dordeduca
0 evenimente in decembrie:
etc
  • home
  • evenimente
  • impresii
  • foto
  • news
  • dordeduca ical ics
  • twitter
  •  

Impresii
03 februarie 2009 Cristina

HOSMAN. Locul unde l-am cunoscut pe Stapanul Timpului

Galerie Film cazare Harta Transport Comentarii

Am vizitat Hosman intr-unul din primele weekend-uri cu zapada din iarna aceasta. Aflasem ca aici se afla unul dintre cele mai frumoase si bine intretinute mecanisme de ceas din Transilvania, restaurat in urma cu sapte ani de un lacatus, pe nume Gacel. Calfa fusese tocmita de o mana de oameni gospodari care vroiau sa repuna in miscare mecanismul care statuse aproape 40 de ani. La restaurare, au contribuit financiar atat locuitori din Hosman, cat si oameni din Germania, Irlanda si Canada.
Pregatita cu bocanci de iarna, o harta aproximativa a zonei si cateva indicatii etnografico- geografice din partea Asociatiei Mioritics si a mentorului meu in ale culturii sasesti, Pavel Smicer, am plecat la vanatoare de informatii, convinsa ca va fi o experienta interesanta, ca mai toate experientele traite la cetatile sasesti din Transilvania.

 
Cetatea Hosman este vizibila de la doi kilometri departare, dominand prin inaltime si alura intreaga asezare. Am depasit indicatorul de Hosman si am intrat cu masina pe drumul laturalnic, in dreapta, spre sat, convinsa insa ca, pe vremea aceasta rece, nu voi gasi pe nimeni care sa-mi deschida portile. Ningea cu fulgi mari, ca in Fratii Grimm, formand un strat din ce in ce mai gros de zapada si, dupa cosurile fumengande, iti puteai da seama ca lumea se retrasese prin case, gonita de frig.
L-am sunat cu jumatate de inima pe Erich Gross, detinatorul cheilor cetatii sau cetatorul, cum i se spune prin sat. Nu mica mi-a fost surprinderea cand am aflat ca il gasesc chiar in cetate, asa ca in cinci minute imi parcam masina in imediata apropiere a scarilor care urca spre zidurile vechi de cand lumea.



Mi-am cufundat bocancii in zapada si mi-am strans instinctiv haina pe langa corp; l-am vazut asteptandu-ma in capul scarilor, infofolit intr-o geaca groasa, cu o caciula trasa pe ochi, si am grabit pasul. "Ce punctual este omul acesta...", mi-am spus.
Am intrat in incinta prin poarta grea deschisa larg (ferecata pe vremuri cu un drug de lemn), urmandu-mi ghidul de ocazie si incercand sa-i inteleg vorbele luate de vantul rece si de ninsoare. Am aflat ca locuia acolo, alungat de necazuri si probleme, in doua camere construite in zidul cetatii. "Femeile din sat spun ca eu dorm cu mortii; dar eu rad si le raspund ca, de fapt, dorm in Casa Domnului!..."



M-am oprit sa privesc curtea interioara; zidurile groase si inalte erau cufundate intr-o liniste atemporala, sparta din cand in cand de zgomotul zapezii tasate grabit, sub pasii vreunui satean. Undeva in spate, in zid, la capatul unei scari de lemn, o afumatoare. In dreapta, o intrare ascunsa, ce ducea catre spatiul administrativ. In fata, biserica rece, impozanta, tacuta. In stanga, curtea si poarta spre cimitirul vechi de sute de ani din spatele cetatii. "Pot sa intru in biserica?..." "Sigur, stai sa deschid..."
Dupa 10 minute, am iesit inviorata. Frumusetea bisericii, a portalului de la intrare si caldura emanata de lumanarile aprinse in altar m-au facut sa uit de frigul de afara. "Vrei sa vezi turnul de aparare?..." "Bineinteles! Vreau sa vizitez tot..."

... Am inceput sa urc pe scara de piatra extrem de ingusta a turnului. In timp ce-mi feream umerii si capul de pietrele asezate neregulat pe perete, ma gandesc din ce in ce mai serios daca nu ar fi mai bine sa ma razgandesc. Ma bucur, insa, ca nu am facut-o; ceea ce a urmat mi-a schimbat ziua. Erich m-a ghidat spre spatiul unde este adapostit mecanismul ceasornicului cetatii. "Ce ciudat!...nu functioneaza..." am gandit involuntar, amintindu-mi de faptul ca toate ceasurile aflate in turlele bisericilor sasesti functioneaza de obicei impecabil. Inainte de a apuca sa-mi termin gandul, Erich a inceput sa-mi povesteasca: "In fiecare luna, opresc ceasul cate 48 de ore. Il verific, il ung si-l las sa se odihneasca... L-am oprit aseara si-i dau drumul abia maine seara, duminica, sa nu stric programul nimanui. Stii, satul merge dupa clopotele bisericii; multi pleaca dimineata la munca, la Sibiu sau Agnita, dupa ora batuta de ele. Hai sa-ti arat cum merge..."



