Muchia Dragusului

Topim zapada cu ajutorul buteliei incalzite, mancam, si la ora 7am, cu frontalele aprinse, urcam spre vf. Hoaghea (2012m). La ora 8 scartaitul zapezii de sub bocancii nostri a trezit si soarele. Acesta si-a facut aparitia sfios, in stanga noastra, deasupra muchiei Cataveiului (muchia Sambetei). Aparatele de fotografiat le-am scos din rucsaci inainte de vf. Claia Codrei (2171m) pentru a fotografia muchia Zanoaga, care surade cu toti dintii ei de piatra in dreapta noastra.

Intrucat in fata noastra (sud) nu vedem ce urmeaza din muchia Dragusului (altitudinea mica la care ne aflam), anticipam ce va veni, privind la coltii de fierastrau ai muchiei Zanoaga, care merge paralel cu muchia noastra. Ea se termina in vf. Galbenele, locul de intalnire cu creasta principala a Fagarasului, si nu arata deloc imbietor. Stim de asemenea ca si muchia noastra se va termina intr-un perete, peretele Galasescu Mare, care trebuie escaladat prin mai multe lungimi de coarda.

O perdea de nori vine cu repeziciune dinspre vest si ne da ceva emotii, insa trece la fel de repede, lasand loc unui cer albastru presarat cu cativa noruleti foarte fotogenici. Perechi de corbi zboara deasupra noastra urmarindu-ne periplul. Urcusul spre vf. Piatra Rosie (2354m) este greoi, insa de aici perspectiva care ni se deschide este foarte salbatica.

  

In descrierea lui Andrei Beleaua, din acest punct se recomanda legarea in coarda. Noi preferam sa inaintam atenti la coltari si bete de schi, in locurile mai dificile facand apel si la piolet.

______
Autor: Catalin Pobega

pagina urmatoare »