dordeduca
0 evenimente in martie:
etc
  • home
  • evenimente
  • impresii
  • foto
  • news
  • dordeduca ical ics
  • twitter
  •  

Impresii
20 octombrie 2004 alex

Mesaj catre pamanteni

Galerie Film cazare Harta Transport Comentarii
Primele cateva secunde sunt ceva mai grele. In rest, totul decurge cam asa cu ti-ai putea dori: stai agatat in chingi si admiri peisajul intr-un zoom continuu. Dupa cum poate banuiati, cel mai interesant lucru este primul pas: inauntru - afara - un exercitiu de incredere in ce ti-au povestit instructorii si ce-ai mai vazut la altii si la televizor pana acum - mai sunt 1000 m pana acasa.

click to view full size click to view full size click to view full size click to view full size click to view full size click to view full size

Pe de alta parte, am asteptat asa de mult momentul respectiv, si am apucat sa ma laud atator prieteni si rude ca o sa sar ca era mult prea rusinos sa nu. De altfel mi s-a spus ca nu trebuie sa ma inspaimante prea tare cei 1000 de metri - ultimul centimetru e de fapt cel care face diferenta :)

click to view full sizeNu-mi explic nici acum ce determina de fapt oamenii sa sara din mers dintr-un avion functionabil insa m-am conformat si eu semnului dat de instructorul de zbor. Dupa cateva secunde de zona crepusculara se deschide parasuta, constientizez orizontul si o foarte mare suprafata din glia tarii sub picioare. Moment de maxima recunostinta - fata de orice si oricine. Desi destul de rapida, deschiderea nu e deloc violenta - n-am auzit pe nimeni sa se planga de un soc in momentul respectiv. E greu sa aproximezi viteza de cadere, pamantul se apropie insa intr-un ritm deloc amenintator.

Imediat dupa deschidere sub mine erau ditamai satul (Strejnic) ocazie cu care am inceput sa ma joc cu comenzile de pilotare. E o placere sa vezi ca te asculta si ca poti sa controlezi destul de usor deplasarea pe orizontala. M-am uitat in jos am vazut aterizarea primilor colegi de zbor - deci se poate :)

click to view full size click to view full size click to view full size click to view full size click to view full size click to view full size click to view full size click to view full size click to view full size

Inca 2-3 comenzi de acomodare, niste piruete timide si altimetrul imi indica deja 250 m, inaltimea de unde incepe schema de pilotare pentru aterizare - ideea de baza e ca pe ultimii metri sa vii cu vantul in fata. Ma uit la instructorii de la zona de aterizare (care devenise deja destul de aglomerata) sa vad care ma va lua in primire - identific paletele care urmau sa-mi ghideze aterizarea. Altcineva utilizeaza o portavoce in directia mea - sunt insa prea departe sau prea emotionat pentru sincronizarea sunetului cu vizualul... Intru pe pilot semiautomat urmarind miscarile intructorului de la sol, la inaltimea de 1.5 - 2 m infund comenzile.. si gata. Sunt acasa! Revin la conditia de pamantean biped recunoscator presiunii gravitationale de sub talpi :)

In conditii optime, aterizarea e extrem de lina, socul impactului cu solul e ca si inexistent. Beginner's luck - multumita ghidajului de la sol, am aterizat in raza de 5 m din prejurul punctului fix - realizare cu mult peste ceea ce-mi propusesem pentru primul salt.

click to view full size click to view full size click to view full size click to view full size click to view full size click to view full size click to view full size click to view full size click to view full size click to view full size click to view full size click to view full size click to view full size click to view full size click to view full size click to view full size

Momentul povestirii este August 2004 - la jumatate de an de cand ne-am inscris (eu si Verde) in cursul sustinut de Aeroclubul Romaniei si dupa multe amagiri si amanari din diverse motive. Preferatele mele sunt cele 2 ore de interdictie de zbor cu ocazia revenirii in capitala a 'vecinilor' unor cetateni cu domiciliul de weekend in comuna prahoveana Cornu.

Au urmat salturile 2 si 3, in care trebuie sa recunosc ca mi-a fost din ce in ce mai frica - probabil stiam despre ce e vorba, insa senzatiile sunt atata de intense incat nu apuca sa se estompeze dupa doar cateva salturi. Exista o zicala: Nu poti scapa niciodata de fluturasii din stomac dar in timp ii poti dresa sa zboare in formatie - simt ca mai am mult pana atunci. In momentul parasirii avionului inca mai simt ca ceva nu e chiar in regula si poate n-ar trebui sa ma dau jos din avion in timpul mersului. Sunt absolut convins ca parasutismul e un sport destul de safe insa cu cat trece timpul, cand incerc sa reconstruiesc momentele respective inca ma mai gadila frica. Asta nu va ma impiedica probabil sa ma pot lauda cu acte de tupeu aerian si in sezonul 2005 - de altfel mai am minim 23 de salturi pana la licenta :)

click to view full size click to view full size click to view full size

Mai multe poze din aceeasi serie:
 dordeduca.ro / media / parasutism
 webshots 1 2
Dragos la primul zbor cu parapanta.
Aeroclubul Romaniei
______
Autor: Alexandru Popescu
 
Tag-uri
| parasutism | Strejnic |
Evenimente in Urmatoarele 2 saptamani
Stiri
LMMJVSD
Anul anteriorMartie 2024 Anul urmator
    010203
04050607080910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
       
 Ianuarie
Februarie
Martie
Aprilie
Mai
Iunie
Iulie
August
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
Decembrie
 
echipa dordeducaPrima pagină | Evenimente | Impresii | Foto | Stiri | Echipa | Parteneriate
Toate materialele de pe aceste pagini sunt scrise de noi pentru plăcerea cititorilor noștri. Avem totuși niște Condiții de utilizare.
despre noi
publicitate
parteneriate
echipa
contact
Cu scuzele de rigoare, dordeduca.ro e momentan în hibernare; posibil să revenim într-o formă nouă. ¯\_(ツ)_/¯ [Fb / Ig]