Festival Enescu, cuvinte si necuvinte.

Festivalul Enescu, foarte scurt istoric

Prima editie a Festivalului Enescu s-a desfasurat in 1958 (la 3 ani dupa trecerea in nefiinta a compozitorului). De la prima sa editie, festivalul s-a pozitionat ca fiind un reper in bransa, avand cele mai sonore nume ale muzicii international de la momentul respectiv. Timp de 6 editii (cu succesiunea - o data la 3 ani) festivalul a pastrat stacheta calitatii si prezentei internationale. Din anul 1973 comunistii i-au stirbit din faima si l-au transformat incet-incet intr-un festival cu prezenta majoritar romaneasca, purtand stindardul propagandei politice, in (cu parere de rau) bine-cunoscut stil ‘Cantarea Romaniei’.

Dupa ani de izolare si de pauze, Festivalul s-a reluat dupa revolutie, in 1991, in forma sa initiala (cu prezenta internationala de valoare), asa cum se prezinta si astazi. Din anul 2001 festivalul Enescu se desfasoara, cu regularitate, o data la doi ani.

Ghid. Categorii si organizare concerte.

O data la 2 ani avem privilegiul sa ascultam cele mai bune orchestre de muzica clasica din lume si cei mai buni solisti si dirijori. Si nu sunt vorbe mari! Daca vreti sa ascultati un concert de muzica clasica pe o mare scena a lumii, daca verificati pe net programele, luati o revista sau daca va uitati pe Mezzo, o sa regasiti cu usurinta nume prezente in cadrul Festivalului Enescu. We are there!

In cadrul Festivalului intalnim o multitudine de reprezentatii muzicale… daca nu sunteti cat de cat familiari cu genurile/ numele, e usor sa va pierdeti in program :) Sunt concerte simfonice sustinute de orchestra mari, recitaluri si concerte de camera (orchestra mici), spectacole de opera, balet si ansambluri vocal-simfonice (cu solisti, cor si orchestra).

Schematic, structura concertelor se aseamana cu o piramida. Esafodajul e reprezentat de concertele orchestrelor mari (Seria intitulata “Mari orchestra ale lumii”), care au loc in fiecare seara, ora 19:30 la Sala Palatului; apoi urmeaza concertele orchestrelor mai mici & recitalurile de la Ateneu, de la ora 17:00 (aproape in fiecare zi “Seria Recitaluri si concerte camerale”); in partea superioara (adica mai putine ca numar) se situeaza muzica contemporana (seria ’’Enescu si contemporanii’’) si specialele concerte Seria “de la miezul noptii” de la Ateneu (concertele incep la ora 22:30). Pe alocuri, asezonari cu spectacole de opera si dans contemporan, prezente simbolice.

Si, pentru ca suntem la Festivalul Enescu, majoritatea orchestrelor au avut in repertoriu cate o lucrare ‘tribut’ semnata de compozitorul roman.

Anul acesta, la nivel international s-au aniversat 2 compozitori, Verdi si Wagner (200 ani de la nastere) iar Festivalul Enescu s-a alaturat acestei celebrari prin punerea in scena a teatrologiei lui Wagner - Inelul Nibelungilor (4 opere sustinute de Rundfunk Sinfonieorchester Berlin).

Marile orchestre ale lumii

Pe scena de la Sala Palatului ne-au incantat 13 orchestre straine de prim calibru (+ 3 orchestre romanesti). Fiecare ansamblu strain a sustinut concerte in 2 seri consecutive (cu 2 exceptii).

Iata o scurta radiografie, o trecere in revista a orchestrelor din acest an… Pe o imaginara scala a valorii, majoritatea orchestrelor din Festival s-au situat, in zona orchestrelor bune si foarte bune:

2 orchestre din Londra (London Philarmonic Orchestra, Royal Philharmonic Orchestra); 1 olandeza (Royal Concertgebouw Orchestra); 1 franceza (Orchestre de Paris); 2 rusesti (National Philarmonic of Russia, Russian National Orchestra); 1 scandinava (Royal Stockholm Philarmonic); 2 italiene (Orchestra Sinfonica Nazionale della Rai Torino, Orchestra Dell’Accademia Nazionale di Santa Cecilia); 3 nemtesti (Staatskapelle Berlin, Die Munchener Philarmoniker, Rundfunk Sinfonieorchester Berlin) si 1 americana (Pittsburgh Sympony Orchestra).

Si pentru ce ne plac topurile, iata si topul meu pentru cele mai bune 5 orchestre din Festival (am vrut sa raman la un top 3 dar nu mi-a iesit, de data aceasta…):

Asadar laurii, ovatiile si uralele cele mai inflacarate se indreapta inspre: Royal Concertgebouw Orchestra Amsterdam (pe locul 1, despre care va povestesc mai in detaliu putin mai jos), Pittsburgh Sympony, Orchestra Nazionale di Santa Cecilia, Royal Philarmonic si Staatskapelle Berlin. Daca gasiti inregistari cu aceste orchestre, recomand, luati si ascultati cu incredere!