In cautarea mocanitelor

Fotografia feroviara nu a fost niciodata mai provocatoare ca acum cand toate liniile forestiere au disparut, cu exceptia CFF Viseu de Sus, iar locomotivele cu abur apartin unei epoci ce s-a incheiat acum doua decenii. In acelasi timp incalzirea globala si  modificarile naturii transforma in amintiri iernile acoperite cu zapada si gerul care face ca o imagine fotografica sa fie mai clara. O tabara de fotografie in Maramures la inceputul lunii martie este un prilej bun de a fotografia trenuri prin zapada si pana mai anii  trecuti aceasta era perioada cand puteam sa prind ultima ninsoare zdravana. Calea ferata forestiera de la Viseu de Sus este ultima "mocanita" care a supravietuit in Romania si este unica in lume prin faptul ca aici inca se mai transporta cu trenul bustenii taiati.

Lunile februarie si martie sunt cele mai bune pentru fotografie prin zapada datorita claritatii si luminii nu prea puternice si intr-o tabara specializata ai ocazia sa vezi in actiune toate locomotivele cu abur care functioneaza pe linie. In restul timpului mocanitele sunt folosite din ce in ce mai rar pentru trenurile cu turisti datorita costurilor mari pentru intretinere si reparatii.

M-am inscris din timp in aceasta tabara si asteptam cu nerabdare zapada pe care speram sa o gasesc in munti. Din pacate anul acesta a fost zgarcit in nea si primavara a venit mult prea devreme. Saptamana de fotografie a inceput luni dimineata cu un tren ce trebuia sa ajunga pana la Botizu. Trenul de luni dimineata este un pic mai lenes datorita numeroaselor manevre necesare compunerii lui si asa se anunta o zi lunga. Remorcati de locomotiva “Elvetia” (cea mai recent restaurata din depoul Viseu) am plecat pe Valea Vaserului alaturi de alti 16 participanti din diverse tari. Unii dintre ei nu erau pentru prima data pe linia de la Viseu si este placut sa-i revezi chiar si de doua ori pe an iar cu ceilalti sa participi la discutii despre cum este linia si unde sunt cele mai bune locuri pentru fotografiere. Dupa numeroase opriri tehnice traseul nostru s-a prelungit pana la Faina unde era necesar un utilaj pe care trenul il "cara la deal". Noaptea ne-a prins pe drumul de intoarcere imediat dupa plecarea de la Faina si ne-am intors la Viseu bucurosi ca mai gasisem ceva zapada prin vaile umbroase.

Ziua de marti venea cu un soare ce anunta contraste puternice intre negrul locomotivelor, albul zapezii si albastrul cerului. Am ales ca ruta linia spre Poiana Novat, unde se incarcau lemne, remorcati tot de locomotiva Elvetia. In spatele nostru urmatorul tren avea sa fie remorcat de locomotiva Mariuta (cea mai veche locomotiva cu abur functionala in Romania si unica in lume produsa de Orestein&Koppel in 1910). Dupa lungi manevre si zapada mare in unele locuri ne-am intors la Viseu dupa o zi mai frumoasa ca precedenta.

Dimineata de miercuri anunta o zi frumoasa de primavara si nu ne puteam hotari daca sa mergem spre Faina sau tot spre Poiana Novat. Ne-am avantat spre Faina,in trenul remorcat de Elvetia, pentru ca nu puteam sa pierdem imaginile cu trenul prin zapada si soarele de la Novicior ori Botizu. La punctul de alimentare cu apa ca si la Novat ne-a ajuns din spate trenul remorcat de Mariuta si am avut ocazia de a  fotografia cele doua mocanite ca la o parada de locomotive cu abur.



Poate ca cea mai speciala zi a saptamanii a fost joi cand am mers si am fotografiat trenul cu dubla tractiune, Mariuta si Krauss, intr-un spectacol unic.

De vineri dimineata deja membrii grupului incepeau sa plece spre casa. Am ramas zece participanti si am luat trenul spre Botizu remorcati de locomotiva Cozia 1. La tunele zapada era inca destul de mare si aceasta locomotiva este un subiect interesant.

Saptamana de fotografie a fost un succes datorita locomotivelor cu abur unice, dar si datorita soarelui si zapezii pe care am mai gasit-o pe Valea Vaserului. In acelasi timp datorita faptului ca aceasta tabara reprezinta o ocazie unica de a intalni pasionati de fotografie feroviara din diferite colturi ale lumii efortul se materializeaza intr-un schimb de experienta deosebit de valoros. In tarile Europei de Vest, din Marea Britanie si pana in Austria, astfel de linii sunt muzeu sau sunt deschise ocazional. In Romania avem inca ocazia sa descoperim autenticitatea unei activitati care a ramas neschimbata timp de aproape un secol si ne-am folosit de fotografie pentru a surprinde orginalitatea acestei traditii.

Mai multe fotografii gasiti pe www.cffviseu.ro
______
Autor: Daniel Secarescu