Din Kiev facem aproape doua ore pana la Cernobil. Ajungem la birourile din zona 3: checkpoint "Dytyatky" . Pentru a patrunde in teritoriu, Vladimir lasa o lista cu numele noastre. Toti avem pasapoartele la noi pentru identificare (nu pentru ca atunci cand ne vom intoarce nu vom mai putea fi identificati:)).
Radiatia din aer este cam aceeasi de acasa. Primele informatii le primim de la Denis ? ghidul nostru ? care ne si convinge sa cumparam niste albume foto cu Cernobil: "A star is burn" (aprox. 25 lei/bucata, mult sub valoarereala), dupa ce suntem impresionati si de niste fotografii de dupa dezastrul nuclear. Apoi, mergem la cumparaturi. In Cernobil sunt patru magazine foarte bine aprovizionate: produse de menaj, papusi, prezervative (marimea xxl) si evident o gama larga de bauturi alcoolice. Ghidul isi ia o sticla de coniac pe care o deshide cu nerabdare in masina. Ocupatia sa principala ? in afara de cateva informatii date noua ? e omoratul mustelor care se pare ca sunt destul de rezistente la radiatiile in aer.
Urcam in ?vagoane? si oprim langa statuia eroilor salvatori, apoi la tancurile aduse de la cetrala, martore la dezastru. Aparatul Geiger-Muller arata
41.85 mSv (peste 200-300 ori radiatia normala). (Multumim celor de la
Matefin pentru aparate). De asemenea, oprim si intr-un cot al raului Pripiat unde sunt "acostate" navele din timpul exploziei. Radiatia din aer depasea de 10 ori normalul. Personal nu m-ar fi tentat sa pescuiesc in zona, desi...exista amatori, mai ales ca "are balta peste".
Luam si pranzul, fiind inclus in tariful turului. Am platit 235 lei/persoana (echivalentul). Baietii fac deja mistouri de genul: ?Ba, puteam sa imi las a 3-a mana in masina!? sau ?Ai vazut ce aripi avea pisica aia??. Aperitivul are in componenta un ou frumos ornat in forma de iepuras, supa de dupa are crutoane, iar al treilea fel de mancare are multa carne pe care niciunul nu o termina, iar garnitura e un fel de coliva. Ne gandeam daca am murit deja. Acesta are un miros ingrozitor, miros regasit in padurea de la Cernobil. Evident ca nu ne abtinem sa masuram si radiatia mancarii. Nimic special, cote normale. Niste ofiteri iau pranzul cu noi, dar au alt fel de mancare. Nu putem sa nu ne intrebam de ce. Aratau de vreo 60 de ani si aceleasi glume ne fac sa ne intrebam daca or fi implinit 25. Apoi avem de ales intre cafea si ceai...de porc. :D
______
Autor:
Cornelia Florea