S-a apucat sarguincios de invartit la o manivela, care a pus in functiune o roata zimtata, apoi o alta, apoi un intreg mecanism. La un moment dat, s-a auzit un click metalic si unul din clopote a inceput sa bata sobru, de trei ori. "Uite, asa bate clopotul mic pentru fara un sfert. Stai sa vezi cum bate si clopotul mare...". Mi s-a facut pielea gaina. Ceasul functiona special pentru mine, iar clopotele ma salutau cu voce tare, de se auzea in tot satul. Am realizat dintr-o data ca rolul acestui om singuratic, saracit de necazurile vietii si refugiat in zidurile unei cetati vechi "de cand lumea", este extrem de important pentru comunitatea din care face parte. M-am auzit gandind cu voce tare: "Stau de vorba cu Stapanul Timpului!..."
M-a privit surprins, s-a gandit o secunda si a inceput sa rada incurcat. "Nu m-am gandit niciodata la asta... cred ca poti sa spui si asa..."



Dupa ce am vazut gurile de aparare si am mai urcat vreo doua scari, am ajuns in varful turnului. Pe fiecare dintre cele patru laturi, erau cate doua ferestre. "Cea din dreapta, este pentru nunti; cea din stanga, pentru inmormantari. Cand se casatoreste sau moare cineva din directia respectiva, eu deschid una dintre ferestre, dupa caz....", ma lamuri Cetatorul.



Am facut cateva fotografii, am mai stat cinci minute de vorba despre ceas si am dat sa-mi iau la revedere. Erich Gross m-a privit curios: "Si zici ca ai venit special ca sa vezi Hosman?...Ar fi bine sa nu ne uite lumea...".
I-am zambit si l-am asigurat de tot sprijinul meu. "Voi spune despre locul acesta tuturor celor care vor sa viziteze zona. In ultima instanta, oamenii ar trebui sa-l cunoasca si ei pe Stapanul Timpului si cetatea pe care o are in grija..". Am vazut cum isi indreapta spatele, mandru, si m-am bucurat, avand sentimentul ca tocmai i-am dat acestui om un scop.


 
Despre Cetatea Hosman
Cetatea Hosman este situata la aproximativ 24 km de Sibiu, pe drumul spre Agnita, in mijlocul satului Hosman (parte a comunei Nocrich). Cetatea este asimilata patrimoniului istoric din zona Vaii Hartibaciului si adaposteste o biserica romano-catolica, construita in jurul anului 1275. Biserica este inconjurata cu doua incinte de ziduri. Turnul-poarta este situat in nord-vest, in zona in care se intalnesc zidurile celor doua incinte. In interiorul cetatii, s-au construit alte doua turnuri patrate, cu trei etaje, iar in vest, se afla o casa fortificata. Zidurile sunt inalte de 7 -8 metri, din care doar primii 3 metri sunt din piatra, ramasite alte zidurilor vechi. Modelul arhitectural folosit la ridicarea marelui portal este cel al Catedralei Sfantul Stefan din Viena.



Ceasul din turnul central, realizat manual, este o adevarata opera de arta. Din pacate, nu se stie nici cand a fost lucrat si nici cine este mestesugarul care l-a facut. Mecanismul acestuia este din fier forjat, iar palierele si mecanismul de frana au fost lucrate din alama turnata. Pendulul (avand o lungime de 2.75 m) este tot din fier forjat. Dupa 40 de ani de tacere, in 2002, ceasul a fost reparat si pus in miscare, prin grija unor sateni si a unor prieteni ai acestora din strainatate. Cetatea se intretine din donatii.
Pentru alte detalii despre cetatea Hosman: www.biserici-fortificate.com

______
Autor: Cristina Munteanu
 
Tag-uri
| biserici fortificate | ceas | cetate | Hosman | sasi | Transilvania | Hosman |
Evenimente in Urmatoarele 2 saptamani
Stiri
LMMJVSD
Anul anteriorDecembrie 2022 Anul urmator
   01020304
05060708091011
12131415161718
19202122232425
262728293031 
       
 Ianuarie
Februarie
Martie
Aprilie
Mai
Iunie
Iulie
August
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
Decembrie
 
echipa dordeducaPrima pagină | Evenimente | Impresii | Foto | Stiri | Echipa | Parteneriate
Toate materialele de pe aceste pagini sunt scrise de noi pentru placerea cititorilor nostri. Avem totusi niste Conditii de utilizare.
despre noi
publicitate
parteneriate
echipa
contact
Cu scuzele de rigoare, dordeduca.ro e momentan în hibernare; posibil să revenim într-o formă nouă. ¯\_(ツ)_/¯ [Fb / Ig]