Auzii de Global Bike Trotting pe la inceput de iulie or so: niste cetateni din Germania au considerat ca ar fi amuzant sa trimita o bicicleta de bambus in jurul lumii, de una singura, sa vada daca se intoarce inapoi.
Era frumos afara si inca nu se inscrisese nimeni din Romania, asa ca din patriotism digital m-am inscris[1] si eu ca potential purtator de stafeta. Regulile de baza erau destul de simple, cine preia bicicleta isi alege singur traiectoria (dar cat de cat spre est), coordonatorii incearcand sa faca legatura intre voluntarii din diferite zone. Daca se ajunge intr-un oras de unde nu s-a inscris nimeni la preluare, se cauta si se da in primire unui magazin de biciclete, de unde poate se nimereste cineva sa o preia la un moment dat.
Ca sa nu vada lumea degeaba, ca deranjul sa capete sens, plimbarea lui Bamboo 1 a primit misiunea sa faca nitel zgomot si sa adune fonduri pentru un ong care aduce apa potabila unor sateni din India, care nu prea au. Apa potabila.
Mai ca uitasem de Global Bike Trotting cand Bamboo 1 a intrat in Romania, 6 luni si minus 30�C mai tarziu. Un mic moment de 'oops', iarna nu-i chiar ca vara. Da ce era sa fac. Rock'n roll si aspirina!
Am urmarit usor ingandurat cum bicicleta trecea Carpatii deja inghetati. Simt nevoia sa reiterez, ma inscrisesem ca voluntar in iulie, pe caldura :)
Cu toate astea, vremea era inca surprinzator de binevoitoare, mult mai calda decat s-ar cuveni la sfarsitul lui noiembrie. Doar ca nu stiam pentru cat timp. Si traiam cu presupunerea ca mai toti ciclistii precedenti erau ceva mai ciclisti decat subsemnatul.
La evenimentul de predare a stafetei, printre entuziastii ciclisti constanteni, unul a fost mai entuziast decat toti ceilalti si vazand ca merg singur, a zis ca se baga si el. Si-asa m-am facut si cu coechipier, in seara dinainte.
Intre timp, jurnalele meteo anticipau venirea grabita a iernii. Pentru inceput, a 2-a zi, luni, 90% sanse de precipitatii. Deci aveam o sansa buna sa incepem cu o pauza :) Marti parea ok, dup-aia urmand sa se raceasca brusc. Adica un scenariu de 'ori acum ori la primavara'. Si n-as fi vrut ca Bamboo 1 sa se impotmoleasca fix in gestiunea mea.
Furtuna din noaptea dinaintea zilei Z (cu tot cu copaci daramati) m-a linistit, n-aveam de ce sa ne trezim prea devreme.
Totusi la 10 dis-de-dimineata, Bogdan ma trezi entuziast si nerabdator, cerul se aproape inseninase. Am incalecat si-am demarat.
Bamboo 1, nitel mai grea decat o bicicleta de fabrica se conduce? totusi surprinzator de lin. Neducandu-ma insa capul sa-mi reglez saua in prealabil, am fost beneficiarul unui masaj (extern) de prostata, in sensul neplacut al cuvantului. Am corijat cat am putut situatia si am purces mai departe. Vreme aproape perfecta (pentru inceput de decembrie), 10�C, fara ploaie. Asta daca n-ar fi fost un vant cum mai degraba la malul marii gasesti, care a emulat perfect si inoportun pedalatul in panta.
Insa Mangalia nu e chiar asa de departe, si prima zi s-a terminat cu o promenada placuta prin statiunile din sud - cu grad de acoperire zero la momentul respectiv - ca-n Zona Crepusculara.
Dupa care am trisat putin, am lasat bicicletele in Mangalia si am luat microbuzul inapoi ca sa ne putem prabusi in confortul patului de-acasa.
A 2-a (si ultima) zi. A 2-a zi am inceput cu o pauza in Vama Veche, because, Vama Veche. Dupa care am purces la granita. Unde am fost intrebati daca suntem echipati cu cauciucuri de iarna :)
Dupa cum poate stiti, litoralul bulgaresc imediat proxim celui romanesc nu e foarte animat. Cateva satuce si cateva eoliene presarate printre. Eoliene care erau in plina activitate, vantul isi facea treaba, in folosul eolienelor si a poporului bulgar insa nu si al nostru, in loc sa ne bata cumsecade din spate, batea lateral-fata. Intre timp a scazut si temperatura la zero and beyond.
