Festivalul de Muzica Veche Bucuresti 2009

Fila 6 – vineri 23 octombrie

Motto
„Faptele traite obligau la o noua lectura in cuvinte
erau atatea lucruri atatea nume stranii
umblam pe camp eram obosit si din greseala m-am culcat pe iarba
departe se spargeau copaci se clatinau acoperisuri
in surzenia lucrurilor un om imi facea semne
sunt calauza ta, striga.”
(Gellu Naum – Calauza ratacita)
„Materia filmului documentar este realitatea, ceva care exista intr-adevar, oameni adevarati, evenimente adevarate, sentimente, stari de spirit, figuri umane, ganduri, lacrimi adevarate. Esenta acestei specii este relatia personala, subiectiva a autorului cu tot ceea ce este exprimat de obicei de constructia filmului.”
(Krzysztof Kieslowski)

Ultima fila a jurnalului de festival. Calatoria in timp, pe urmele culturii epocilor trecute (dar nu apuse), care a durat o saptamana si ne-a purtat prin (aproape) intreaga Europa, se incheie cu o alta calatorie imaginara, prin spatiul civilizatiei poloneze din secolele XV-XVII. Calauza a fost ansamblul Floripari, iar turul ghidat s-a numit „Cracovia Mundi”. Intalnirea cu muzicienii calatori ne-a adus in acelasi loc in care incepea, cu trei ani in urma, povestea acestui festival: sala Auditorium a Muzeului National de Arta a Romaniei. Adevarata gazda a concertului a fost insa inimoasa echipa a Institutului Polonez de la Bucuresti, condusa cu pricepere si daruire de catre omul de cultura Jaroslaw Godun.



In urma cu doi ani si ceva, domnul director Godun a fost invitatul Marinei Constantinescu la intalnirile Nocturne puse la cale saptamanal de TVR. Cu acea ocazie, Marina a ales sa-si primeasca oaspetele intr-o scenografie ingenios realizata, care sa aminteasca de filmul Brzezina (Padurea de mesteceni) a celebrului regizor Andrej Vajda. S-a vorbit atunci despre filme (Vajda, Kieslowski, Zanussi, Kawalerowicz), despre carti, despre muzica, despre arte plastice, despre „Solidaritatea”. Pe scurt, despre reperele culturii poloneze de ieri si de azi, dar si despre legaturile dintre Polonia si Romania. Iar domnul Godun, poate surprinzator pentru unii, purta dialogul in limba romana.

Nu doar din respect pentru tara in care activa ca reprezentant cultural, ci si dintr-o cavalereasca reverenta fata de cultura si civilizatia unei tari cu care Polonia are in comun mai mult decat destinul istoric similar al perioadei comuniste. O asemenea atitudine de deschidere totala fata de Romania, dar si de generozitate neconditionata in promovarea propriei culturi, am intalnit-o cu ani in urma si la Centrul Ceh din Bucuresti, la fel de activ si permeabil, pe vremea in care mandatul de director a apartinut, in ordine, doamnelor Dana Brabcova si Vilma Anyzova.



Ansamblul Floripari, condus de Aleksander Tomczyk, este un cvartet instrumental (instrumente de suflat, vioara, viola da gamba, virginal si percutie), completat de vocea suava a unei soprane si de miscarile gratioase ale unei perechi de dansatori. Totul in spiritul epocii: instrumentele, maniera de interpretare, coregrafia si costumele. Traseul calatoriei-pelerinaj a avut ca jaloane geografice trei foste si/sau actuale capitale nordice: Cracovia, Varsovia si Vilnius. O poveste brodata cu mestesug, in care apar multiple popasuri virtuale care evoca obiceiuri de nunta, traditii folclorice, cutume religioase, ritualuri de omagiere sau momente de relaxare dansanta ale vietii de salon sau de iarmaroc din urma cu cateva sute de ani.

Un pretext excelent de a prezenta un spatiu multicultural in care se intrepatrund natii (polonezi, lituanieni, rusi, germani, evrei) si confesiuni (catolica, protestanta, ortodoxa, mozaica). O intreaga istorie bogata in interferente si fecundari spirituale. Am ascultat piese de muzica sacra si laica specifice perioadei Renasterii si Barocului timpuriu. Regatul polonez era de pe atunci puternic conectat la tendintele si curentele artistice ale epocii. O epoca de prosperitate si inflorire, departe inca de veacurile de vitregie care urmau sa inceapa pentru poporul polonez odata cu perioada dominatiei napoleoniene. In expresia artistica a secolelor vizate (XV-XVII) se resimte cu putere influenta benefica a relatiilor cu statele vecine. Dincolo de nota de culoare data de specificul local, sonoritatile sunt aceleasi cu cele pe care le cunoastem din muzica vest-europeana, cu aporturi semnificative din zona germana si italiana (cum este dansul de Gastoldi propus in incheierea programului, dar si la bis).



O remarca speciala pentru cei doi dansatori (Katarzyna Borstyn si Konrad Wierzchucki), care au evoluat cu dezinvoltura si respect pentru autenticitate in patru momente, diferite atat la nivelul caracterului dansurilor, cat si al personajelor pe care le interpretau, exprimate prin gestica si costumatie. De asemenea, soprana Katarzyna Bienias a demonstrat o voce calda, cu un timbru nordic particular, sigura, expresiva, egal dozata in toate registrele, bine impostata si adaptata manierei vocale a secolelor in cauza. Ansamblul Floripari este un castig pentru orice manifestare de muzica veche si chiar ma gandeam in timp ce le admiram evolutia cat de bine si-ar gasi locul si in Festivalul de Muzica Veche de la Miercurea Ciuc, mereu permeabil la noile „achizitii” europene.



Se spune ca, privit de sus, orasul Cracovia are forma unei laute. O metafora atent speculata in programul „Cracovia Mundi” al artistilor polonezi, dar prezenta si in logo-ul din acest an (dar si din 2008) al festivalului bucurestean. O mana delicata ataseaza (sau desprinde?) o ultima (sau o prima?) lauta dintr-o inflorescenta circulara construita din alte 9 instrumente identice. O inspirata imagine gasita de catre organizatori, care au excelat din nou in ceea ce priveste calitatea materialelor promotionale si consecventa alegerii imaginilor-simbol ale festivalului.



In incheierea jurnalului de fata, as vrea sa adresez cu cordialitate un gand bun echipei de la Medieval Praxis, care a asigurat succesul vizibil al prezentei editii, obtinut cu pretul unor eforturi si sacrificii mai putin vizibile pentru public. Tocmai de aceea merita felicitarile si recunostinta noastra, a spectatorilor, care au apreciat cota valorica in continua crestere. Dar e momentul sa intoarcem foia si ne gandim la editia 2010 a festivalului. De fapt, daca ma uit pe ceas, am intarziat deja la intalnirea in care se pune la cale tocmai structura editiei viitoare. Gata, am fugit!



Foto – Alisa Tarciniu




______
Autor: Radu Radescu

CUPRINS: Prima Pagina   Fila 1   Fila 2   Fila 3   Fila 4   Fila 5   Fila 6