Festivalul de Muzica Veche Miercurea Ciuc 2010

Bogi spune ca jurnalul de festival e un gen literar care a prins contur prin publicarea repetata in ultimii ani a impresiilor mele de spectator la manifestarile de muzica veche. Nu cred ca e chiar asa, am dat peste cateva bloguri unde jurnalismul festivalier se exprima nestingherit. Doar ca nu era vorba de muzica veche, ci de film, teatru sau altceva. Anul acesta continui asadar sa povestesc ce a vazut si ascultat un iubitor de acorduri armonioase din epoci trecute, dar deloc apuse. Editia 2010 a Festivalului de Muzica Veche de la Miercurea Ciuc a marcat celebrarea a 30 de ani de la editia inaugurala. Nu au fost chiar 30 de editii in acest interval, din cauza interdictiilor care in ultima jumatate a anilor '80 au privat viata culturala din Romania de multe dintre traditiile care in anii '60 sau chiar la inceputul decadei urmatoare pareau firesti.

O sincopa de patru ani impusa prin teroarea comunista nu a putut insa rupe definitiv firul evenimentelor, care a fost reinnodat imediat dupa 1989. Editia jubiliara a incercat sa ofere o viziune nostalgica asupra trecutului, prin conferinte-dezbateri la ora bilantului de trei decenii si expozitii retrospective de tip memorabilia, dar si o imagine asupra prezentului muzicii vechi autohtone. Au fost atent gandite momentele de omagiere a personalitatilor muzicale (solisti si ansambluri) care au facut cu entuziasm munca de pionierat in miscarea de muzica veche transilvaneana, dar nu au fost neglijate nici prezentele de azi, cele ale formatiilor care isi datoreaza existenta tocmai acelor deschizatori de drumuri care au stiut sa sadeasca, sa cultive si sa culeaga roade prin generatiile muzicale care le-au urmat. Desigur ca deschiderea manifestata in editiile recente spre noutate si valoare internationala a continuat sa-si faca simtita prezenta, in simbioza cu reverentele aduse inaintasilor.

Una dintre noutatile festivalului s-a regasit in insasi structura acestuia, care a presupus separarea duratei obisnuite de 8 zile in doua tronsoane: primul, dedicat cursurilor Universitatii de Vara de Muzica Veche, prelegerilor si pregatirilor concertului orchestrei festivalului, si ultimul, in care s-au concentrat toate cele 10 concerte oferite publicului, cu patru zile dense, variate si atragatoare prin tentatiile promise (si respectate) de catre program. Sa incepem asadar derularea povestii...





______
Autor: Radu Radescu