Pe la Kavarna semnalizatoarele sunt nitel bulversate, arata ba 63km pan la Varna, ba 65, 62, iar 63 asa ca momentul 60km a fost un prag psihologic.
Dupa care vantul a inceput sa bata si mai tare, am dat de zapada, de dealuti, am degerat nitel, am pus a 2-a pereche de manusi peste, am dansat dubios la marginea drumului si am dat mai departe la pedale.
Dupa ceva pedalat monoton si relativ la deal a iesit si soarele pe strada noastra, la propriu. Dupa varful dealului, dupa anumite pareri asta fiind fix marginea de SE a podisului Dobrogea am dat simultan si de soare si de vale.
Ca paranteza relevanta, daca vreti cu bicicleta la Varna, nu asta-i traseul cel mai bun. Desi imi facusem temele inainte de plecare si trasasem traseul cat mai ferit de drumul mare si cat mai aproape de malul marii, la export - din KML (Google Maps) in GPX (Garmin), din somn / neatentie / prostie am uitat o bifa in Gps Babel si in loc sa export tot track-ul am exportat doar waypoint-ul de start si finish - adica Mangalia si Varna, asa ca singura informatie pe care o aveam la dispozitie era directia si distanta in linie dreapta :)
Totusi, tineam minte ca la un mom dat se paraseste soseaua principala la stanga, ocazie cu care am facut un detur aiurea si neinteresant prin Kavarna (din memorie) - de fapt drumul costier paraseste drumul principal imediat dupa Kavarna. In dreptul Balchick-ului am intrebat un localnic bulgar da ne-a zis ca n-avem treaba pe-acolo sa tinem calea dreapta. Si cum la vremea respectiva ni se parea ca timpul nu era de partea noastra, am rationat la rece - adica cu sinapsele inghetate si am tinut inainte, fara sa ne asumam riscuri. Drept consecinta am continuat sa pedalam pe un drum plicticos, fara vedere la mare.
Am ajuns inapoi pe langa coasta de-abia la capatul Dobrogei - in dreptul Albenei. De unde Varna e doar la o aruncatura de bat de vreo 30 de km, peste dealuri - poate mai multe decat am fi meritat la sfaristul traseului :)
Mission accomplished. Dupa un masaj de prostata de 50+130km, stafeta era ajunsese la destinatie. I-am inmanat-o numaruliu #23, Ognyan, cu care intrasem in contact 3-4 zile inainte via CouchSurfing, si s-a aratat dispus s-o duca mai la sud.
Intoarcerea a fost si ea putin amuzanta. Intre Constanta si Varna nu exista autobuze decat in sezon, cand am plecat nu eram absolut siguri cum ne si intoarcem. Solutia a fost sa ne trezim la 5 dimineata sa prindem unul din cele 2 trenuri[2] zilnice pana la Kardam de unde urma sa ne descurcam cumva 12km pana-n Negru Voda, 2 oameni si-o bicicleta. Pe care i-am facut pana la urma pe jos. Ca sa optimizam parcursul Bogdan a luat-o la un moment dat inainte pe bicicleta, si eu mi-am extins degetul mare catre vazduh. Au oprit 3 masini, toate ale politiei de frontiera, interesate nu de bunastarea mea ci doar de CNP. De 2 ori la ei si o data la noi - de un agent in civil/sub acoperire. Ca si cum transfugii trec exact pe la punctul de trecere a frontierei si merg pe jos, la drumul mare. In plus, la ultima legitimare, in timp ce explicam semi-amuzat ce caut io pe-acolo cu o casca si o sa de bicicleta atarnate de rucsac :)
_________ [1] O ilustra coincidenta face ca, dupa ce am primit emailul de confirmare sa-mi dau seama ca numele din semnatura imi pare cunoscut. Io si initiatorul proiectului eram amici de facebook. Ne intalnisem intr-un satuc din Germania (300 cetateni), la un party de 'bine v-am regasit' dupa 5 ani de pribegie dat de unui amic comun.
[2] Al 2-lea era prea tarziu. De remarcat ca in Bulgaria exista bilete de tren speciale pentru biciclete. Si ca tot veni vorba de vecini, in Varna am remarcat cu pizma o piscina publica, cu apa calda, in aer liber, in centrul orasului.
Smida Jazz Festival
Blaj aLive
Timisoara Jazz Festival X
Calatorie intre Cer si Pamant 2018
Garana Jazz XXII - Povestea unei capodopere
Plai 2018
Oslea Night Ridge 2018
JazzTM
Garana din ce in ce mai mare - Program final
Daca e Gopo, e prono
Auzii de 
