Hai-hui prin Africa de Est

Mic dejun continental in acceptiune europeana: paine, unt, gem, ceai/cafea, eventual suc. Echivalentul kenyan: suc proaspat stors de fructe tropicale, cafea/ceai, platou de fructe locale (papaya, ananas, mango, banana, portocala in diverse combinatii), oua gatite in 4 feluri la alegere, clatita (fix ca la noi), carnat, cartofi (inca o codita de cultura englezeasca). Continental mai generos.

Prin oras e forfota mare. Ce m-a marcat si ieri si in mai mare masura azi este ca sunt apreciabil de multe cladire frumoase, majoritatea cladiri publice. De fapt, sunt chiar putine cladiri publice urate. Si totusi orasul cu totul nu m-a dat pe spate. In prima faza, am avut senzatia ca cladirile sunt niste indivizi fara legatura. Impresia e de eterogenitate: in inaltime, in asezarea in oras. Ce e iarasi suspect dar placut este ca, desi toate cladirile sunt construite in stil modernist (anii 50-60, cam ca la noi – Arhitectura, Politehnica Bucuresti, hotelurile de pe litoral), cladirile sunt foarte diferite. Se vad intentii similare dar concretizari diverse. Ce se intampla probabil e rezultatul unei lipse de plan general de dezvoltare a orasului. S-au dezvoltat zone, bucati, mici grupuri de cladiri. Distributia imprastiata a turnurilor si a cladirilor inalte face ca sa fie foarte simplu sa te orientezi in prin oras, sa afli daca nu unde esti exact, macar unde vrei sa ajungi.

Suburbia e alta poveste. Am ajuns in Karen si in Langata, suburbii din sud, calatorind cu Citi Hoppa – autobuze mai mari si mai rasarite decat micutele matatu (si care transporta lume ceva mai ingrijita, probabil datorita destinatiilor). Soseaua trece printre case coloniale rasfirate si ascunse in spatele vegetatiei, complexe de apartamente pentru expati, lodge-uri si centre comerciale. Aparent, cei ce stau pe aici au cam tot ce le trebuie in zona si nu trag foarte des pana in centru, decat daca este musai. Tot aici sunt grupate multe centre medicale si misionare.



Westlands, o alta suburbie mai rasarita, arata altfel. Este mai aproape de centru orasului, deci mai accesibila, mai compacta si mai verde. Este mult mai prietenoasa pentru plimbatorul pe jos. Dupa amiaza a dat 10 stropi de ploaie si cu ei am da de partea agasanta a “ospitalitatii” locale. In functie de cata energie am avut, a trebuit sa ii expediez pe respectivii in moduri mai mult sau mai putin “curtoase”. Parte dezamagitoare – episoadele m-au impiedicat sa casc gura si buzunarul la piata saptamanala a artizanilor.


______
Autor: Ilinca Maican

pagina urmatoare »