Ziua 8: duminica 22 iulie Ultima zi a festivalului. Ne intoarcem la Sumuleu Ciuc, la Biserica Manastirii franciscane, acolo de unde a pornit sirul concertelor, in duminica trecuta. Dimineata are loc singurul recital de orga al festivalului, cel al lui Wilhelm Schmidts, sub titlul „Stylus phantasticus” si „concerto” italian in muzica de orga a lui Bach. Un program structurat in jurul unei idei tematice, care isi propune sa evidentieze doua fatete ale compozitiilor pentru orga ale lui Bach, precum si felul in care acesta a fost influentat de predecesorii sai. Intotdeauna am preferat programele de acest tip, cu o conceptie unitara, care isi propun o tema sau urmaresc un fir calauzitor, in fata celor care nu sunt decat o simpla alaturare de piese intre care nu exista nicio conexiune ideatica. Au existat cateva aspecte legate de acest concert de care am devenit constient in timpul pregatirii sau chiar in decursul desfasurarii lui. In primul rand, am realizat adevaratele dimensiuni ale provocarii pe care i-am aruncat-o lui Wilhelm Schmidts atunci cand i-am cerut sa duca la capat acest proiect. E foarte dificil sa „executi” un program integral baroc pe o orga care nu a fost gandita in acest sens (instrumentul fiind pneumatic, un Wegenstein construit in prima jumatate a secolului XX). Orga in sine este impresionanta, cu un pupitru asemanator, in ochii unui profan, panoului de comanda al unei navete spatiale: numeroase comutatoare, butoane, manete, pedale, actionari etc. A stapani un astfel de instrument (era sa spun: „a conduce o astfel de naveta”!) inseamna a cunoaste bine stiinta registratiei, a modului in care se adapteaza posibilitatile timbrale si expresive ale orgii la caracterul si mesajul fiecarei compozitii in parte. Aici intervine decisiv fantezia, simtul proportiilor si bunul gust al interpretului. Planurile sonore au fost atent gandite si savant alternate, astel incat de-a lungul concertului a iesit la iveala intrega capacitate de exprimare muzicala a instrumentului. Pe masura ce acultam succesiunea pieselor din program, constatam o data in plus soliditatea arhitecturii sonore a edificiului care se construia nu sub ochii, ci in auzul nostru. Un „challenge” care presupune nu numai munca si inspiratie, dar si curaj, tenacitate si profunzime de gandire. In fine, concertul final al festivalului a apartinut, in mod traditional, Orchestrei de Camera Ciuc, care timp de o saptamana a pregatit sub conducerea „alchimistei” Ulrike Titze cinci piese instrumentale care acopera aproape doua secole de muzica. Avand deja experienta colaborarii din anul trecut, Ulrike Titze a stiut sa dea coeziune si omogenitate intregii orchestre, care o oferit un sunet plin, rotund si viguros, bucuria de a canta impreuna fiind evidenta pe tot parcursul programului. Violonista germana a reusit sa-i faca pe instrumentistii din fiecare compartiment sa se asculte unii pe altii si sa „functioneze” ca un organism bine articulat si armonizat. In incheiere, cateva cuvinte despre lucrarea centrala a programului, Concertul pentru contrabas si orchestra nr. 2 de Dittersdorf. Scrisa original in Re major de catre compozitorul oradean, aceasta lucrare a suferit modificari de-a lungul timpului, odata cu trecerea la variantele moderne ale instrumentului (cu un acordaj diferit), azi fiind cantat in Mi major. Solistul acestui concert, Botond Kosty�k, a facut efortul de a-l oferi publicului in forma initiala, asa cum nu a mai fost auzit de foarte multi ani. Un demers dificil de „restaurare” sonora, care a urmarit redarea cu maxima fidelitate a intentiilor si afectelor compozitiei. Ceea ce presupune nu numai virtuozitate, dar si un mod aparte de a-si apropia lucrarea si de a patrunde in zonele cele mai intime ale structurii acesteia, de unde au rezultat si cele doua cadente scrise de insusi solistul acestui concert. Un final cat se poate de potrivit pentru Festivalul de Muzica Veche, sintetizand astfel intr-un mod edificator insasi esenta lui. Mai multe informatii despre festival: www.musica-antiqua-hr.ro
______
Autor: Radu Radescu
|
|