Festival Enescu, cuvinte si necuvinte.

Despre artisti: gesturi si cuvinte (nu muzica)

Ne exprimam cu ajutorul unei priviri, un zambet, o carte, un film, un gest, o strangere de mana. Un pictor se descrie printr-o tusa de culoare, un actor printr-o respiratie, un dansator cu o unduire a bratului… si, putem continua.

Uneori insa, simti nevoia sa pui altceva in locul lucrurilor de zi cu zi, sa spargi pattern-ul. Poate un cuvant surprinde mai bine ceea ce gandesti sau poate ca un altfel de gest e raspunsul, un gest ce nu l-ai mai facut, ce te ia prin surprindere, chiar si pe tine… Un artist indrazneste, faptuieste, se exprima…. cu orice mijloace sau limbaj.

Iata cateva cuvinte si necuvinte ale artistilor din Festival (altceva decat armonii sonore, in care ei sunt mesteri iscusiti)…

In chiar prima seara de festival dirijorul Daniel Barenboim s-a intors inspre public la finalul lucrarii si a exclamat raspicat, cu fruntea sus, in romana “Enescu in veci!” A fost precum binecuvantarea unui batran intelept! O urare, o declamatie, o afirmatie, toate au fost. Si se pare ca a fost cu noroc.

In acest an gura targului, rumori, cuvinte pe la colturi si alte soapte… toate spuneau ca desfasurarea Festivalului este pusa sub semnul intrebarii. In seara in care s-a cantat Requiemul de Verdi (slujba funerara), directorul artistic al festivalului, Ioan Holender, a anuntat ca a discutat cu autoritati, ministri si guverne despre finantarea urmatorului Festival… Si, la scena deschisa am aflat ca Festivalul isi urmeaza cursul si in anii care vor urma, intr-o varianta mai restransa insa. Requiem-ul lui Verdi i-a purtat noroc festivalului Enescu, a adus vesti bune…. Poate ca, fiind an aniversar Verdi, prohodul a fost transformat din requiem aeternam (“odihna vesnica” conform ritului catolic) in crestinescul “Amin” (tradus ca “Adevarat, asa sa fie”)

Si, in aceeasi ton al gesturilor si cuvintelor adanci, iata ce au ticluit iscusit artistii:

• La aplauzele de la finalul simfoniei a III-a de Enescu, dirijorul Vladimir Jurowsky a luat partitura scrisa de Enescu de pe pupitru si a aratat-o inspre public, aceea merita aplauzele, asa ne-a trasmis dirijorul :)
• Orchestra americana Pittsburgh Symphony, concert 3 septembrie, introduce in cadrul unui bis cu nuante improvizatorice, prima tema muzicala din Rapsodia I de Enescu, solo de clarinet. Subtil, special si de mare efect pentru publicul extaziat, caruia i s-au oferit 3 bisuri in acea seara, doar unul insa cu tema de Enescu ascunsa frumos ca surpriza....
• Conducatorul ansamblului “Europa Galante” (concert de la miezul noptii la Ateneu) adreseaza cateva cuvinte, emotionat…. multumeste Festivalului Enescu care aduce lumina in ‘dark times’ si publicului impresionant ca numar si minunat! Si noi le-am multumit pentru o minunata seara Vivaldi cantat cu atata prospetime si smerenie!
• In ropotele de aplauze de la sfarsitul concertului (din penultima zi de festival), dirijorul Andrew Litton scoate o foaie din buzunar, o despatureste cu grija si citeste raspicat in romana ‘’Multumesc foarte mult!’’. Si iar ropote de aplauze.

Despre urmatoarea editie, Enescu 2015

S-a terminat o editie, ne pregatim asadar pentru urmatoarea, peste 2 ani.... Si, pentru ca profesionistii de la Festival lucreaza... editia 2015 se va deschide cu Filarmonica din Berlin, condusa de Simon Rattle iar Festivalul va dura 18-20 zile (si nu 28 precum anul acesta). Iata si primele confirmari de la artisti: Scala din Milano, orchestra din Israel cu Zubin Mehta, orchestrele de la Viena si Berlin.

Am pus bine la pastrare momentele din 2013, sa imi ajunga pentru perioada urmatoare, pana la editia viitoare. Scot putin cate putin, sa nu se termine prea repede si sa imi ajunga atata amar de vreme...

Si, asa cum a urat dirijorul Daniel Barenboim, Enescu in veci! Asteptam cu interes si nerabdare Festivalul Enescu 2015!