dordeduca
0 evenimente in mai:
etc
  • home
  • evenimente
  • impresii
  • foto
  • news
  • dordeduca ical ics
  • twitter
  •  

Impresii
21 iulie 2011

Moartea obosita – magie si suspans

Galerie Film cazare Harta Transport Comentarii

Un melanj de arte. Asa as putea descrie premiera de marti, 24 mai 2011, care a avut loc in Sala Mica a Ateneului Roman. Proiectul al carui concept i se datoreaza lui Radu Radescu consta in redescoperirea filmelor de la inceputul secolului XX si insufletirea acestor capodopere cinematografice cu ajutorul muzicii special compuse de ansamblul Einuiea si al versurilor recitate de actrita Crenguta Hariton. Aceste spectacole ce readuc la viata pelicule apartinand curentelor expresionist, impresionist sau avangardist au debutat in 2006, cu filmele Faust si Nosferatu, si au continuat in anii urmatori cu Prabusirea casei Usher (2008), Cabinetul figurilor de ceara (2009) si Umbra lui Caligari (2010). 



Spectacolul a fost mai degraba o oaza de fantastic intr-o lume realista, o povestire in rama care ii invita pe privitori si ascultatori la introspectie. Proiectia filmului Moartea obosita (Der mde Tod, 1921) in regia austriacului Fritz Lang s-a completat cu calatoria muzicala si cu versurile atent selectionate din operele lui Emil Botta, reprezentant al expresionismului romanesc. Coincidenta sau nu, ca si contemporanul sau Fritz Lang, Emil Botta a cautat si speculat diversele intelesuri ale notiunilor de iubire, viata si moarte. Poeziile sale creeaza gradual tensiune, abordand tema mortii cu detasare si prezentand-o ca pe ceva firesc si inevitabil. Versurile in acelasi timp tragice si incarcate de speranta ale lui Emil Botta au creat rama povestii, au delimitat realul de mister, au sporit suspansul si au tras concluziile: iubirea este mai puternica decat moartea.

Momentele lirice in interpretarea actritei Crenguta Hariton pareau a se transpune in vorbele cu talc rostite de trambitasul care apare ca un laitmotiv pe tot parcursul filmului. De fapt, inceputul spectacolului s-a dorit sa fie o trecere cat mai naturala de la real la fantastic. Si astfel, in prolog, asistam la un monolog despre moarte, despre lumi necunoscute; un monolog in care nimic nu pare sa aiba sens, nimic nu se incadreaza in logica realitatii. Iar jocul actoricesc al Crengutei Hariton s-a potrivit ca o manusa cu tonul ironic, detasat, dar in acelasi timp dilematic al liricii lui Emil Botta. 



Pelicula Moartea obosita poarta amprenta expresionismului german, bazandu-se pe puterea infinita de sugestie realizata cu ajutorul contrastelor, simbolurilor, exagerarilor in reactii si trairi. Atmosfera gotica a povestilor de secol XIX persista pe tot parcursul filmului. Intriga contine influente ale arhetipului basmului: doi indragostiti intalnesc moartea care incearca sa ii desparta, rapindu-l pe logodnic si ducandu-l intr-un spatiu inaccesibil lumii obisnuite. Doar cu ajutorul unei viziuni halucinogene, logodnica poate patrunde in spatele zidului inalt si ermetic, intalnind figura sumbra a mortii si implorand-o sa il readuca pe barbat in lumea celor vii. Doar ca moartea nu poate fi induplecata cu usurinta, dandu-i femeii trei (cifra simbolica!) sanse pentru a-l putea salva. Nu se stie exact cand se face trecerea de la lumea reala la lumea fantastica (poate in urma tentativei ei nereusite de sinucidere), insa femeia devine pe rand personaj in trei situatii care se desfasoara in lumi diferite: in Persia celor „O mie si una de nopti”, in Venetia renascentista si in China lui Confucius. 

In Persia, femeia devine Zobeide, sora califului, iar logodnicul ei devine paganul infiltrat din vest. Si in aceasta situatie idila dintre cei doi este interzisa, la fel ca povestea lor de dragoste din planul realitatii. Degeaba va incerca tanara fata sa-l salveze, caci pana la urma moartea deghizata in gradinarul califului il va gasi. Cea de-a doua incercare se petrece la Venetia. Femeia este de aceasta data promisa unui barbat influent, pe care nu-l poate iubi. Intriga se sfarseste intr-un mod la fel de fatal, cel ucis in duelul cu masti fiind chiar logodnicul ei. Cel care ii infige pumnalul in spate este insasi moartea deghizata intr-un slujitor maur. Episodul din China ne introduce intr-o atmosfera fantastica. Cei doi logodnici sunt de aceasta data ucenicii unui magician. Ei vor fi despartiti din nou, de aceasta data de catre imparatul Chinei, care, pe langa cadourile care i se ofera, doreste ca si femeia sa ii apartina. Indragostitii incearca sa fuga, ba chiar se metamorfozeaza in personaje mitice – o zeitate budista si un tigru – insa moartea care apare in chip de vanator calare pe un pegas (din nou un slujbas al puterii!) ii gaseste si il omoara pe barbat, de data acesta cu o sageata. Cu cele trei sanse fiind irosite, femeia revine la realitate, primind totusi inca o oportunitate de a-si salva persoana iubita. Timp de o ora trebuie sa caute pe cineva dispus sa renunte la propria-i viata.

