Undeva in Europa s-a anuntat impozitarea respiratiei!
(...) Tu singur ti-ai intortocheat drumul. Si... daca stiai ca
de aduni bogatie vei avea cosmaruri,
macar nu-ti mai vinde oile pe o himera...
Maria Balabas
In Wikipedia,
fabula este descrisa ca „o scurta povestire alegorica, de obicei, in versuri, in care autorul, personificand animalele, plantele si lucrurile, satirizeaza anumite moravuri, deprinderi, mentalitati sau greseli, cu scopul de a le indrepta. Ea are urmatoarea structura: povestirea propriu-zisa si morala”. Plasata obligatoriu in final, concluzia moralizatoare se doreste a fi o luare-aminte cu nuanta sarcastica asupra comportarii unui anti-model. Situatiile descrise sunt preluate, la modul general, din viata cotidiana, iar pentru prezentarea acestora cat mai elocvent si mai realist posibil, personajele umane sunt inlocuite cu reprezentanti ai lumii „necuvantatoarelor” (inzestrati cu cea mai de pret calitate: aceea ca nu pot protesta sau – in cazuri mai grave – ca nu se pot revolta si nu pot pedepsi pe cei care rad de ei, sub o forma sau alta).
Evident, realitatea contemporana nu duce lipsa de astfel de anti-modele (nemaivorbind de actuala „sotietate” autohtona, pe care, cu deosebita onoare, o reprezentam), satirizarea acestora in diverse imprejurari punand la incercare inventivitatea nativa a romanului („nascut poet”, nu-i asa?). Abordarea unui asemenea subiect, „delicat” dar cu un potential deopotriva savuros si moralizator, l-a tentat si pe impatimitul de cultura Radu Radescu; adept al formulelor inedite de impachetare a informatiei culturale (vezi proiectele dedicate redarii in circuit a unor capodopere din perioada filmului mut, acompaniate instrumental live), Radu Radescu a initiat conceptul unui nou spectacol literar-muzical, urmand un potential itinerar spiritual care a inclus sase
Fabule ale celebrului La Fontaine, dar si trei Cantece mediteraneene ale scriitorului si jurnalistului contemporan
Hans Bergel.
La prima vedere nonconformista, aceasta alaturare de exprimari literare cu destinatii ideatice atat de diferite – prefatate de un eseu al Mariei Balabas, care actualizeaza simbolistica creatiei lui La Fontaine, dar si de motivatia sensibila a textelor create de Bergel, ca autor al unei autointitulate „geografii spirituale” – a fost, in fapt, sustinuta de lirismul paginilor muzicale semnate de Jacques Offenbach si Felicia Donceanu.
Protagonistii acestui discurs literar-muzical conceput pentru Stagiunea de marti seara a Filarmonicii „George Enescu” din 18 octombrie 2010: mezzosoprana Claudia Codreanu, pianista Inna Oncescu si clarinetistul Emil Visenescu, alaturi de inegalabila actrita Valeria Seciu, au intregit – prin expresivitatea interpretarii lor – tabloul unei seri remarcabile. Daca Valeria Seciu a familiarizat publicul cu versiunile in limba romana a celor sase fabule si a tripticului poetic apartinand lui Hans Bergel. intr-o rostire de un firesc cuceritor, Claudia Codreanu si Inna Oncescu, secondate – pentru lucrarea Feliciei Donceanu – de Emil Visenescu, au evoluat „pe stare”, parcurgand traseul de la ironia subtila si umorul tuselor caricaturale invesmantate operetistic in Fabulele lui Offenbach la atmosfera elegiaca a superbelor Cantece mediteraneene. Tremolo-ul cald, vibrant, puternic emotional al Claudiei Codreanu (care dispune si de o mimica extrem de elocventa) a dialogat rafinat cu sugestivitatea replicilor instrumentale ale partenerilor sai, amplificand plasticitatea textului muzical.
„Numai dragostea si moartea nu cunosc ce-i departarea... Nici iubirea si nici moartea nu le poti vreodata atinge... (...) Izvorul e mut, zi dupa zi...” Romanticele stihuri ale
Cantecelor mediteraneene au incheiat programul unei seri in care ni s-a dat sa gustam, deopotriva, din ironia moralizatoare a fabulelor unei lumi mai senine, dar si din starea de gratie a incursiunii in propriul univers interior.
Autor: Loredana Baltazar
______
Autor: