Pe meterezele de gheata din Fagaras

Incepe weekendul – la mine de joi seara pentru ca asa vreau eu – si pentru ca vineri trebuia sa plec cu ce oi avea noroc la Pitesti, sa fiu pe la 4 p.m. acolo. Planul de acasa nu se potriveste cu cel din Constanta si astept sa vina baietii sa ma pescuiasca pe la 5 p.m. (dupa ce lasa strutul decedat la Antipa)…care 5 p.m. a devenit pana la urma 7 p.m. Nici o problema caci imaginea Faragasului avea sa ma consoleze, numai ca tocmai de dorul lui nu mai puteam eu.

Inainte de autostrada facem o mica rocada, iar eu sunt repartizata in masina lui Bivuacul ("tatal" dry toolingului din Romania) – asa cum il cunoasteti majoritatea celor care va urcati pe pereti.


Pentru mine drumul spre Fagaras pleaca de la Constanta si trece inevitabil prin Pitesti. Ajungem pe la vreo 9 p.m. si ceva la Pitesti, o luam pe Ana de la club impreuna cu cateva perechi de schiuri si pe Catalin din autogara, sosit tocmai de la Mures -Targu Mures (inca o data mi-am reconfirmat faptul ca pe acolo sunt numa’baieti faini).

Primesc ca tema de acasa pentru drum sa fiu atenta de unde incepe zapada. De pe la Capataneni isi face mai pregnant aparitia, iar pe sosea cam dupa baraj. Trebuie sa stii ca oficial drumul e deschis pana la Piscul Negru, dar vola de la Capra face drum pana acolo. Drumul nefiind oficial deschis, in caz de accident sau mai stiu eu ce, asigurarea nu are valoare pe aceasta bucata de drum. Asa ca atentia trebuie sporita.

Senzatiile de d�jà vu sunt si ele prezente, cam pe la aceeasi ora reusind si acum un an sa fim acolo in drumul spre petrecerea Revelionului de la Piscul Negru (best Revelion ever…until now). Barajul e tot acolo, iar pauza o facem – deja e un obicei – inainte de a il traversa, asa cum am facut si asta-vara cand am fost sa curatam lacul Capra. Masina se emotioneaza si ea de reintalnirea cu maretul Fagaras si cu vreo 2 km inainte de destinatie derapeaza in curba. Ana tipa, noi ne speriem, masina e cu 180 de grade pe contrasens, din spate vine Leca, zapada e mare si de peste 2 metri de o parte si de alta a drumului…o mica manevra si revenim pe sensul corect. In cateva minute deja ne imbratisam prietenii care ne asteptau la ceas tarziu in noapte, cu masa pusa (ospitalieri ca de fiecare data). O ciorba calda se pune intre noi si drumul catre pat. O savuram cu pofta, ne mai spunem una-alta si la culcare. Cabana Capra avea sa ne gazduiasca pentru doua nopti care au trecut ca una. Cabana are 3 stele, dar - dupa cum spunea cabanierul – “daca iesi afara sunt mult mai multe”. Si da, de fiecare data cand merg la munte ma uit cu ochii…in stele.

Dimineata ne trezim cu chin inainte de 9 a.m. cand era micul dejun, dupa care aveam treaba. Inainte de a trage cu arcul sau de a ne duela cu sabiile la cetatea lui Tepes, a trebuit sa punem umerii la treaba sa mai ridicam ceva ziduri deoarece incalzirea globala o cucerise. Cu ceva zile in urma au vizitat-o impreuna 14 grade Celsius cu plus si nu pentru o zi-doua. Au stat ele vreo cinci zile, insotite fiind in asaltul lor si de o ploaie. Asadar, pe cand la Bucuresti erau 10 grade cu minus, pe acolo noaptea erau vreo 5 cu plus, grade ce au trezit din somn si ursul ce a vizitat versantul din fata cabanei.

Eu ajut un pic, dand cu maiul in zapada, adica un fel de a da cu bata in balta. Cofrajele sunt umplute cu zapada cu ajutorul frezei de zapada si al bratelor ce cara zapada cu lopetile, iar zapada trebuie tasata. Astfel, azi am fost pisaloaga nu numai la figurat, dar si la propriu. :D

Dupa amiaza facem si o mica plimbare pana un Fundul Caprei. Crucea de pe Arpasel se vede foarte clar. Zapada a stat cuminte si nu a venit peste noi. Ne-am intors la cabana o data cu apusul. Dupa cina, ne-am mai jucat un whist (ocupatie de baza).

Dimineata, care mai de care tragea de timp sa isi faca bagajul si lua ultimile lectii de schi. Eu m-am bucurat de plimbarea cu achia (targa ce cara persoanele in cel mai bun caz ranite pe munte) si de ultimile clipiri peste creasta.

Drumul spre casa a fost linistit, fara alte incidente. Din pacate, ninsoarea pornita inainte de ora stabilita de plecare ne-a grabit pornirea. Fulgii mici si desi s-au marit si s-au asternut in calea noastra. Dupa cativa kilometri, inainte de baraj, deja eram in alt anotimp. O toamna tarzie era prezenta.


______
Autor: Cornelia Florea