Fabrica de nori. Lava din Java.

Muntii din Indonezia. Falnici si vulcanici. 400, din care 130 vulcani activi. Un numar "zguduitor" de mare. Si pentru ca trebuia sa incep de undeva am debutat cu Merapi [2914](adica Mountain of Fire), unul dintre cei mai harnici/entuziasti activi vulcani din zona. De altfel Lonely Planet, recomanda maxima prudenta. Ultimul stranut de-acu 2 ani a transferat multa lava de dedesubt spre inalt si 5000 de localnici catre si mai inalt.



Toate referintele (ghiduri + binevoitori) concorda in recomandarea calduroasa a contemplarii rasaritului de soare in varf de vulcan. Stiu altii cum sunt, mie insa mi s-a parut intotdeauna un sacrificiu nejustificat - sculatul la ore indecente in schimbul celor cateva secunde ale debutului fotonic. Pe de alta parte, suntem in anotimpul umed asa ca singura modalitate de a evita ploile de amiaza e plimbarea pe timp de noapte.

La baza vulcanului e un sorpon plin de stickere intitulat Base Camp unde ne-am anturat cu alt grup care astepta caderea noptii. Am dormit putin si la 9PM am luat-o la deal pe intuneric, prin niste transee, cu frontalele aprinse ca asistentii Albei ca Zapada. In acelasi timp, undeva in vale, localnicii bateau tobele. "Tobele" erau de fapt niste instrumente de percutie traditionale Gamelan, care cu siguranta au dat potentat personalitatea urcusului.


Dupa fo 2 ore, am iesit nitel intr-un luminis, pe un colt de munte de unde se putea vedea de de jur imprejur pana-n vale. Nenumarabile luminite, ne-aduceau aminte, oarecum neplacut, ca suntem intr-una din cele mai dens populate regiuni din lume - ca sa capeti putina intimitate trebuie sa te duci.. nu prea ai unde ca esti pe-o insula.

Pe la miezul noptii ne-am oprit pe o platforma ininte de urcusul final. Am fost avertizati sa nu ne-apropiem de gura vulcanului pe prea-intuneric - nu ne era clar de ce. Ne-am intins nitel gazduiti de niste boscheti, am fi inghetat de tineri daca n-am fi avut norocul sa dam peste niste terti mai gospodari care facusera un foc de tabara, ocazie cu care am reusit sa si dormim putin. Pe la 3PM am reluat urcusul. Dupa 1 ora, cand intunericul mai ca incepea sa se incalzeasca, ajunge pana la noi un alt sopundrack, slujba de dimineata, de la 4:30 cand cei mai silitori musulmani il trezesc zilnic pe Allah (si pe noi restu) cu slove de recunostinta.



Ultima ora de urcus e si mai bolovanoasa (mi-am adus aminte de Peleaga / Retezat) cu aspect de sol lunar. Apropiindu-ma de de varf, am observat pe alocuri aburi iesind din pietre, din ce in ce mai des, probabil la asta se referea atentionarea cu proximitatea craterului. Si trebuie sa fii atent pe unde calci, o parte din pietre sunt fierbinti.



Am fost insa usor dezamagit cand m-am apropiat de marginea craterului, m-asteptam la un crater explicit ca in filmele cu James Bond, dar nu se vede nimic, numa aburi, si nici nu poti sa stai prea mult in zona ca miroase puternic a sulf si e fierbinte. Dar restul peisajului te tine suficient de ocupat ca sa uiti de posibila dezamagire - inca 2 vulcani in peisaj, aburi din toate partile, compunand o atmosfera pufos - edenica sau pucios - luciferica, inca nu m-am hotarat.