Maroc - Atlas 2007 (5)

Ziua 21 - 26 aprilie: Tazlida - Marrakesh – Ouzoude

Azi plecam foarte “matinal”, pana in ora 8.30 am, si asta pentru ca sunt cam 200 km pana la cascada Ouzoude unde vrem sa punem tabara si sa vedem in drum, cat de cat, Marrakeshul. Drumul pana la Marrakesh este pe serpentine ce ajung la 1800-1900 m alt. E cam ciudat sa fii la munte si brazii sa lipseasca din peisaj. Pe o bucata de drum am avut o padure de pini inconjurata de gard.



Cam o ora si jumatate ne-a luat sa ajungem la Marakesh si mai bine de jumatate de ora sa nimerim o intrare, dupa multe ziduri, sensuri unice, noi - evident - pe contrasens, si ca urmare des facut stanga imprejur.



Garzile regale pazesc semet in acelasi rosu puternic ca si la Rabat. Zidurile numeroase si inalte, de cele mai multe ori inconjurand un maidan, sunt in drum.
Culoarea predominanta este nisipiu-pamantiu. Multe biciclete si motorini sunt pedalate.



Starea predominanta este de “a sta”, indiferent de loc si de ora. Lenea este la ea acasa…sau relaxarea. Aici regasesc aceleasi reguli de trafic ca si in celelalte tari afro-arabe (aproape absente). Norii vestesc apropierea ploii. Intre zidurile medinei sunt multe gauri si se pare ca singurii cuceritori sunt micile inaripate care si-au gasit culcus cuibarindu-se intre ele.



Descopar cu mare uimire cea mai mare piata din lumea mediteraneeana: Piata Jema El Fna, candva piata de sclavi. Azi, serpii, in special cobrele, sunt principali sclavi pusi sa joace la sunetele trompetelor. Exotismul este aparte in acest oras, pentru mine cel mai reprezentativ pentru ceea ce credeam ca este Marocul inainte de a pleca de acasa.



Am reusit sa vad piata in mare graba, la limita de a o rata de-a dreptul. Razvan ne-a luat de cate o aripa pe mine si pe Bogdan si ne-a aratat-o. Senzationala descoperire! A meritat sa se supere Roxana pe asteptarea noastra.



Moscheea Koutoubia este cea mai mare moschee ce a functionat permanent in ultimii 600 de ani (aproximativ din secolul XV).
Cand ajungi la Marakesh, mai intai te intampina foarte multi trandafiri si bougainvillea, dar si alte specii de flori ce te atrag cu culorile lor ca pe albine.
Ma mai uimesc numeroasele farmacii cu reclame puse la vedere ce pot fi observate de departe. Eu si cu Roxi mai folosim farmaciile pentru toaleta in cazuri extreme, cand boschetii nu ne ajuta si densitatea populatiei este prea mare.



Vizitam si Pavilionul Al Menara. Pozitionate la vest de Marrakesh, la "poalele" muntilor Atlas, gradinile Menara au fost amenajate prin secolul XII de catre - exercitiu de dictie - Almohad ruler Abd al-Mu'min. Apoi pavilionul a fost construit prin secolul XVI de catre dinastia Saadi si renovat in secolul XiX de catre sultan Abderrahmane of Morocco.



Prin pavilionul regal, folosit vara pentru plimbari, ne plimbam cu totii si admiram crapi care mai sar din cand in cand din lac. Din pacate nu era destul de senin sa vedem si Atlasul.



Ziduri – kilometri de ziduri - se inalta din pietre ce ar ridica vreo trei blocuri. Ele imprejmuiesc un teren viran sau – mai rau – gropi de gunoi.
Pranzul il luam pe marginea drumului, sub forma unor frigarui. Mielul a fost bun si adevarul este ca ne era si foarte foame: 2,5 kg cu 60 dh/kg de carne prajita (facuta la gratar, dupa negocieri).




______
Autor: Cornelia Florea

pagina urmatoare »