
echipa dordeducaPrima pagină | Evenimente | Impresii | Foto | Stiri | Echipa | Parteneriate
Toate materialele de pe aceste pagini sunt scrise de noi pentru placerea cititorilor nostri. Avem totusi niste Conditii de utilizare.
despre noi
publicitate
parteneriate
echipa
contact
Cu scuzele de rigoare, dordeduca.ro e momentan în hibernare; vom reveni într-o formă nouă. ¯\_(ツ)_/¯ [ 📸 instagram]