Esti roman. Acum 20 de ani ti-ai vazut libertatea cu ochii prin gaura decupata in tricolor. Inca il mai rupi de cate ori desfaci un ambalaj de Rom, ciocolata. Acum afli ca ciocolata asta isi pune stelele steagului american pe ambalaj, "ca sa o poti purta cu mandrie oriunde". Ai putea sa o iei si la film, desi intr-o asemenea ocazie preferi... nu, nu floricelele, popcorn-ul. E mult mai cool. Ca si cuvintele dintr-o limba de circulatie internationala care iti populeaza limbajul. Ca si numele corporatiei in care lucrezi. Sau shoesii. Sau filmele de peste ocean.
Pentru ca esti roman, ai cele mai multe sanse sa nu ajungi la un film romanesc. Ti-ai facut tu o parere despre ele. O stim cu totii. Prea realiste (si triste), prea dezlanate, prea triviale. Iar acum... filmul asta romanesc cu titlu nemtesc in care joaca un ungur si un turc. Si un peste care nu reuseste sa treaca granita.
Paradoxal, desi esti roman, esti si turc. De fiecare data cand nu intelegi nimic, intamplat fiind intr-un spatiu complet strain (ideatic sau nu), esti turc. Asa zicem noi. Asa ca poti sa-l intelegi linistit pe kurdul-turc din povestea asta in care toate-i sunt straine, impotmolit in drumul lui spre familia din Germania. Ai sa reusesti chiar daca pe tot parcursul filmului el vorbeste pe limba lui si nimeni nu-l traduce. Pus langa romanul din Salonta (ungurul Andras Hathazi), kurdul (turcul Yilmaz Yalcin) completeaza un cuplu irezistibil, cum n-ai mai vazut in cinematografia noastra de la Birlic si Giugaru incoace. In afara constructiei bazate pe contraste (fizice si de personalitate, contraste pe care se formeaza toate cuplurile memorabile din cinema), comparatia se opreste aici. Kurdul si romanul sunt unici; ei dezvolta o relatie in care cuvintele sunt doar o insiruire de sunete. Cuvintele sunt muzica.
Pe muzica asta danseaza aproape tot filmul, presarat cu umor de situatie si de limbaj, cu gaguri si farse, cu momente din care transpare duiosia caragialesca a regizorului pentru personajele sale. Toate intretesute intr-un firesc care a inceput sa-si faca loc prin filmele romanesti de ceva vreme. Ai sa constati cu incantare disparitia abundentei de organe sexuale din limbaj. Si, chiar daca imaginea nu are perfectiunea filmelor de afara, ai sa spui tu, iti garantez ca te vei bucura de cateva cadre compuse perfect. Intr-unul dintre ele joaca un elicopter nevazut. In altul, pestele care nu poate trece granita. Ar mai fi si cel in care dl Manciu (romanul) isi poarta turcul in atas. Cadru de poster.
p.s. inlocuirea tricolorului de pe ciocolata cu steagul american e o provocare la mishto. ca sa mai scoata de la naftalina spiritul national. multi dintre voi... ati pus botul.
Regie şi scenariu: MARIAN CRIȘAN Director de imagine: TUDOR MIRCEA Montaj: TUDOR POJONI Scenografia: R�BERT K�TELES Stilist costume: ALEXANDRA UNGUREANU Sunet (Dolby SRD): CĂLIN POTCOAVĂ Director casting: LEVENTE MOLNAR Director de producţie: RĂZVAN BUMBEŞ Producător: ANCA PUIU
Cu: Andras Hathazi, Yilmaz Yalcin, Dorin C. Zachei, Elvira Rimbu, Razvan Vicoveanu, Molnar Levente, Ion Ruşcuţ, Daniel Vulcu
Durata: 102 minute
O producţie MANDRAGORA �n colaborare cu SLOT MACHINE şi KATAPULT FILM cu sprijinul CENTRULUI NAŢIONAL al CINEMATOGRAFIEI Rom�nia, MAGYAR MOZG�K�P K�ZALAP�TV�NY, TV2 şi les films du losange