Dar pentru ca viata este atat de pretioasa, nimeni nu se indura, nici macar un cersetor, nici macar batranii dintr-un azil, iar cand femeii i se ofera sansa de a lua viata unui nou-nascut (aflat in pericol de a pieri intr-un incendiu) in schimbul vietii logodnicului ei, aceasta refuza categoric. In final, femeia, figura tragica a povestii, accepta sacrificiul suprem pentru a-l putea regasi dincolo de moarte pe cel iubit. Mesajul desprins din aceasta poveste este ca nimeni nu se poate impotrivi mortii, care este inevitabila. Pana la urma, acesta este destinul fiecaruia dintre noi (n.b.: nu este surprinzator de ce titlul versiunii engleze a filmului este Destiny). 



Cum expresionismul german este legat in primul rand de simboluri, nu se pot trece cu vederea anumite cadre sau scene care adauga filmului un plus de magie si suspans. Trebuie mentionat simbolul zidului, care apare ca o granita ce separa lumea cunoscuta de cea a misterului. Femeia poate patrunde in spatele zidului doar prin intermediul unei viziuni care reveleaza intrarea in lumea fantastica. Aceasta viziune este provocata de potiunea magica oferita de farmacistul-alchimist, potiune cu efecte halucinogene, preparata de acesta din ierburile miraculoase culese sub clar de luna. In fata ochilor femeii se deschide o alta lume, una in care apar lucruri nemaivazute, ca de exemplu campia cu mortii umblatori care se indreapta spre zid, patrunzand in lumea necunoscutului.

O alta secventa cu un foarte puternic impact asupra privitorului este cea a camerei lumanarilor. Cutremuratoare este explicatia pe care moartea i-o da femeii: atunci cand o lumanare se stinge, cineva inceteaza din viata. Alte momente care mentin spectatorul intr-o lume a fantasticului sunt metamorfozele, in special cele din episodul chinez: transformarea unor soldati de jucarie intr-o armata, preschimbarea unor slujitori in porci si, mai ales, metamorfozarea celor doi indragostiti in simboluri de mare rezonanta in orientul indepartat. Impresionanta este si secventa din finalul filmului, atunci cand cei doi se regasesc si, mai presus de moarte, isi continua drumul impreuna. 

O componenta extrem de importanta a spectacolului a fost muzica si felul in care aceasta s-a imbinat cu filmul, adaptandu-se perfect la toate povestile si la tranzitiile de la o lume la alta si de la o stare la alta. Acompaniamentul sonor a evidentiat momentele de suspans, momentele de umor sau cele dramatice. A curs la fel de natural ca fluxul povestirii. Ansamblul Einuiea – format din Calin Torsan (fluiere drepte, fluiere traditionale si clarinet), Silviu Fologea (chitara electroacustica), George Turliu (saz, kazoo, psalteriu si voce) si Juan-Carlos Negretti (darbuka, bongos, cinel si percutii de culoare) – a invitat publicul la o calatorie muzicala cu diverse influente stilistice, de la cele renascentiste la cele din orientul mijlociu si indepartat. Cele trei arte, muzica, cinematografia si poezia, s-au imbinat atat de bine incat de foarte multe ori m-am intrebat daca acordurile conduceau povestea sau viceversa. 



Spectacolul a stat sub semnul misterului, al coincidentelor, al potrivirilor care rar se intalnesc intre textele si imaginile preluate din contexte diferite si apoi suprapuse. Si cu greu m-am dezmeticit din vraja creata de acest sincretism de arte, urmarind imaginea cum se intuneca, ascultand ultimele armonii si ramanand cu gandul la poezie. 



Acuma,
cade cortina
peste Atheneu,
aula, treptele
reintra
in linistea intacta.

Roxana Leahevici


PS. Alta recenzie a aceluiasi eveniment, semnata Loredana Baltazar: Moartea obosita si Iubirea atotputernica (pdf).




______
Autor:
 
Tag-uri
| cronica de film | film |
Evenimente in Urmatoarele 2 saptamani
Stiri
LMMJVSD
Anul anteriorMai 2019 Anul urmator
  0102030405
06070809101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
       
 Ianuarie
Februarie
Martie
Aprilie
Mai
Iunie
Iulie
August
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
Decembrie
 
echipa dordeducaPrima pagină | Evenimente | Impresii | Foto | Stiri | Echipa | Parteneriate
Toate materialele de pe aceste pagini sunt scrise de noi pentru placerea cititorilor nostri. Avem totusi niste Conditii de utilizare.
despre noi
publicitate
parteneriate
echipa
contact
Cu scuzele de rigoare, dordeduca.ro e momentan în hibernare; vom reveni într-o formă nouă. ¯\_(ツ)_/¯ [ 📸 instagram]