Festival Enescu, cuvinte si necuvinte.

Shalom Enescu

Uitandu-ma pe program, am observat multi solisti si dirijori cu origini evreiesti (cu alte cuvinte, sunt o tagma performanta nu numai in industria bijuteriilor, ci si in industria bijuteriilor muzicale):

Pianist & dirijor Daniel Barenboim, pianist & dirijor Murray Perahia, Dirijor Mariss Jansons, dirijor Lawrence Foster (parinti evrei de origine romana), violonist & dirijor Maxim Vengerov, pianist Evgeny Kissin, dirijor Vladimir Jurowski, dirijor Semyon Bychkov, pianist Radu Lupu … nu stiu daca i-am trecut pe toti…

Mergand un pic mai departe, festivalul Enescu s-a incheiat cu un concert in care am ascultat Enescu si muzica festiva din Simfonia nr 3 de Gustav Mahler, compozitor evreu.

Spectacole de dans

O singura companie de dans contemporan a fost invitata in cadrul Festivalului din acest an, Vortice Dance Company din Portugalia. Spectacolul acestora, ’’Dracula’’ a fost un modest dans neoclasic cu multe efecte vizuale (rochii superbe, decoruri multe si surprinzatoare, si mult fum, si la propriu… ), pe un subiect prea mult exploatat in zona derizoriului si comercialului. Iar desele interventii vorbite de genul “White flesh, I need blood etc” nu au facut decat sa ma transpuna in aceeasi zona. Si, in plus, partitura coregrafica a fost tradata de foarte multe desincronizari. N-am apreciat.

Multe spectacole de dans contemporan exploreaza prea mult vizualul (din categorie sa avem multe efecte spectaculoase, sa atragem cat mai mult atentia in acest fel) in detrimentul dansului. Mai bun ar fi un echilibru intre vizualul aratat si cel mesterit, construit, lucrat. Si, mai mult dans decat imagine. Dinamism decat o statica contemplare vizuala. Emotie din cinetica decat culoare.

Sau, am venit eu cu asteptari prea ridicate? Dupa ce am vazut (in tara) de la editia trecuta a Festivalului spectacole sustinute de Balet National din Chile, Alonzo King Lines Ballet, Vertigo Dance Company mi-au crescut probabil pretentiile artistice.

Cel de-al doilea spectacol sustinut de compania portugheza nu l-am vizionat: ‘Soliloquy – About Wonderland’ se pare ca a fost mai bun.

Sper ca la editia urmatoare sa vedem mai mult dans si o stacheta mai inalta (inclusiv spectacole romanesti, poate Gigi Caciuleanu ne pregateste ceva (in pre-programul Festivalului era trecut un spectacol semnat de dansul, poate, cine stie?...).