Intre ziua de ieri si ziua de maine

Poate ca ziua de ieri nu incepuse prea bine;
Coborand din metrou la Unirii, imi sarisera in ochi niste imensitati de cutii de tigari atarnate pe toti pilonii peronului (nu spun ce marca) sub care scria cu negru, sfidator”TUTUNUL DAUNEAZA GRAV SANATATII”; m-au usturat ochii toata ziua, creierul meu nu reusea sa priceapa de ce a fost nevoie de atatea cutii; pe fiecare stalp...!

Apoi jobul…

Si apoi a venit defularea…voiam sa merg la TNB sa vad o foto-expozitie: "Moving Tendencies"; … ma simteam ca si cum cineva se “jucase elasticul” cu nervii mei, si dupa ce-i intinsese si acestia zbarnaisera bine ii parasise fara rost; Eram pornita rau…sustineam printre altele ca nu vreau sa fiu agresata de reclame , ca nu sunt obligata sa ma adaptez la lumea asta, ca nici sa fug, unde?, in varf de munte ca sa scap de toata nebunia asta nu-i o solutie….
Ma “usturau” ochii…

Pe terasa pustie de la Motoare, protipendada boema de asta vara disparuse subit; desi nu ploua.. si nici ger sa crape pietrele nu era… oare de ce nu-si mai etalau si acum originalitatea?

In fata unei masute cu un 50 de vodka (din care n-am savurat cu adevarat decat feliuta de lamaie), un pahar de bere si un pachet de tigari, aveam o frapanta senzatie ca bag in mine otrava… cu mana mea; ma trecea si un gand, ca vine weekendul si ca Dumnezeu si-a bagat un deget in urechea mea si mi-a “spus” ca va fi vreme faina si-o sa plec pe munte…pe munte! Printre altele imi mai doream sa vina cineva sa-mi aduca o pereche MARE de aripi…

De obicei nu ma manifest asa; ma miram si eu de unde-mi veneau idei asa ciudate in cap…voisem sa vad o expozitie de fotografie la care n-am putut intra pentru ca se pregatea un spectacol, de dans; asa ca am mai asteptat o ora sa vad despre ce e vorba;

La Centrul national al dansului ce-a urmat a fost…o perfecta exprimare a recentelor mele ganduri. Si cand am iesit de acolo, toata energia aceea haotica care ma zapacise neputand-o exprima…tacuse, aveam senzatia ca s-a transformat, ca cei 5 din trupa de dans au exprimat-o in locul meu; cumva…ma exprimasem prin ei;





Nu stiu ce au inteles altii din spectacol, textul a fost in franceza, l-am inteles partial, dar combinat cu vizualul puternic, cu firul sonor care lega scenele intre ele printr-o respiratie, suflu de viata, faptul ca ne-au plimbat prin scene de viata conducandu-ne delicat dintr-o sala in alta (astfel ca am intrat pe la etajul 5 si am iesit pe la 3) m-au facut sa nu simt nici macar o fractiune de secunda plictiseala;

M-au facut sa rad, si m-au pus pe ganduri, m-am surpins cu ochii cascati asteptand cu multa curiozitate ce se va intampla; n-au fost previzibili nici macar o secunda.

Au fost nebuni, tandri, revoltati, maniosi, ametiti, prinsi in nebunia vietii “de azi” cu toate iluziile si “produsele”ei, cu vitaminele, curele, bolile, razboaiele…..indignati si apoi “je m’en fous”-isti pana si de “un revolver pus la tampla”.



Au spus “DES MOTS DERRIERE LA VITRE”, au dansat si au uimit cu acrobatii si cu o conditie fizica pentru care recunosc, i-am invidiat.



La sfarsit, au fost aplauzele; nu mai conteneau, nici nu scadeau in intensitate! cei cinci stateau la 2 metri in mijlocul nostru, desculti pe podeaua rece de beton, simpli, si asteptau.
Ma intrebam daca nu le ingheata picioarele.
Si pana la urma una din artiste a izbucnit intr-un hohot de ras… fericire (?) surprindere(?)…parca nu-I venea sa creada…



Alte impresii ale Irinei:
Erori la meteo,Ciucas, 1 mai, Primavara in Fagaras,
Depinde cum privesti,
StufStock 2006,
Racos Moon Landing, Un violonist la Bucuresti


______
Autor: Irina Cristian